Capabilităţi multiple, eficienţă aproape zero – cauzele eşecurilor sistemelor de război electronic ruseşti în Ucraina

La începutul lunii martie, am observat că armata rusă încă nu a utilizat la capacitatea maximă capabilităţile de război electronic, deşi au existat o serie de relatări cu privire la întrebuinţarea acestora în câteva zone, în special în acţiuni de bruiaj. Cu toate acestea, câteva săptămâni mai târziu, pe 22 martie, secretarul de presă al Pentagonului spunea reporterilor că ucrainenii deţin un control eficient asupra trupelor din subordine care acţionează în teren, în timp ce, aparent, ruşii întâmpină încă probleme.

Acest lucru nu era de aşteptat ţinând cont de concentrarea masivă de platforme de război electronic sofisticate şi, mai ales, eficienţa acestora dovedită în luptele din timpul invaziei Donbasului din 2014. Înainte de invazie se estima că sistemele de comandă şi control şi cele logistice ucrainene, precum şi comunicaţiile de dirijare ale dronelor vor fi masiv afectate de echipamentele de război electronic din dotarea armatei ruse, fapt ce ar fi perturbat coordonarea ripostei ucrainene împotriva atacurilor ruseşti, lucru ce nu s-a întâmplat.  

Războiul „neregulat” a dezorganizat capabilităţile ruseşti de război electronic

Unul din motivele pentru care ruşii nu au reuşit să-şi utilizeze întreaga gamă de capabilităţi se datorează faptului că trupele ucrainene poartă un război „neregulat”, complet diferit faţă de cel pentru care sistemele de război electronic ruseşti au fost concepute. Astfel, forţele ucrainene sunt dispersate, acţionând independent de multe ori şi întrebuinţând unităţi tactice de nivel mic, care comunică prin intermediul mai multor tipuri de staţii radio furnizate de Occident pe care ruşii nu le pot descoperi şi intercepta cu uşurinţă.   

În plus, chiar dacă forţele ucrainene folosesc telefoanele mobile în timpul luptelor, ruşilor le este foarte greu să le identifice în traficul imens de convorbiri prin intermediul telefoniei mobile utilizat, în majoritatea cazurilor, de civili.

Apare ca foarte probabilă concluzia că frontul „fărâmiţat”, fără o linie stabilă, cu multiple zone de operaţii, a avut un impact semnificativ asupra comenzii unităţilor ruse privind desfăşurarea şi utilizarea corespunzătoare a capabilităţilor proprii de război electronic. În schimb, în 2014, zona de operaţii din Donbas dispunea de o linie a frontului destul de stabilă care a permis unităţilor ruse de război electronic să-şi desfăşoare misiunile de bruiaj a comunicaţiilor adverse fără afectarea propriilor comunicaţii. Lucrurile se complică mai mult dacă ne gândim că, în prezent, ruşii asediază o serie de oraşe, iar spatele şi liniile de comunicaţii ale trupelor ruse sunt încă expuse atacurilor forţelor ucrainene. 

Sistemele de război electronic nu pot compensa erorile tactice

După cum se ştie, înaintarea rapidă din faza iniţială a fost stopată în faţa unei rezistenţe neaşteptate din partea forţelor ucrainene, echipate din mers cu armament antitanc şi antiaerian de ultimă generaţie, şi a dificultăţilor pe linie logistică, în special lipsa carburanţilor sau imobilizării în noroi. O platformă aeriană destinată ducerii războiului electronic, să zicem un elicopter dotat cu echipamente de luptă radioelectronică, îşi poate aduce o contribuţie majoră doar dacă atacul forţelor proprii se desfăşoară corespunzător. După cum am observat însă în timpul conflictului din Ucraina, au existat dese cazuri în care trupele ruse executau marşuri pe roţi fără acoperire aeriană, fără introducerea şi debarcarea desantului de infanterie la intrarea în localitate, introducerea/expunerea forţelor în locuri favorabile organizării ambuscadelor şi atacurilor prin surprindere din partea inamicului. În astfel de situaţii, echipamentele de război electronic nu pot influenţa desfăşurarea bătăliei.    

Desigur, o estimare completă pentru o capabilitate relativ „invizibilă” care nu poate fi descoperită uşor va fi dezvăluită mult timp după terminarea operaţiilor militare, din raţiuni de securitate, vizând protejarea metodelor proprii şi a caracteristicilor tehnico-tactice ale echipamentelor.

Conform unui raport al Centrului Internaţional pentru Apărare şi securitate din anul 2017, sistemele de război electronic ruseşti au fost dezvoltate în eventualitatea unei confruntări cu forţele NATO în scopul combaterii sistemelor de comunicaţii, a staţiilor de radiolocaţie, a legăturilor radio necesare controlării şi dirijării dronelor şi a altor senzori. Un alt argument al întrebuinţării reduse a capabilităţilor de război electronic ruseşti este indicat de succesul înregistrat în utilizarea dronelor Bayraktar şi a altor tipuri de vehicule aeriene de lovire fără echipaj. Iminenta sosire a celor 100 de drone de lovire de fabricaţie americană Switchblade 300 şi 600 va cauza cu siguranţă pierderi serioase în personal şi tehnică forţelor ruseşti.  

Unităţile de război electronic au suferit pierderi importante

Nu trebuie omise pierderile în tehnică şi mijloacele de bruiaj şi război electronic care cuprind până la 6 aprilie, un număr de şase sisteme ruseşti, potrivit site-ului https://www.oryxspioenkop.com, o sursă de informaţii deschise şi obiective a pierderilor în echipament a ambelor părţi, documentate pe baza imaginilor video sau foto.

Pierderile cuprind trei sisteme R-330BMV Borisoglebsk 2 (unul distrus, unul avariat şi unul capturat) destinat perturbării comunicaţiilor şi sistemelor GPS inamice, un sistem R-330ZH Zhitel distrus, destinat descoperirii şi bruierii mijloace de telefonie mobilă şi satelitară, un sistem Torn-MDM capturat, destinat interceptării comunicaţiilor tactice şi un punct de comandă al sistemului 1RL257 Krasukha-4, capturat. Krasukha-4 este un sistem mobil de război electronic cu o rază de acţiune de circa 300 km destinat să asigure bruierea radarelor şi a echipamentelor de cercetare terestre şi a celor aeropurtate de avertizare timpurie şi control aerian - AWACS, a platformelor aeriene de cercetare aeriană cu/fără echipaj, precum şi a vehiculelor aeriene fără echipaj. În plus, raza sa de acţiune poate asigura neutralizarea sateliţilor adverşi amplasaţi pe orbita joasă a Pământului.

Toate echipamentele de război electronic capturate, precum şi altele cum ar fi sistemele de rachete/tunuri AA, posturile de comandă mobile sau radarele de cercetare terestră, reprezintă adevărate mine de aur pentru serviciile de informaţii occidentale. Recuperarea, evacuarea şi exploatarea informativă a acestora va obliga Rusia să le înlocuiască cu alte sisteme cu caracteristici superioare sau să le modifice/modernizeze rapid după conflict – un proces de durată şi costisitor pentru economia rusească.    

Războiul electronic din Ucraina se va intensifica

Dronele ucrainene au reuşit să dezorganizeze serios sistemul de sprijin logistic rusesc, în particular aprovizionarea cu combustibil a forţelor de manevră, fără ca unităţile de război electronic ruseşti să se poată opune.

Cu toate acestea, activitatea unităţilor de război electronic se va intensifica pe măsură ce conflictul se va prelungi, deoarece ca orice forţă militară, şi cea rusă se adaptează şi învaţă din mers să descopere ce tipuri de radiouri folosesc trupele ucrainene, frecvenţele de lucru şi cum să le poată bruia eficient. La rândul său, graţie armamentelor pe care le posedă şi a celor care vor intra în ţară în perioada următoare, plus fluxul masiv de informaţii furnizat de SUA, va permite Ucrainei să pericliteze activitatea şi operaţiile acestor sisteme şi pe viitor.