Când problemele de pe uscat îşi caută răspunsuri pe mare - Pirateria în Golful Guineei

Statistică tristă

Anul trecut, 40% dintre incidentele de piraterie internaţionale raportate au avut loc în Golful Guineei. Mai precis, 72 de nave comerciale atacate între ţărmurile Coastei de Fildeş şi Camerunului, precum şi 79 de marinari răpiţi. Biroul Maritim Internaţional (BMI), precizează că cifrele oficiale reprezintă doar aproximativ jumătate din incidentele care au loc, în condiţiile unele echipaje nu informează despre aceste fapte autorităţile locale.

Raportul BMI pentru primul trimestru din acest an evidenţiază o scădere a actelor de piraterie şi jaf armat împotriva navelor comerciale, comparativ cu primele trei luni ale anului trecut. Astfel, în primul trimestru din 2019, BMI a primit informări despre 38 de incidente de piraterie şi jaf armat pe mare, în scădere cu 28 de incidente faţă de perioada similară din 2018, când au fost înregistrate 66 de incidente. Din cele 38 de incidente, în 27 de cazuri piraţii au urcat la bordul navelor comerciale, în 7 cazuri au deschis focul împotriva acestora, iar în alte 4 cazuri au fost doar încercări de atac asupra navelor comerciale. Nicio navă nu a fost sechestrată.

Aceste statistici făcute publice de BMI sunt încurajatoare, dar perioada de referinţă este mult prea scurtă pentru a putea anticipa tendinţele acestui an.

În cadrul situaţiei statistice întocmite de BMI, Golful Guineei deţine supremaţia, cu 22 de incidente raportate din cele 38 care au avut loc în întreaga lume. De asemenea, în această zonă au fost răpiţi 22 de membri ai echipajelor, ceea ce reprezintă 100% din totalul marinarilor răpiţi la nivel mondial în primul trimestru al acestui an. Incidentele au avut loc în apele Beninului, Camerunului, Ghanei, Coastei de Fildeş, Liberiei, Nigeriei şi Togo.

Nigeria a fost un focar al actelor de piraterie din ultimul deceniu. Cu toate acestea, în primul trimestru al anului 2019, Nigeria a cunoscut o scădere a incidentelor de piraterie. Astfel, în primul trimestru al acestui an, Nigeria a raportat 14 incidente, în comparaţie cu 22 petrecute în perioada similară din 2018. În pofida acestei descreşteri, apele navigabile din Nigeria rămân riscante pentru navele comerciale, în special portul Lagos, unde au fost raportate patru incidente.

Premise regionale

Când vine vorba de securitate maritimă, conceptul poate fi discutat într-o varietate de contexte. În general, securitatea maritimă se referă la protecţia teritorială a statelor şi a teritoriilor maritime şi este afectată de o gamă largă de activităţi ilegale, cum ar fi: traficul de arme, droguri, fiinţe umane, pescuitul ilegal, nedeclarat sau nereglementat, precum şi poluarea.

Două regiuni maritime sunt semnificativ afectate de pirateria maritimă: Golful Aden în estul Africii şi Golful Guineei în partea occidentală a acestui continent. Cea mai comună formă de piraterie modernă în ambele Golfuri este deturnarea navelor, cu accent pe răpirea membrilor echipajelor şi solicitarea unei răscumpărări. Pe lângă efectele naţionale şi regionale, pirateria este una din cele mai semnificative ameninţări la adresa economiei globale. În condiţiile în care peste 90% din importurile şi exporturile către şi dinspre acest continent se fac pe cale maritimă, afectarea securităţii principalelor rute maritime din aceste zone atrage costuri suplimentare.

Prin urmare, pentru a proteja apele teritoriale, rutele comerciale şi zonele economice exclusive, şi pentru a asigura exploatarea resurselor marine, sunt necesare capabilităţi semnificative de aplicare a legii, de intelligence şi proceduri sau acorduri pentru implementarea unor măsuri adecvate limitării şi stopării actelor de piraterie. De asemenea, autorităţile statelor afectate de acest fenomen, actorii regionali şi comunitatea internaţională trebuie să se implice activ şi să demonstreze voinţa politică necesară luptei împotriva pirateriei.

Nigeria continuă să deţină primul loc

Potrivit raportului semestrial al BMI, în Golful Guineei au avut loc 73% din totalul răpirilor pe mare şi 92% din operaţiunile de luare de ostatici. De asemenea, în aceeaşi perioadă au fost deturnate două nave comerciale care transportau produse chimice, precum şi un remorcher care a fost folosit apoi într-un alt atac. Atacurile piraţilor au avut loc la distanţă medie de ţărm de aproximativ 65 mile marine.

Conform raportului semestrial al BMI, Nigeria continuă să se situeze pe primul loc în ceea ce priveşte incidentele de piraterie şi jafurile armate pe mare. Astfel, în perioada ianuarie-iunie 2019, Nigeria a raportat 21 de incidente, în comparaţie cu 31 faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut.

Spre deosebire de piraţii somalezi, cei din Golful Guineei, de regulă, nu sechestrează navele, deoarece nu au unde să le ascundă. În schimb, înarmaţi cu AK-47 şi cuţite, se urcă la bordul navelor comerciale, iau ostatici din rândul membrilor echipajului şi se întorc pe uscat, unde ascund ostatecii şi solicită răscumpărări. Deşi actele de piraterie din zona Golfului Guineei sunt executate de piraţi proveniţi din majoritatea ţărilor riperane, problema pirateriei din această zonă este în primul rând o problemă a Nigeriei. Piraţii nigerieni se folosesc de canalele din Delta Nigerului pentru a se deplasa, a lansa atacuri, a se ascunde de autorităţi şi pentru a ţine în captivitate membrii echipajelor care au fost luaţi ostateci.

Cauzele fundamentale ale greutăţilor în combaterea pirateriei din regiune sunt: ineficienţa structurilor de guvernare, dotarea şi instruirea precară a structurilor de forţă ale statului, în special a pazei de coastă, un sistem juridic lacunar şi atacat de corupţie şi, nu în ultimul rând, un sistem de cooperare regional ineficient, afectat de problemele naţionale amintite anterior. În acest sens, chiar directorul general al NIMASA (Nigerian Maritime Administration and Safety Agency), dr. Dakuku Peterside, a susţinut în mod constant că este necesar un cadru legal cu sancţiuni mai dure, o prezenţă navală militară mai viguroasă şi continuă pe mare, precum şi un sistem mai performant de culegere şi schimb de informaţii, atât la nivel naţional, cât şi la nivel regional.

În afara cauzelor expuse anterior, proliferarea pirateriei în Nigeria este cauzată şi de conexiunile cu grupurile petro-teroriste care acţionează în Delta Nigerului. Şomajul în zonă este de peste 20%, iar furtul de produse petroliere este ”în floare”. O bună parte din piraţi au fost membri ai grupurilor petro-teroriste, perioadă în care au acumulat cunoştinţe privind mânuirea armelor, planificarea şi executarea unei acţiuni teroriste. Grupurile petro-teroriste susţin că doresc să valorifice produsele petroliere furate pentru finanţarea grupurilor etnice din care fac parte, înainte ca politicienii din Abuja să ”îşi umple propriile buzunare”. Pentru a-şi mări profitul unii membri ai grupurilor petro-teroriste desfăşoară şi activităţi de piraterie.

Încercări timide de a stopa pirateria …

Deşi există o unanimitate în rândul companiilor de transport maritim că pirateria pe mare nu poate fi complet eradicată, prin eforturi concertate ale tuturor părţilor interesate, ameninţarea poate fi redusă la minimum.

Guvernele ţărilor din Africa de Vest încearcă să limiteze la maxim pirateria, printr-o mai bună coordonare a schimbului de informaţii şi a forţelor operaţionale de care dispun. Dar, în condiţiile în care pirateria vest-africană provine în principal dintr-o singură ţară, coordonarea regională este doar ”o picătură într-un ocean”.

Companiile de transport maritim se plâng că guvernul nigerian nu reuşeşte să asigure siguranţa transporturilor maritime în apele sale teritoriale. În realitate, forţele navale nigeriene acţionează admirabil în unele cazuri, dar cu un efort substanţial, în condiţiile unei dotări şi echipări care lasă de dorit şi a unei prezenţe pe mare sporadice din cauza efectivelor reduse. Unii proprietari de nave speculează că piraţii sunt ”mână în mână” cu oficialii militari, invocând incidente în care piraţii reuşesc să fugă înaintea sosirii forţelor navale nigeriene sau că piraţii cunosc exact câţi membri ai echipajului se află la bord.

Trecând de aceste speculaţii la lucruri concrete, putem afirma că Nigeria nu a făcut paşi înainte nici în domeniul legislativ. Mai precis, nu a catalogat pirateria ca o infracţiune penală specifică. Piraţii capturaţi de forţele navele nigeriene sunt adesea eliberaţi. Aproximativ 300 de persoane au fost urmărite penal în Somalia pentru piraterie. În schimb, Biroul ONU pentru Droguri şi Criminalitate (UNODC) a declarat că nu cunoaşte nici măcar o decizie de punere sub acuzare, în Nigeria, a vreunei persoane reţinute pentru piraterie.

… cu abordări diferite

BIMCO, cea mai mare asociaţie internaţională reprezentând proprietarii de nave, susţine varianta somaleză. Astfel asociaţia amintită a emis o declaraţie, în ianuarie a.c., solicitând ca forţe navale militare din UE, SUA şi China să îşi disloce temporar nave în Golful Guineei. De asemenea, proprietarii de nave doresc să îşi poată asigura echipe de securitate la bordul navelor pe care le deţin. Deocamdată, acest lucru este imposibil, în condiţiile în care Nigeria nu permite prezenţa unor asemenea echipe la bordul navelor comerciale, ci doar prezenţa unor ofiţeri de marină nigerieni ”care cunosc zona şi metodele de acţiune ale piraţilor”. În aceste condiţii, mai mulţi proprietari de nave au declarat că ”autorităţile nigeriene au transformat securitatea într-o afacere”.

Alţi proprietari de nave consideră că Nigeria este mult mai puternică decât Somalia şi ar trebui să fie obligată să asigure securitatea maritimă în apele sale teritoriale. Aceeaşi proprietari argumentează că Golful Guineei, spre deosebire de strâmtoarea Malacca sau de Golful Aden, nu este un punct strategic pentru comerţul internaţional. La acest raţionament ar trebui să adăugăm faptul că asupra guvernului nigerian planează şi alte constrângeri cu un efect mult mai mare din punct de vedere al securităţii, cum ar fi: terorism-jihadismul care se manifestă în zona de nord-est, jafurile armate din zona de nord-vest şi ciocnirile violente dintre fermieri şi păstori în zona centrală.

Concluzii

Pe lângă măsurile ce pot fi luate de comunitatea internaţională, similare celor din Somalia, este nevoie şi de o sporire a responsabilităţii proprietarilor de nave.

Chiar dacă firmele de transport maritim, forţele navele militare ale statelor din regiune şi ale comunităţii internaţionale ar face mai mult, pirateria tot nu ar fi eradicată. Singura modalitate de eradicare a pirateriei este prin identificarea cauzelor (de pe uscat) care o generează şi prin acţiunea asupra acestora.

În Africa de Vest acest lucru înseamnă impunerea legii în Delta Nigerului, combaterea corupţiei şi crearea de locuri de muncă.

În Somalia, piraţii vor continua să caute oportunităţile oferite de navele neprotejate atât timp cât haosul va domni pe uscat.

Toate acestea sugerează că va fi dificilă eradicarea pirateriei pentru mulţi ani de acum înainte, dar guvernele şi proprietarii de nave nu ar trebui să încerce diferite alternative pentru stoparea pirateriei.