"Califatul Arhipelagului" - Expansiunea SIIL în Asia de Sud şi Sud-Est

În Siria şi Irak, Statul Islamic din Irak şi Levant (SIIL) s-a prăbuşit în mare măsură, dar grupurile din Asia de Sud şi Sud-Est, care au sprijinit sau care au jurat credinţă liderului SIIL, sunt active, iar în viziunea acestora misiunea lor actuală constă în continuarea luptei ”acasă”. Aşa cum preciza liderul SIIL, în mesajul video din 29 aprilie 2019, organizaţia trebuie ”să se extindă, să se conecteze cu grupurile afiliate sau alte grupuri salafist - jihadiste şi să epuizeze inamicul printr-un război de uzură”. Mai simplu spus, SIIL încearcă să îşi francizeze brandul în zona Asiei prin intermediul unor acţiuni specifice războiului de gherilă executate de celule locale formate din membrii SIIL care s-au întors din zona ”Califatului” şi augmentate cu grupuri locale sau localnici (”lupi singuratici”) care sprijină sau simpatizează cu ideologia grupului.

Urmare a obiectivului stabilit, pe 10 şi 15 mai 2019, SIIL a anunţat în mod oficial crearea a două wilayah (provincii) în Pakistan şi India. Anunţul a fost făcut prin agenţia de ştiri ”Amaq” a SIIL. Anunţul oficial al înfiinţării celor două provincii a fost făcut imediat după asumarea de către SIIL a atacurilor asupra forţelor de securitate din districtul Shopian din Kashmirul indian şi s-a realizat prin reorganizarea ”provinciei Khorasan” (regiunea de frontieră dintre Afganistan şi Pakistan) în care activează grupul ISKP (Islamic State Khorasan Province). ”Provincia Khorasan” a fost înfiinţată în ianuarie 2015, iar ISKP a condus toată activitatea SIIL în Afganistan şi Pakistan şi a fost sursa activităţilor terorist-jihadiste desfăşurate de organizaţie în India.

Ca parte a campaniei pentru obţinerea sprijinului public necesar supravieţuirii, SIIL exploatează în favoarea sa disputele etnice şi religioase locale pentru a-şi promova ideologia sa extremistă şi pentru a primi simpatia sau sprijinul majorităţii populaţiei. Poate că acest aspect ar trebui să fie prima prioritate a claselor politice şi forţelor de securitate din ţările din Asia.

Pakistan

Cu o lună înainte de crearea wilayah-ului din Pakistan, ISKP a executat un atentat cu bombă în piaţa Hazarjangi din Quetta, capitala provinciei Balucistan, ucigând 20 de persoane. Atentatul a vizat grupul etnic şiit hazara, care, alături de comunitatea creştină locală, a fost vizat în mod regulat de SIIL şi de afiliaţii săi, în conformitate cu obiectivul strategic de epurare religioasă a viitorului teritoriu pe care organizaţia va înfiinţa un califat.  Comunitatea hazara din Pakistan este o ţintă predilectă a SIIL din cauza caracteristicilor fizice uşor identificabile dobândite de la strămoşii lor uzbeci şi turkmeni şi din ”obişnuinţa” persecuţiei religioase a acestei comunităţi, începută mai bine de acum două secole.

Prezenţa comunităţilor religioase deja marginalizate, coroborată cu volatilitatea prelungită a situaţiei de securitate din Balucistan – cauzate de mişcarea separatistă balucă, violenţele terorist-jihadiste şi continuitatea operaţiunilor militare - fac ca provincia să devină terenul ideal pentru SIIL. În acest fel, SIIL a văzut în Balucistan o cale de intrare către Asia de Sud.

Creşterea activităţilor SIIL în provinciile pakistaneze Balucistan şi Sindh a fost previzionată de numeroşi analişti şi experţi militari, dar, cu toate acestea, Ministerul Apărării din Pakistan neagă vehement prezenţa SIIL în aceste zone. Cu toate acestea, surse din cadrul forţelor armate pakistaneze, au declarat sub protecţia anonimatului că atentatele revendicate de SIIL sunt executate de unele grupuri locale care au creat o alianţă cu SIIL, cum ar fi Al-Alami, facţiune desprinsă din organizaţia Lashkar-e-Jhangvi (LeJ). De asemenea, tot sub protecţia anonimatului, oficiali militari de rang înalt au recunoscut că există simpatizanţi ai SIIL şi LeJ chiar în cadrul forţelor terestre pakistaneze.

Comunitatea internaţională continuă să îşi manifeste îngrijorarea faţă de utilizarea de către Islamabad a grupurilor terorist-jihadiste şi protejarea acestora de către armată, în scopul promovării obiectivelor strategice pakistaneze în regiune. Coroborând aceasta cu faptul că atât India, cât şi Pakistanul sunt puteri nucleare şi că s-au aflat de mai multe ori la marginea ”prăpastiei atomice”, putem afirma că, prin înfiinţarea celor două wilayah-uri, SIIL multiplică potenţialul ameninţărilor din regiune.

India

Jocul politic dintre New Delhi şi Islamabad materializat, printre altele, de sprijinirea grupurilor separatiste din Balucistan şi respectiv Jammu şi Kashmir, oferă SIIL un bazin de recrutare şi consolidarea prezenţei în Jammu şi Kashmir. În acelaşi timp, SIIL urmăreşte consolidarea prezenţei şi în zona sudică a Indiei, în statul Kerala. Oficiali ai poliţiei din Kerala estimează că aproximativ 100 de locuitori ai acestui stat au aderat la SIIL în ultimii ani, în timp ce aproximativ 3.000 au fost ”de-radicalizaţi” şi sunt în prezent sub supravegherea forţelor de securitate.

”Mujahedinii din India” (MI) este principalul grup legat de SIIL din India. Fostul său lider, Shafi Armar, este cunoscut ca unul din foştii şefi ai media SIIL din Siria. De asemenea, Shafi Armar a fost liderul Ansar-ut Tawhid fi Bilad al-Hind, un alt grup din India inspirat de SIIL. Acesta a mai recrutat luptători prin intermediul reţelelor de socializare pentru Junood-ul Khilafa-Fil-Hind (JKF), un grup care încerca să se afilieze SIIL şi să stabilească un califat în India. La mijlocul anului trecut, forţele de securitate din India anunţau că JKF încerca să îşi stabilească celule în Mumbai, New Delhi, Lucknow, Bengaluru, Chennai şi Allahbad.

Pe lângă ameninţarea SIIL, India se confruntă şi cu răspândirea ideologiei wahhabi. Mai multe madrase (şcoli) din Kerala predică islamul wahhabi copiilor. Aceste madrase îndoctrinează copiii cu idea necesităţii înfiinţării unui califat mondial, idee promovată şi de ideologia SIIL. Promovarea acestei ideologii nu reprezintă doar o ameninţare la adresa populaţiei hinduse, ci este şi o ameninţare pentru sunniţi, şiiţi şi creştini.

Filipine

Când lupta pentru oraşul Marawi dintre terorişti şi trupele filipineze s-a încheiat, în octombrie 2017, preşedintele Rodrigo Duterte a declarat victoria asupra SIIL. Cu toate acestea, evenimentele ulterioare au demonstrat că declaraţia a fost una politică, în condiţiile în care atentatele au continuat şi pe parcursul următorului an.

În ciuda anunţului făcut la începutul lunii aprilie a.c., privind moartea liderului grupului Maute, afiliat SIIL, şi auto-proclamatului lider al SIIL din Asia de Est, Abu Dar, ameninţările terorist-jihadiste din insula Mindanao (sudul Filipine), în special din provinciile Sulu şi Maguindanao, rămân o preocupare pentru autorităţi.

În prezent, membrii şi simpatizanţii SIIL din Filipine visează la întemeierea unui califat în insula sudică Mindanao, care să includă provinciile Basilan, Lanao del Sur, Maguindanao, Sulu şi Tawi-Tawi, obiectiv care se doreşte atins cu sprijinul ”camarazilor” din Indonezia şi Malaiezia.

Indonezia şi Malaiezia

În Indonezia ameninţarea teroristă generată de SIIL a evoluat prin tipologia atentatorilor şi a armelor folosite în atentate. Urmare a operaţiilor contra-teroriste desfăşurate cu succes de autorităţile indoneziene, în prezent, în atentate sunt implicaţi ”lupi singuratici”, femeile membrilor sau simpatizanţilor SIIL şi chiar familii întregi. În acelaşi timp, SIIL îşi îndeamnă membrii şi simpatizanţii din Indonezia să ia parte la ”jihad” în ţara lor, în cazul în care nu au reuşit să o facă în Siria sau Irak. De asemenea, SIIL îi sfătuieşte să nu caute să fie constrânşi de disponibilitatea armelor de foc sau a dispozitivelor explozive în realizarea atentatelor, ci să folosească ce au la îndemână – cuţite pentru a înjunghia cât mai multe persoane, autovehicule personale pe care să le îndrepte împotriva mulţimilor.

Pe lângă aceste aspecte, în Indonezia - cea mai populată ţară islamică din lume şi cu o constituţie care recunoaşte cinci religii oficiale diferite - jihadismul este în creştere, în principal, din cauza supra-aglomerării închisorilor. Cele 477 de penitenciare au devenit centre de recrutare şi radicalizare, în condiţiile în care infractorii de drept comun sunt încarceraţi alături de cei condamnaţi pentru terorism. Unul din promotorii radicalizării din penitenciare este chiar clericul Abu Bakar Bashir (”creierul” atentatelor din Bali din 2002).

Din punct de vedere al modului de interpretare a islamului, provincia semi-autonomă Aceh rămâne cea mai vulnerabilă la expansiunea SIIL, din cauza modalităţii stricte de aplicare a legii islamice, în special în domeniul clasificării şi pedepsirii infracţiunilor.

În Malaiezia, extinderea SIIL este favorizată de atitudinea anti-semită a prim-ministrului Mahathir bin Mohamad. Oricare dintre naţiunile musulmane care promovează sau hrănesc anti-semitismul favorizează acţiunile SIIL şi promovarea conceptului de califat. Deşi este o ţară în ascensiune economică, modernă, cel mai probabil, Malaiezia va rămâne şi un centru financiar pentru finanţarea activităţilor teroriste din regiune datorită frontierelor sale poroase şi capacităţii sale de a atrage investiţii străine. Nu putem exclude definitiv unele acţiuni violente ce vor fi revendicate de SIIL, în condiţiile în care, din 2013 şi până în prezent, în această ţară au fost dejucate 23 de atentate, inclusiv un atac planificat a se desfăşura pe timpul ceremoniei de închidere a competiţiei sportive din Asia de Sud-Est (Kuala Lumpur, 2017).

Maldive şi Bangladesh

Peste 200 de cetăţeni din Maldive (dintr-o populaţie de 400.000) au călătorit în Siria pentru a se alătura SIIL, făcând din această ţară cel mai mare contribuitor al SIIL raportat la numărul de locuitori. Deşi nu au avut loc până în prezent atacuri executate de SIIL, problemele sociale, crima organizată şi violenţa pot contribui la radicalizarea unor persoane.

În Bangladesh, începând cu 2016, a apărut o nouă generaţie de ”jihadişti”. Pentru aceştia, atacurile împotriva minorităţilor sau a celor care nu împart aceeaşi ideologie au trecut în plan secund, în detrimentul visului de a înfiinţa un califat în Siria şi Irak. În acest fel, SIIL a preluat treptat locul deţinut  de al-Qaida în subcontinentul indian (AQIS). Celulele create de noua generaţie de jihadişti sunt mult mai descentralizate, non-ierarhice şi se bazează preponderent pe comunicarea on-line. Acest tip de organizare şi operare favorizează SIIL, în condiţiile în care fondurile alocate sunt diminuate, iar adaptarea la presiunea generată de forţele de securitate se poate face rapid. Nu în ultimul rând, comunicarea on-line pe reţelele de socializare sau prin anumite aplicaţii de mesagerie face ca urmărirea activităţii acestor celule să fie îngreunată, dacă nu imposibilă. Propaganda, materialele video sau audio motivaţionale, tutorialele despre executarea unui atac sau despre confecţionarea dispozitivelor explozive improvizate, alături de revistele şi alte materiale electronice sunt principalul atu al recrutării SIIL în Asia de Sud. În acest fel nu există nici o coerciţie de a te alătura ”cauzei jihadiste”, dar nici o recompensă financiară. Totul se bazează pe manipularea conştiinţei şi pe auto-radicalizare. SIIL nu oferă decât un şablon care, suprapus peste anumite vulnerabilităţi, oferă unor persoane capacitatea de a se auto-modela, educa şi inspira.

Pe fondul acestor transformări, în ultimii ani, grupul terorist-jihadist ”Hizb-ut Tawhid” (HT) a reapărut în Bangladesh după ce a avut o activitate limitată. De la începutul acestui an, HT a început să organizeze întâlniri în diverse oraşe din Bangladesh. Conform unui clip video din data de 13 iunie 2019, un lider al acestui grup îi încurajează pe membrii săi să continue ”jihadul” şi lupta împotriva creştinilor şi evreilor. HT are şi un canal pe YouTube.

Anterior, în 2014, HT a format o alianţă cu Jamaat ul-Mujahideen Bangladesh (JMB), iar în 2015 JMB s-a afiliat SIIL.

Recenta numire de către SIIL, a lui Abu Muhammed al-Bengali ca ”emir al Bangladeshului”, coroborată cu similarităţile ideologice ale HT, JMB şi SIIL, indică o posibilă intensificare a activităţilor terorist-jihadiste în regiune. Experţii în domeniul contraterorismului estimează că este posibil ca grupul ARSA (Arakan Rohingya and Salvation Army) să se alăture acestei coaliţii, dacă nu a făcut-o deja.

Myanmar

SIIL nu a ratat oportunitatea oferită de ”epurarea etnică” efectuată de guvernul din Myanmar asupra minorităţii musulmanilor Rohingya pentru a lansa o chemare neoficială la arme şi a orienta membrii şi alţi luptători străini către ”un nou front”. Criza comunităţii Rohingya a atras atenţia SIIL, precum şi altor grupuri terorist-jihadiste din Pakistan, Afganistan, Indonezia şi Malaiezia.

Această stare de fapt poate genera un conflict de lungă durată în Asia de Sud şi de Sud-Est, similar asediului oraşul Marawi din Filipine, în care să fie implicaţi militanţii islamici. Această estimare are la bază:

• declaraţia publică a SIIL, realizată prin publicaţia sa on-line Dabiq, conform căreia intenţionează să stabilească o bază în Bangladesh pentru a lansa atacuri asupra guvernului din Myanmar ca răzbunare pentru uciderea musulmanilor Rohingya;

• ştirea apărută în mai multe mass-media care preciza că un grup de malaezieni a călătorit în Myanmar, prin Bangladesh şi Thailanda, pentru a se răzbuna pentru actele de cruzime executate de guvernul din Myanmar asupra minorităţii Rohingya;

• în Indonezia, Frontul Apărătorilor Islamului (FAI) a cerut ”jihadiştilor” să se deplaseze în provincia Rakhine (Myanmar) pentru a lupta în numele Rohingya;

• în 2017, Slamet Maarif, purtătorul de cuvânt al FAI, declara că grupul este pregătit să desfăşoare un ”război sfânt” în Myanmar, dacă situaţia o va impune;

• grupurile islamiste din Indonezia, inclusiv Jemaah Ansharut Daulah (JAD), un grup terorist local care are legături cu SIIL, au mai exploatat şi anterior criza Rohingya în beneficiul JAD, în special în 2012 şi 2015, dar acţiunile lor nu au atras atenţia internaţională.

Musulmanii Rohingya şi-au constituit câteva organizaţii teroriste, printre care ”Organizaţia de solidaritate Rohingya”, ”Harkat-al Yaqin”, ”Arakan Rohingya and Salvation Army” (ARSA) care au ca scop înfiinţarea unui stat musulman independent.

În aceste condiţii, eşecul şi lipsa de voinţă a guvernului din Myanmar pentru a rezolva problema comunităţii Rohingya şi permite celor peste 1,1 milioane de refugiaţi Rohingya să se întoarcă din Bangladesh, oferă oportunitatea ca SIIL şi alte forţe terorist-jihadiste locale să opteze pentru rezolvarea problemei prin violenţă atroce, ceea ce reprezintă o ameninţare semnificativă pentru Myanmar în special, dar şi pentru ţările din regiune (Bangladesh) şi, de ce nu, pentru comunitatea internaţională. Va deveni Rakhine următorul ”front terorist-jihadist”?

Concluzii

Din cauza creşterii influenţei ideologiei SIIL, întreaga regiune a Asiei de Sud şi Sud-est se confruntă cu un al doilea val de terorism. Primul val a fost declanşat de atentatul din Bali din 2002 şi s-a finalizat în 2008. Ulterior, în perioada 2016-2017, Asia de Sud-Est a înregistrat o creştere cu 36% a numărului de decese cauzate de terorism. Membrii organizaţiilor terorist-jihadiste responsabile de aceste atacuri au provenit din Bangladesh, Indonezia, Malaiezia, Myanmar, Filipine şi Thailanda. În timp ce, la aceea vreme, respectivele organizaţii aveau agende diferite, în prezent majoritatea acestora se convertesc la brandul SIIL, beneficiind de o perspectivă mai largă, prin prisma finanţării, pregătirii operaţionale şi ideologice, precum şi a promovării imaginii.

”Califatul Arhipelagului” este visul vechi al ideologilor radicali din zonă, care doresc să îl transforme în realitate, prin joncţiunea cu forţelor, ideologiei şi finanţelor SIIL cu cele ale grupurilor locale, o perspectivă ce ar echivala cu trezirea Asiei de Sud şi Sud-Est într-un coşmar.