MAS Raport SpecialNATO - UE

Raport săptămânal NATO - UE LEVANT Balkanii de Vest Regiunea Mării Negre

07 septembrie 2018 - Rapoarte speciale - NATO - UE

BULETIN NATO – UE (SEPTEMBRIE 2018)

Ştefan Oprea

Sursă foto: Mediafax

NATO

• De la „NATO Arab” la o lume fără NATO?
• Ar putea NATO să denumească noul sediu „McCain”?
• Croaţia se alătură operaţiei NATO „Sea Guardian”

Uniunea Europeană
• Reuniunea informală a miniştrilor apărării;
• Reuniunea informală a miniştrilor afacerilor externe.

Industria de Apărare
• NATO face prima achiziţie comună de muniţie dirijată, aer-sol, destinată forţelor aeriene ale aliaţilor;
• Armata Cehiei - program de modernizare.

NATO

De la „NATO Arab” la o lume fără NATO?
În ultimul timp, ideea americană1 a creării unei noi alianţe de securitate compusă din şase state arabe din Golf (Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Kuweit, Qatar, Oman şi Bahrain), plus Egipt şi Iordania, denumită şi Alianţa Strategică pentru Orientul Mijlociu (Middle East Strategic Alliance – MESA), a devenit un subiect pe cât de interesant, pe atât de controversat. Ideea instituirii unei alianţe arabe s-a născut pe timpul demonstraţiilor din primăvara arabă din 2011 şi a rămas, până în acest moment, la fel de neconvingătoare. Deşi există, din partea analiştilor, ideea că o astfel de alianţă ar putea aduce ţările din Golf mai aproape ca niciodată, cooperarea actuală dintre aceste state şi SUA şi separat dintre ele, demonstrează că, în problema siriană, iraniană si yemenită, a eşuat.

Mai mult, criza politică şi diplomatică dintre Arabia Saudită şi Qatar împiedică o comunicare inter-arabă, dar şi o coordonare adecvată cu Washingtonul pentru a actualiza viziunea americană asupra unei noi coaliţii.

În contextul unor astfel de preocupări, ideea desfiinţării NATO - deocamdată ca ipoteză analitică - devine şi mai interesantă. Fără a reprezenta poziţia sau politica oficială a Alianţei, ”NATO REVIEW Magazine” publica, la sfârşitul lunii august (a.c.), sub semnătura lui Michael Rühle, sef al Secţiei de Securitate Energetică a Diviziei Provocări de Securitate Emergente a NATO, articolul „O lume fără NATO?”.

Subiectul nu este de noutate dar, în condiţiile în care, la recentul summit NATO, liderii celor 29 de state membre s-au întâlnit pentru a defini viitorul Alianţei pentru anii următori, subiectul devine incitant.

Într-o lume bulversată de crize, când problemele globale nu-si găsesc rezolvarea, iar naţionalismul se propagă ameninţător, ipoteza dispariţiei NATO se înscrie în trendul preocupărilor nefaste care depăşesc cadrul preocupărilor academice. Subiectul înfierbântă minţile euro-entuziaştilor, ale celor care caută, de mult timp, „emanciparea” Europei în faţa Statelor Unite.

Pentru cei care, în schimb, consideră comunitatea transatlantică o realizare unică şi indispensabilă, această abordare abruptă arată ca un coşmar.

Pentru oamenii raţionali, europeni şi americani, sfârşitul NATO ar însemna mult mai mult decât doar dispariţia unei birocraţii la Bruxelles. Pentru aceştia ar însemna sfârşitul unei legături politice şi militare instituţionalizate între Europa şi America de Nord.

Consecinţele politice şi militare ale unei astfel de dezvoltări ar fi multiple şi periculoase:
• sfârşitul apărării colective. Plecarea Statelor Unite ar însemna creşteri dramatice ale cheltuielilor pentru apărare şi o revizuire radicală a procedurilor europene de dezvoltare a capabilităţilor militare (creşteri dramatice ale cheltuielilor pentru apărare) şi, nu în ultimul rând, o veritabilă politică europeană de securitate, dificil de realizat, în contextul în care statele-naţiuni doresc din ce în ce mai mult să se desprindă de Europa comunitară;
• regionalizarea securităţii. Dispariţia NATO ar genera, în mod inevitabil regionalizarea securităţii. Fără Alianţă, un organism capabil să asigure depăşirea intereselor regionale de securitate, ţările sud-europene se vor concentra asupra Maghrebului şi a Orientului Mijlociu, în timp ce ţările din Europa de Est se vor concentra mai mult pe Rusia. Cum niciuna dintre aceste grupări nu au coeziunea politică, dar nici forţa militară necesare pentru a exercita o influenţă de durată asupra regiunilor lor de interes, rezultatul ar fi o slăbire a Europei ca actor strategic;
• o creştere a puterii Rusiei în Europa. Sfârşitul NATO ar creşte dramatic poziţia Rusiei în domeniul securităţii europene. Pentru multe ţări din spaţiul post-sovietic, care doresc să-şi demonstreze independenţa faţă de Rusia prin relaţiile lor cu NATO, încheierea unui rol de securitate american în Europa ar fi un dezastru strategic, iar noul echilibru energetic şi strategic „post-american” din Eurasia îi va condamna să rămână permanent în sfera de influenţă a Rusiei;
• dispariţia cadrului de legitimitate pentru folosirea puterii militare atât pentru europeni cât şi pentru SUA. Fără acest cadru legislativ al NATO, decizia politică şi forţa militară necesară pentru desfăşurarea misiunilor de stabilizare pe termen lung, precum Afganistanul, nu ar putea fi generată;
• dispariţia parteneriatelor NATO şi apariţia dificultăţilor pentru ţările non-UE şi non-NATO. Dispariţia parteneriatelor NATO va avea consecinţe asupra relaţiilor bilaterale. Canada şi Turcia nu au posibilitatea de a-şi organiza relaţiile cu Europa prin aderarea la Uniunea Europeană, iar Finlanda şi Suedia vor suporta consecinţele schimbării în mod semnificativ a mediului strategic al acestor ţări;
• diminuarea interoperabilităţii militare. În timp, Statele Unite şi majoritatea foştilor aliaţi şi-ar pierde capacitatea de a coopera militar fără procedurile şi standardele NATO utilizate în operaţii, testate şi îmbunătăţite de-a lungul timpului. De asemenea, dispariţia planificării comune a NATO în domeniul apărării şi a instruirii forţelor prin exerciţii, ar duce la o diminuare a interoperabilităţii militare;
• urmările vor fi dramatice şi pentru SUA. Washingtonul va pierde aliaţi, baze militare şi previzibilitatea politică stabilită prin consultările multilaterale zilnice în cadrul Alianţei, iar rolul SUA în susţinerea ordinii internaţionale va slabi în faţa competitorilor geopolitici, China şi Rusia.
În concluzie, o lume fără NATO ar fi o opţiune cu consecinţe greu de gestionat pentru Statele Unite, pentru aliaţii săi şi pentru partenerii din Europa şi din spaţiul Euro - Asiatic.

Ar putea NATO să denumească noul sediu „McCain”?

Parlamentarul conservator britanic Tom Tugendhat, printr-o scrisoare adresată Secretarului General al NATO, Jens Stoltenberg, a solicitat numirea noului sediu al Cartierului General al Alianţei „McCain”.

Demersul său se bazează pe credinţa că senatorul John Sidney McCain III a fost unul dintre foarte puţinii oameni care au întruchipat valorile pe care NATO este construită.

Considerat un internaţionalist care credea că Occidentul, în general, şi SUA, în special, au datoria de a se alătura ţărilor mai mici împotriva intoleranţei iliberale, McCain poate fi asociat pentru posteritate cu cea mai mare alianţă a occidentului.

Acordarea numelui senatorului american sediului NATO ar fi o recunoaştere a carierei sale şi valorilor pe care senatorul McCain le-a asumat, dar şi un mesaj pe care NATO ar putea să-l trimită în acest moment de tensiune globală.

Purtătorul de cuvânt al NATO, Oana Lungescu, a declarat pentru CNN că cererea a fost primită de secretarul general al NATO şi „va fi examinată cu atenţie”.

Trident Juncture 18

Cu 40.000 de participanţi din peste 30 de naţiuni, 130 de aeronave, 70 de nave de luptă şi aproximativ 10.000 de maşini de luptă, exerciţiul NATO „Trident Juncture 18” se va desfăşura în perioada 25 octombrie – 23 noiembrie în Norvegia, zonele adiacente din Atlanticul de Nord şi Marea Baltică, inclusiv Islanda şi spaţiul aerian al Finlandei şi Suediei. Exerciţiul va avea un scenariu bazat pe articolul 5 (apărare colectivă) al Tratatului Nord Atlantic şi va fi condus de Comandamentul Aliat al Forţelor Întrunite din Napoli (Allied Joint Force Command - Napoli).

Exerciţiul „Trident Juncture 18” va certifica Forţa de Răspuns NATO 2019 şi va testa capacitatea de dislocare şi acţiune a Forţelor NATO cu nivel foarte ridicat de pregătire (Very High Readiness Joint Task Force - VJTF).

De asemenea activitatea va include operaţii şi activităţi pentru a verifica capacitatea Alianţei de a acţiona în parteneriat cu Finlanda şi Suedia.
Printr-o organizare şi planificare logistică de excepţie, primele loturi de echipamente aparţinând Brigăzii blindate Ariete (Italia) au ajuns deja în zona de desfăşurare a exerciţiului.

Croaţia se alătură operaţiei NATO "Sea Guardian"

În noiembrie 2016, NATO a lansat o operaţie de securitate maritimă (Maritime Security Operation - MSO) - numită "Sea Guardian" în Marea Mediterană. Dintre misiunile principale ale acesteia putem enumera cunoaşterea situaţiei maritime şi combaterea terorismului maritim, menţinerea libertăţii de navigaţie, interdicţie maritimă, lupta împotriva proliferării armelor de distrugere în masă şi protejarea infrastructurii critice. Prin intermediul operaţiei "Sea Guardian", NATO contribuie la menţinerea unui mediu maritim sigur, colaborând în acelaşi timp cu alţi actori, cum ar fi Uniunea Europeană (UE), oferind sprijin Operaţiei "Sophia".

"Sea Guardian" este succesoarea operaţiei "Active Endeavour" şi se află sub comanda operaţională a Comandamentului Maritim Aliat (Allied Maritime Commnad - MARCOM), Northwood, Regatul Unit.

Forţele participante la operaţie îşi desfăşoară misiunile în prezent în Marea Mediterană cu un ritm de trei săptămâni consecutive la fiecare două luni.

Pentru prima dată în istoria Armatei Croaţiei, corveta purtătoare de rachete Vukovar (RTOP-41) se alătură, începând cu 5 septembrie (a.c.) operaţiei NATO "Sea Guardian".

 

Uniunea Europeană

Reuniunea informală  a miniştrilor apărării

În perioada 29-30 august a.c., a avut loc, la Viena, reuniunea ministerială informală a miniştrilor apărării din statele UE, sub patronajul preşedinţiei austriece şi în organizarea ministrului federal al apărării, Mario Kunasek.

Reuniunea, în conformitate cu motto-ul preşedinţiei austriece a Consiliului Uniunii Europene „O Europă care protejează”, a avut ca scop abordarea problemelor specifice cu privire la principalele provocări de securitate cu care se confruntă Uniunea Europeană.

Temele principale puse în dezbaterile la care a participat şi Înaltul Reprezentant pentru Afaceri Externe şi Politica de Securitate - Vicepreşedinte al Comisiei Europene, Federica Mogherini, au cuprins revizuirea capacităţii de planificare şi conducere militară, acţiuni viitoare pentru punerea în aplicare a cooperării structurate permanente, Fondul European de Apărare, Facilitatea Europeană pentru Pace, stadiul revizuirii strategice a Operaţiei „Sophia”:
- capacitatea de planificare şi conducere militară (Military Planning and Conduct Capability -MPCC), înfiinţată în iunie 2017, acum responsabilă pentru conducerea tuturor misiunilor militare neexecutive din Africa (misiunile UE de instruire în Mali, Republica Centrafricană şi Somalia) va urma, în anii următori, o etapă de consolidare a rolului într-o abordare militară şi civilă;
- continuarea şi îmbunătăţirea activităţii în ceea ce priveşte cooperarea structurată permanentă (PESCO) a fost subiectul în care s-au remarcat progresele făcute şi s-a evidenţiat că, în acest moment, sunt în analiză 33 de propuneri de noi proiecte PESCO care vor putea fi adăugate, la reuniunea din noiembrie, celor 17 existente deja. De asemenea, dezbaterea a cuprins şi problema participării ţărilor terţe la proiectele PESCO;
- stadiul revizuirii strategice a Operaţiunii „Sophia2”. Operaţia expiră la sfârşitul anului şi există un sprijin deplin al tuturor statelor membre pentru continuarea acesteia după anul 2018, în condiţiile revizuirii mandatului acesteia. Un incident, cu reverberaţii în relaţia dintre Italia şi UE, a impus o accelerare a revizuirii Operaţiei "Sophia", în paralel cu demersurile, în curs de desfăşurare, pentru punerea în aplicare a propunerilor Consiliului European din luna iunie (a.c.) privind modul de împărţire a responsabilităţilor în cadrul Uniunii Europene în materie de migraţie şi azil. De asemenea, propunerea italiană de a mări numărul de porturi aparţinând altor state (Franţa, Spania etc), cu logistica necesară primirii imigranţilor, va constitui subiect de analiză în dezbaterile forurilor europene.

Reuniunea informală a miniştrilor afacerilor externe

În perioada 30 - 31 august, miniştrii afacerilor externe ai UE, la invitaţia comună a ministrului federal al Austriei pentru Europa, integrare şi afaceri externe, Karin Kneissl, precum şi a Înaltului Reprezentant şi Vicepreşedinte al Comisiei Europene, Federica Mogherini, s-au întâlnit la Viena pentru întâlnirea informală, cunoscută şi sub numele de întâlnirea „Gymnich”.

Temele discutate au cuprins evoluţiile actuale din Orientul Mijlociu, relaţiile transatlantice, perspectiva evoluţiei situaţiei din Europa de Sud-Est şi a problematicii extinderii UE în această zonă.

În cadrul dezbaterilor, sesiunea privind consolidarea multilateralismului eficient s-a desfăşurat împreună cu miniştrii de externe ai ţărilor partenere ale UE, Albania, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, Muntenegru, Serbia şi Turcia.

Una din problemele controversate care a reţinut atenţia participanţilor a fost posibilul schimb teritorial între Kosovo şi Serbia

La acest subiect, miniştrii de externe ai Uniunii Europene s-au alăturat Germaniei în exprimarea preocupărilor legate de un posibil schimb teritorial între Kosovo şi Serbia, avertizând că acest lucru ar putea reîmprospăta tensiunile etnice vechi.

Ideea controversată a schimbului de teren şi a schimbărilor de frontieră care ar reflecta mai mult populaţiile etnice, a fost sugerată în luna august de către preşedintele kosovar, Hashim Thaci, în scopul unificării celei mai sudice regiuni a Văii Presevo a Serbiei cu Kosovo. În schimb, Serbia va primi o parte din regiunea Mitrovica din nordul Kosovo populată de o majoritate etnică sârbă.

Reflectând sensibilitatea problemei, ideea acestui schimb de terenuri nu este unanim susţinută nici chiar de unii dintre liderii ţărilor implicate (primul ministru kosovar, Ramush Haradinaj, a respins pe 31 august sugestia lui Thaci, spunând că orice schimbare de frontieră ar aduce „noi tragedii în Balcani”.)

Cum există, însă, şi poziţii în Occident, precum cea a SUA, care acceptă un schimb teritorial cu condiţia ca Pristina şi Belgrad să realizeze o „înţelegere reciproc satisfăcătoare” între ele sau cea a Belgiei, care recunoaşte competenţa celor două ţări de a decide asupra oricăror schimbări, discuţiile vor fi reluate pe 7 septembrie, la Bruxelles .

De aceasta dată, la discuţii vor participa preşedinţii ţărilor implicate, într-un efort suplimentar de a-şi soluţiona diferendele, o condiţie necesară stabilită de UE pentru eventuala aderare.

Achiziţii pentru apărare

NATO face prima achiziţie comună de muniţie dirijată aer-sol, destinată forţelor aeriene ale aliaţilor

Aşa cum consemnam într-un articol precedent, Operaţia NATO din Libia (2011) a evidenţiat o deficienţă majoră în ceea ce priveşte întrebuinţarea muniţiilor dirijate aer-sol. Epuizarea rapidă a stocurilor şi incapacitatea de a utiliza, în timp oportun, a muniţiei altor forţe aeriene, a determinat Alianţa să lanseze un nou proiect multinaţional pentru dezvoltarea unor modalităţi de sporire a disponibilităţii muniţiilor aeriene dirijate în cadrul NATO.

Iniţiat de Danemarca, la proiect s-au alăturat Republica Cehă, Grecia, Norvegia, Portugalia, Spania. Iniţiativa a fost lansată la Summit-ului NATO din Ţara Galilor (2014), în urma semnării unei scrisori de intenţie de către cei şase miniştri ai apărării.

Proiectul lua în considerare un spectru larg de aranjamente multinaţionale în domeniul muniţiilor dirijate (Precision Guided Munitions - PGMs) care include acorduri reciproce de împrumut, depozitare comună, achiziţii şi crearea de stocuri multinaţionale, cu scopul de a asigura o contribuţie eficientă la viitoarele operaţiuni ale statelor europene. Statele Unite nu participă la program dar sprijină în mod activ proiectul prin abordarea problemelor legate de controlul exporturilor din SUA pentru PGM-urile de tip american.

Ulterior la proiect s-au alăturat Belgia, Ungaria, Olanda, Polonia, Regatul Unit şi Finlanda (partener NATO).

Proiectul este gestionat, în numele aliaţilor, de Agenţia NATO pentru Suport si Achiziţii (NATO Support and Procurement Agency - NSPA).

Agenţia a primit deja primul lot de muniţii dirijate, iar acestea vor fi livrate destinatarilor finali, Belgia şi Danemarca, în următoarele săptămâni (august – septembrie, a.c.).

Muniţia este produsă în Statele Unite, iar valoarea acestei achiziţii iniţiale este de aproximativ 20 de milioane de dolari americani.

Urmând exemplul acestui cadru de cooperare, NATO va continua extinderea acestuia la nivelul celorlalte categorii de forţe (terestre şi navale), amplificând efortul investiţiilor comune în capabilităţile critice cu care se confruntă Alianţa.

Armata Cehiei - program de modernizare

Printr-un program de modernizare al Armatei Cehiei, ce se va derula până în anul 2027, în valoare de 100 de miliarde de coroane (4,5 miliarde de dolari), guvernul doreşte să-i facă pe militarii să simtă că situaţia începe să se îmbunătăţească.

Considerat de Şeful Apărării, generalul locotenent Aleš Opata, cel mai mare program de modernizare militară din istoria ţării sale, acesta va permite Forţelor Armate ale Cehiei să înlocuiască o parte decisivă a echipamentelor de provenienţă sovietică.

Principalele categorii de tehnică propuse spre achiziţionare sunt vehicule de luptă pentru infanterie, sisteme de artilerie autopropulsată, elicoptere multifuncţionale, aeronave de transport, radare, sisteme de apărare aeriană cu rază scurtă de acţiune şi maşini de luptă.

Creşterea bugetului alocat cheltuielilor militare cu 12% faţă de anul 2017 (58,9 miliarde de coroane) demonstrează viabilitatea acestui plan de modernizare.

Mai mult, preocuparea guvernului ceh pentru revitalizarea şi susţinerea propriei industrii de apărare este confirmată de recentul contract de furnizare a vehiculelor blindate TITUS, adjudecat de compania locală Eldis Pardubice (lipsa unei autorizaţii de securitate pentru TATRA Export şi a unei licenţe de la Nexter Systems).

Transportorul blindat TITUS (6x6), este un produs dezvoltat de grupul Nexter din Franţa şi de constructorul ceh Tatra Trucks. Contractul se va derula în perioada următoare, urmând ca livrările să se facă între anii 2020-2025, iar valoarea acestuia este estimată la aproximativ 6,7 miliarde de coroane (303,1 milioane dolari).

BULETIN NATO – UE / SEPTEMBRIE (2)

*** 


1https://eurasiantimes.com/7386-2/
2 Operaţiunea EUNAVFOR MED Sophia este un element al răspunsului european la problema migraţiei. Mandatul misiunii este de a identifica şi captura navele utilizate de contrabandişti sau traficanţi pentru transportul ilegal al imigranţilor  în scopul perturbării reţelelor de contrabandă şi traficului de fiinţe umane în sudul Mediteranei şi pentru a preveni pierderi de vieţi omeneşti pe mare. Naufragiile navelor cu imigranţi (cu pierderi de vieţi omeneşti) petrecute încă de la lansarea acesteia, în iunie 2015, au făcut ca navele participante la operaţie, din raţiuni umanitare, să se implice în acţiunea de salvare a naufragiaţilor şi transportul acestora către porturile de debarcare italiene (Operaţia ”Sophia” este sub comanda italiană). Toate aceste deficienţe în îndeplinirea misiunii de bază au culminat cu incidentul de la sfârşitul lunii august. Pe nava de coasta italiană Diciotti, 137 de imigranţi libieni, abuzaţi, torturaţi, victime ale traficului de fiinţe umane, după zece zile petrecute pe mare, acostează, în final, în portul Messina. Din nefericire, au petrecut în continuare două zile pe navă, fără ca autorităţile italiene să accepte cererile de azil. În final, sub presiunea organismelor internaţionale dar si a populaţiei locale, autorităţile italiene au aprobat debarcarea refugiaţilor şi transferul acestora către diecezele locale care si-au manifestat disponibilitatea, dar si către Albania şi Irlanda care s-au implicat astfel în rezolvarea acestei probleme umanitare.