BULETIN NATO – UE / SEPTEMBRIE (2)

Cuprins

NATO

• După două luni de la summit-ul NATO din iulie, Secretarul General al NATO, Jens Stoltenberg, vizitează Washington DC;
• Născută ca idee în anul 1992, capabilitatea de Supraveghere Terestră a Alianţei se apropie de capacitatea operaţională completă;
• Consolidarea forţelor armate ale Germaniei în următorii ani

Uniunea Europeană

• Acordul nuclear cu Iranul - Implementarea Planului comun de acţiune;
• Trilaterala Uniunea Africană - Uniunea Europeană - Organizaţia Naţiunilor Unite

Industria de apărare

• Republica Cehă şi Slovacia - achiziţionarea în comun a armamentului şi a echipamentului militar;
• Ziua Industriei – Viitorul Alianţei NATO în domeniul Supraveghere şi Control

​NATO

După două luni de la summit-ul NATO din iulie, Secretarul General al NATO, Jens Stoltenberg, vizitează Washington DC

Adaptarea continuă a NATO, împărţirea echitabilă a sarcinilor în cadrul Alianţei, implementarea deciziilor luate la summit-ul NATO din iulie şi pregătirea viitoarelor ministeriale ale NATO au fost subiectele întâlnirilor pe care Secretarul General al NATO le-a avut cu oficialităţile americane.

Joi (13 septembrie 2018), Secretarul General al NATO, Jens Stoltenberg, s-a întâlnit cu secretarul de stat al SUA, Mike Pompeo şi cu secretarul pentru apărare, James Mattis, de asemenea cu asistentul preşedintelui şi consilierul pentru securitatea naţională, ambasadorul John Bolton.

Subiectele privind importanţa Alianţei pentru securitatea SUA, precum şi provocările actuale de securitate, au fost discutate de către domnul Stoltenberg cu membrii Grupului de Observatori NATO din Senatul SUA, ai Comitetului pentru Relaţii Externe, precum şi cu membri ai Camerei Reprezentanţilor. 

Vineri (14 septembrie), Secretarul General NATO s-a adresat, printr-un discurs, membrilor Fundaţiei Heritage din Washington DC, despre "valoarea NATO în secolul XXI".

Mesajul principal al acestui discurs a constat în faptul că NATO este foarte important pentru Europa şi, în egală măsură, pentru Statele Unite şi este susţinut de trei motive principale:

- în primul rând, pacea şi stabilitatea în Europa sunt de interes vital atât pentru europeni cât şi pentru Statele Unite;

- în al doilea rând, aliaţii NATO împărtăşesc şi sprijină valorile fundamentale care se află în centrul societăţii americane;

- şi în al treilea rând, aliaţii NATO amplifică puterea militară a Americii.

Discursul a făcut şi o trecere în revistă a argumentelor succesului Alianţei, de la creare până în prezent. Astăzi, valoarea NATO constă în faptul că Alianţa a contribuit la menţinerea păcii şi a stabilităţii în Europa oferind astfel fundamentul pentru o perioadă de prosperitate, fără precedent pentru toţi aliaţii NATO de pe ambele maluri ale Atlanticului. Europa şi America de Nord însumează jumătate din producţia economică mondială. Existenţa dezacordurilor asupra tarifelor, nu schimbă faptul că Europa şi America de Nord sunt cei mai mari parteneri comerciali.

De asemenea, Europa şi SUA împărtăşesc valori fundamentale pe care le protejează şi apără împreună. Aceste valori, democraţia, libertatea individuală şi statul de drept, sunt fundamentele statelor membre NATO, dar sunt şi temelia angajamentului comun faţă de restul lumii. După căderea Zidului Berlinului, aderarea la NATO a ţărilor din Pactul de la Varşovia şi a statelor baltice, precum şi aspiraţiile actuale ale altor ţări de a se alătura Alianţei reprezintă o schimbare geopolitică istorică în beneficiul SUA, dar şi al întregii lumi.

În ceea ce priveşte contribuţia aliaţilor europeni din NATO la sporirea puterii militare a Americii, Secretarul General al NATO, într-o enumerare succintă a prezentat esenţa aceste contribuţii.

Franţa şi Regatul Unit contribuie cu 30% din flota de submarine purtătoare de rachete balistice nucleare a NATO. Aliaţii NATO ai SUA menţin, de asemenea, aeronave cu capacitate duală pentru transport echipamente nucleare. Mai mult, mii de oameni din ţările aliate lucrează în strânsă coordonare cu omologii lor americani în domeniul informaţiilor. Din acest punct de vedere, SUA dispune de un sistem de supraveghere suplimentar de la submarinele ce operează în zona Arctică până la capabilităţi pentru identificarea teroriştilor.

Aliaţii europeni din NATO găzduiesc, de asemenea, douăzeci şi opt de baze principale de operare americane în întreaga Europă care nu sunt destinate numai pentru asigurarea securităţii europene, ci şi pentru a facilita proiecţia puterii militare americane în Orientul Mijlociu şi în Africa (Comandamentul SUA din Africa are sediul în Stuttgart, Germania, Flota a VI-a - care operează de la Marea Barents până la Antarctica - are sediul central în Napoli, Italia, iar Centrul Medical Regional Landstuhl este dispus în Ramstein, Germania).

Referitor la faptul că SUA beneficiază de solidaritatea celorlalţi aliaţi NATO, Secretarul General amintea de atacurile teroriste din 11 septembrie asupra Statelor Unite. După acestea, NATO a invocat apărarea colectivă, conform articolului 5 din Tratat, pentru prima şi singura dată, până în prezent.

De atunci, sute de mii de soldaţi europeni şi canadieni au luptat alături de soldaţii americani în Afganistan. Mai mult de o mie au plătit preţul final. Şi astăzi aliaţii NATO continuă să le stea alături, nu numai în Afganistan şi în Coaliţia Globală împotriva ISIS, dar şi pentru descurajarea unei Rusii din ce în ce mai asertive.

Timp de aproape şapte decenii de la înfiinţarea NATO, Statele Unite şi ceilalţi aliaţi au reuşit să rămână împreună şi să sprijine prosperitatea, valorile şi securitatea Alianţei în întregul ei.

Ultimele evoluţii au demonstrat că aliaţii trebuie să investească mai mult şi mai bine în securitatea comună. Astfel, toţi aliaţii NATO au convenit să oprească diminuarea bugetelor apărării, iar în ultimul an, aliaţii NATO din Europa şi Canada şi-au sporit bugetele de apărare cu 5,2%. Cea mai mare creştere, în termeni reali, din ultimul secol. Chiar dacă mai este mult pană la atingerea nivelului agreat, tendinţa este una pozitivă, iar demersurile care vor urma vor face ca promisiunea luată la recentul summit să fie respectată.

Într-o lume incertă, efortul comun, pe ambele ţărmuri ale Atlanticului, pentru a proteja libertatea şi securitatea celor aproape un miliard de cetăţeni care locuiesc în acest spaţiu, va demonstra legătura transatlantică vitală care trebuie să întărească în continuare cea mai de succes şi cea mai valoroasă alianţă din istorie.

Născută ca idee în anul 1992, capabilitatea de Supraveghere Terestră a Alianţei se apropie de capacitatea operaţională completă

Capabilitatea de Supraveghere a Teritoriului Alianţei (Alliance Ground Surveillance - AGS) este un program NATO pentru achiziţionarea unei capabilităţi de supraveghere a teritoriului prin utilizarea tehnologiilor multi-platforme radar pe platforma Northrop Grumman RQ-4 Global Hawk.

Programul este realizat în comun de 15 state membre ale NATO: Bulgaria, Republica Cehă, Danemarca, Estonia, Germania, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Norvegia, Polonia, România, Slovacia, Slovenia şi Marea Britanie.

Început în anul 1992, Programul AGS a fost definit ca un efort de achiziţie a capabilităţilor în 1995, când miniştrii apărării din statele NATO au fost de acord că Alianţa ar trebui să continue să lucreze la o capacitate minimă de bază, esenţială, operată de NATO şi suplimentată de activele naţionale interoperabile cu noul sistem.

Programul AGS a fost proiectat ca o capacitate completă şi integrată de supraveghere terestră care să ofere Alianţei şi ţărilor sale membre, acces nerestricţionat şi nefiltrat la date de supraveghere a teritoriului, în timp real şi într-un mod interoperabil. Supravegherea include un segment aerian care cuprinde senzori radar în aer şi un segment terestru cuprinzând staţii terestre fixe, transportabile şi mobile, pentru exploatarea şi diseminarea datelor, toate interconectate prin transferuri de date de înaltă performanţă.

În 2004, NATO a decis să avanseze cu ceea ce a fost denumit „flotă mixtă”. Segmentul aerian urma să includă aeronave Airbus A321 şi vehiculele aeriene fără pilot Global Hawk (UAV), în timp ce segmentul terestru urma să cuprindă un set extins de staţii radar terestre, fixe şi dislocabile.

Datorită reducerii bugetului apărării în toate ţările europene, NATO a decis în anul 2007 să înceteze abordarea mixtă a flotei şi, în schimb, să avanseze cu un sistem AGS simplificat, în care segmentul aerian a fost bazat pe achiziţia „de pe raft” (off-the-shelf) a avionului fără pilot cu senzorul specific. Segmentul de la sol, în mare parte dezvoltat şi construit de industria europeană şi canadiană, a rămas practic neschimbat, deoarece caracteristicile sale funcţionale şi operaţionale au fost în mare măsură independente de aeronavă şi senzorul utilizat.

Concepţia Strategică a NATO din 2010 a reconfirmat nevoia operaţională stringentă a Alianţei de a avea această capabilitate.

La 3 februarie 2012, Consiliul Nord-Atlantic a decis o cale de urmat pentru acoperirea colectivă a costurilor pentru funcţionarea AGS. Decizia de a angaja finanţarea comună a NATO pentru infrastructură, comunicaţii prin satelit, operaţiuni şi asistenţă deschide calea pentru atribuirea contractului de achiziţie pentru AGS. În plus, s-a ajuns la un acord pentru ca sistemul britanic Sentinel şi viitorul sistem francez Heron TP să fie disponibile ca şi contribuţii naţionale, în natură, înlocuind parţial contribuţiile financiare ale celor doi aliaţi.

În marja Summit-ului NATO de la Chicago din 2012, ţările NATO au făcut un pas important spre furnizarea unei capacităţi de supraveghere şi de recunoaştere la sol, aflate în proprietatea NATO.

În septembrie 2015, programul AGS a atins etape importante, cum ar fi prima testare la sol a primului Global Hawk al NATO şi activarea structurii responsabile pentru operarea avionului AGS Global Hawk din baza aeriană Sigonella (Italia).

Ulterior, până la sfârşitul anului 2015, Centrul Operaţional AGS din Sigonella a fost predat de ţara gazdă, Italia, la NATO, s-au asigurat Staţiile Generale mobile (Mobile General Ground Station - MGGS), cele transportabile (Transportable General Ground Station - TGGS) şi a avut loc primul zbor de încercare a primului Global Hawk al NATO în Palmdale, California.

Capabilitatea AGS a fost întrebuinţată cu succes pe timpul exerciţiul Trident Juncture 2015 în cadrul testului NATO pentru capacitatea de conducere (NATO AGS Capability Tested - NACT) din Olanda. În 2016 şi 2017 au avut loc mai multe teste de încercare culminând cu primul zbor, comandat de la distanţă, de la Centrul Operaţional AGS din Sigonella, la sfârşitul anului 2017. Anul acesta (mai 2018) contractul de achiziţie de bază a fost finalizat şi semnat contribuind astfel la asigurarea faptului că AGS va livra o capacitate operaţională adecvată care poate fi certificată pentru operaţiuni în spaţiul aerian global. Primul NATO Global Hawk este aşteptat să zboare din Statele Unite către noua sa locaţie, în Sigonella, în anul 2019.

Consolidarea forţelor armate ale Germaniei în următorii ani

Politicile financiare de strictă austeritate ale Germaniei, de după anul 1990, au avut ca efect erodarea considerabilă a disponibilităţii armatei sale pentru îndeplinirea misiunilor sale naţionale, dar şi în cadrul NATO. Fără a investi în noi capabilităţi şi transformarea Armatei Germane, prin asumarea angajamentelor internaţionale din ce în ce mai mari, liderii de la Berlin împing forţele armate naţionale dincolo de limite.

Într-o astfel de situaţie inacceptabilă, guvernul german a prezentat un plan ambiţios de consolidare a forţelor armate ale ţării până în anul 2031.

Această strategie se bazează pe un concept de modernizare în care este evidenţiat un nou „profil al capabilităţilor”.

De la un buget actual de 1,2% din PIB se doreşte creşterea acestuia la 1,5% până în anul 2024 (aproximativ 60 de miliarde de euro), puţin faţă de angajamentul NATO de 2%. Prioritatea imediată o va reprezenta echiparea militarilor şi îmbunătăţirea capabilităţilor cibernetice ale Bundeswehr-ului. De asemenea, rolul Germaniei în 2023 de naţiune-cadru pentru Forţele NATO cu nivel foarte ridicat de pregătire (Very High Readiness Joint Task Force - VJTF) va marca prima etapă în planul guvernului prin furnizarea unui pachet de forţe modernizat de nivel brigadă/echivalent, care va cuprinde şi o componentă aeriană, şi una navală.

Nu în ultimul rând, Bundeswehr-ul va dezvolta acest plan având la bază ideea că va exista o paritate între misiunile fundamentale de apărare a teritoriului Germaniei şi desfăşurarea misiunilor internaţionale.

Spre deosebire de perioada anterioară, când preocuparea principală se îndrepta spre asigurarea capabilităţilor necesare executării misiunilor în afara teritoriului naţional, noua abordare privind preocuparea pentru apărarea ţării, în egală măsură cu îndeplinirea obligaţiilor internaţionale, presupune alocarea unor resurse financiare consistente într-o zonă care s-a dovedit subfinanţată cronic.

Rămâne însă de văzut cum va reacţiona coaliţia politică aflată la guvernare, în perioada următoare, la această propunere.

Uniunea Europeană

Acordul nuclear cu Iranul - Implementarea Planului comun de acţiune

La 24 septembrie 2018, la New York, s-a desfăşurat reuniunea ministerială a grupului E3 / UE + 2 (China, Franţa, Germania, Federaţia Rusă şi Regatul Unit, cu Înaltul Reprezentant al Uniunii Europene pentru afaceri externe şi politica de securitate) şi Republica Islamică Iran.

În cadrul reuniunii, prezidată de Înaltul Reprezentant al UE / Vicepreşedinte al Comisiei Europene, Federica Mogherini, participanţii au făcut bilanţul procesului de identificare şi de punere în aplicare a soluţiilor practice pentru problemele care decurg din retragerea unilaterală a Statelor Unite din acest acord şi reinstituirea sancţiunilor ridicate în temeiul Planului de acţiune comun (Joint Comprehensive Plan of Action - JCPOA) şi Anexei II.

Iranul are motive întemeiate să rămână în Acordul nuclear din 2015, în ciuda retragerii Statelor Unite, o parte esenţială a acordului şi a punerii în aplicare a acestuia referindu-se la posibilitatea Iranului de a beneficia de ridicarea sancţiunilor. 

În cadrul reuniunii, participanţii şi-au reconfirmat angajamentul faţă de implementarea completă şi eficientă, cu bună-credinţă şi într-o atmosferă constructivă a acordului, acesta fiind un element-cheie al arhitecturii globale de neproliferare şi o realizare semnificativă a diplomaţiei multilaterale, aprobată în unanimitate de Consiliul de Securitate al ONU prin Rezoluţia 2231. De asemenea, s-a subliniat hotărârea de a proteja libertatea operatorilor economici de a desfăşura afaceri legitime cu Iranul, în deplină conformitate cu aceeaşi rezoluţie.

Faptul că, la 7 august, au intrat în vigoare actualizări ale „Statutului de blocare” al UE şi al mandatului de împrumut extern al Băncii Europene de Investiţii, pentru a face eligibil Iranul, a fost prezentat ca un pas important în evoluţia acestor măsuri de implementare. Reuniunea s-a încheiat considerând că aceste iniţiative vizează păstrarea Planului comun de acţiune în interes internaţional.

Încercarea UE de a eluda sancţiunile SUA asupra Iranului evidenţiază faptul că, până în acest moment, Uniunea Europeană nu a reuşit să elaboreze un cadru legal, funcţional, pentru a-şi proteja companiile împotriva sancţiunilor SUA care vor intra în vigoare în noiembrie. În acest sens, abandonarea de către Banca de stat franceză – BPIFrance a planului de înfiinţare a unui mecanism financiar pentru a ajuta companiile franceze care tranzacţionează cu Iranul, demonstrează cât de dificil este pentru europeni să găsească soluţii concrete.

Trilaterala Uniunea Africană - Uniunea Europeană - Organizaţia Naţiunilor Unite

Preşedintele Comisiei Uniunii Africane, Moussa Faki Mahamat, Preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, şi Secretarul General al Naţiunilor Unite, António Guterres, s-au întâlnit la 23 septembrie 2018, în sediul Organizaţiei Naţiunilor Unite la New York, în cadrul creat de sesiunea anuală a Adunării Generale a Naţiunilor Unite.

Coordonarea eforturilor în abordarea provocărilor globale reprezintă pentru cele trei organizaţii un scop în sine, considerând că pacea, securitatea şi stabilitatea sunt esenţiale nu numai pentru a asigura condiţii de viaţă decente pentru toţi cetăţenii, ci şi pentru a atrage investiţiile necesare unei creşteri durabile şi favorabile incluziunii.

În comunicatul comun, după întâlnirea trilaterală anuală, cele trei organizaţii şi-au exprimat disponibilitatea de a întreprinde acţiuni suplimentare în vederea consolidării sinergiilor şi coordonării în abordarea provocărilor globale prin intermediul cooperării internaţionale.

Uniunea Africană, UE şi ONU intenţionează să-şi intensifice coordonarea şi cooperarea la nivel politic, economic şi operaţional în special în domeniul păcii şi al securităţii, punerii în aplicare a Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă şi a agendei UA 2063, în domeniile drepturilor omului, schimbărilor climatice, precum şi pentru sprijinul implementării reformelor UA şi ONU. Liderii acestor organizaţii au salutat cooperarea şi rezultatele obţinute de grupul de lucru privind situaţia migranţilor din Libia, lansată în noiembrie 2017. Pe acelaşi subiect, ei au evidenţiat progresele înregistrate în protecţia migranţilor şi refugiaţilor, repatrierea voluntară a migranţilor şi procesul de reintegrare a acestora. Îmbunătăţirea situaţiei umanitare a migranţilor şi dezmembrarea traficului şi a reţelelor criminale rămân priorităţi de vârf în care Uniunea Europeană continuă să fie un partener ferm în efortul comun de salvare şi protejare a vieţii persoanelor aflate în nevoie.

Cele trei organizaţii vor continua să colaboreze în sprijinul ţărilor din regiunea Sahel, precum şi în alte aspecte importante, în state cum ar fi Republica Democratică Congo, Somalia, Republica Centrafricană şi Libia.

Bazându-se pe impulsul pozitiv al grupului comun de lucru, cei trei parteneri îşi doresc sa utilizeze acest potenţial pentru a-şi consolida activitatea comună nu numai în ceea ce priveşte migraţia, ci şi în alte domenii precum investiţia în tineret, cu accent pe formare, educaţie, securitate şi guvernare etc.

În acest scop, UE va amplifica sprijinul pentru burse şi programe de educaţie cu scopul de a avea peste 100.000 de studenţi care beneficiază de programul Erasmus+ în următorii zece ani, iar 750 000 de persoane vor beneficia de formare profesională pentru dezvoltarea abilităţilor, până în 2020.

Pentru viitor, se intenţionează monitorizarea modului de asigurare a previzibilităţii, sustenabilităţii şi flexibilităţii finanţării operaţiunilor de sprijinire a păcii conduse de UA şi autorizate de Consiliul de Securitate.

Industria de apărare

Republica Cehă şi Slovacia - achiziţionarea în comun a armamentului şi a echipamentului militar.

Prim-ministrul ceh, Andrej Babis, şi omologul său slovac, Peter Pellegrini, au anunţat că cele două ţări vor coopera pentru achiziţionarea în comun a armamentului şi a echipamentului militar.

Faptul că Cehia produce vehicule blindate, iar Slovacia armament de artilerie, constituie un element determinant pentru concentrarea eforturilor asupra promovării cooperării în domeniul apărării între statele membre. Mai mult decât atât, premierul Babis a spus că acest format de cooperare aprofundată ar putea include Polonia şi Ungaria.

Grupul Nexter din Franţa şi constructorul ceh Tatra Trucks produc în comun vehiculul blindat Titus. Grupul DMD din Slovacia produce sistemul autopropulsat de artilerie modelul Zuzana 2 de 155 mm.

Ziua Industriei – Viitorul Alianţei NATO în domeniul Supraveghere şi Control

Organizată de Agenţia NATO pentru Suport şi Achiziţii, ediţia din 5 noiembrie 2018 a Zilei Industriei va avea loc la Capellen, Luxemburg.

Viitorul Alianţei NATO în domeniul Supraveghere şi Control (Alliance Future Surveillance and Control - AFSC) reprezintă o preocupare primordială, acum, când se preconizează ca Sistemul de avertizare timpurie şi control aerian (AWACS) să fie retras în 2035, după 50 de ani de serviciu.

Lansată la summit-ul de la Varşovia, din anul 2016, cerinţa identificării opţiunilor pentru viitoarele capacităţi NATO de supraveghere şi control a fost preluată, în anul următor, de Consiliul Nord-Atlantic care, împreună cu Agenţia NATO pentru Suport şi Achiziţii, au demarat etapa de concepere a viitoarelor capabilităţi de supraveghere şi control.

Agenţia NATO, în această etapă de concepţie, va colabora cu industria de apărare din statele NATO pentru a dezvolta conceptele iniţiale şi studiile de fezabilitate pentru acest proiect. De asemenea, Agenţia se angajează să includă industria de apărare încă de la începutul procesului şi să introducă viziunea acesteia în dezvoltarea viitoarelor capabilităţi de supraveghere şi control. Studiile rezultate vor contribui la elaborarea deciziilor NATO, ale naţiunilor individuale sau ale grupurilor multinaţionale pentru a achiziţiona noile sisteme, înaintea ieşirii din uz a flotei AWACS.

Din acest punct de vedere, participarea industriei este crucială în definirea opţiunilor pentru viitoarele capabilităţi de supraveghere şi control şi succesul acestui concept. (Pentru a participa, se completează un formular de înscriere care va fi trimis până la data de 5 octombrie, la adresa afsc_industry_day@nspa.nato.int.)