Buletin LEVANT (Evoluţii politice şi militare în Orientul Mijlociu şi Africa de Nord -16 - 31 August 2018)

Cu un picior în groapă (sau mai mult), preşedintele algerian, Abdelaziz Bouteflika, pare să reînvie. Continuă operaţiunile forţelor de securitate egiptene împotriva grupurilor islamiste din Peninsula Sinai. Peste două milioane de musulmani au început marele pelerinaj la Mecca. Un mesaj audio, chemând la Jihad, a reamintit irakienilor şi sirienilor că războiul împotriva ISIS nu este încă încheiat. Secretarul de stat american, Mike Pompeo, a anunţat crearea Grupului de Acţiune pentru Iran. Grupul petrolier francez Total renunţă la proiectele de investiţii în Iran. Iranul a anunţat crearea primului avion de luptă autohton. Noul „Concept de Securitate 2030” este documentul cu care premierul Benjamin Netanyahu vrea să reformeze arhitectura de securitate a Israelului. Politicienii libanezi măresc presiunile asupra refugiaţilor sirieni. Prin notificarea adresată Congresului SUA, Administraţia Trump / Departamentul de Stat atestă public dezangajarea din Siria. Sub mediere egipteană, un acord între Israel şi Hamas devine realizabil. Trump a tăiat 200 milioane de dolari din ajutorul destinat palestinienilor. Prietenul qatarez, la nevoie se cunoaşte. Cel puţin 26 de copii şi patru femei şi-au pierdut viaţa în Yemen.

SUMAR

AFRICA DE NORD  •  EGIPT   •  STATELE ARABE DIN GOLF  •  IRAK  •  IRAN  •  ISRAEL  •  LIBAN  •  SIRIA  •  TERITORIILE PALESTINIENE •  TURCIA •  YEMEN

     
AFRICA DE NORD

Cu un picior în groapă (sau mai mult), preşedintele algerian, Abdelaziz Bouteflika, pare să reînvie, demiţându-i (vineri, 17.08, potrivit Reuters) pe comandanţii Regiunilor Militare 1 şi 2, generalii Said Bey şi Lahbib Chentouf (Algeria este împărţită în şase regiuni militare) . Demiterea celor doi generali survine la două luni după ce Bouteflika l-a concediat pe influentul şef al poliţiei algeriene, Abdelghani Hamel. De asemenea, în iunie a.c., preşedintele algerian  l-a demis pe Menad Nouba, comandantul Jandarmeriei (unitate de securitate separată, sub controlul armatei).

Pe de altă parte, Frontul de Eliberare Naţională (partid de guvernamânt) i-a cerut lui Bouteflika, care este imobilizat în cărucior şi a apărut rar în public după accidentul vascular suferit în 2013 (unele voci au susţinut chiar că acesta n-ar mai fi în viaţă), să candideze la alegeri pentru un al cincilea mandat.

Mass-media de stat nu a oferit nicio explicaţie pentru aceste măsuri, generând astfel speculaţii din partea observatorilor locali referitor la confruntările între elitele algeriene în perspectiva alegerilor prezidenţiale din aprilie 2019. În context, Bouteflika (apropiaţii acestuia) caută să demonstreze că încă deţine în mâini ferme conducerea ţării şi să înlăture orice personalitate cu potenţial de afirmare în afara controlului regimului.

În ultima perioadă, scena politică şi mass-media algeriene, pro-guvernamentale sau de opoziţie, au propulsat pe agenda publică subiectul alegerilor prezidenţiale din aprilie 2019 şi viitorul lui Bouteflika la putere. De la accidentul cerebral din 2013, preşedintele algerian a trecut printr-o serie de recidive, fiind imobilizat într-un cărucior. Bouteflika şi-a pierdut controlul asupra majorităţii simţurilor şi a apărut sporadic în public (numai în fotografii oficiale cu demnitari aflaţi în vizită în Algeria), absentând chiar pe timpul propriei campanii electorale din 2014 (fostul premier, Abdelmalek Sellal, a coordonat întreaga campanie). De notat că, pe timpul depunerii jurământului, Bouteflika nu a reuşit să citească un paragraf întreg, lăsând impresia că va avea mari dificultăţi în îndeplinirea prerogativelor de preşedinte pe timpul celui de-al patrulea mandat.

Cu toate acestea, formaţiunile politice majore din coaliţia de guvernamânt (Frontul de Eliberare Naţională, condus de însuşi Abdelaziz Bouteflika, Adunarea Naţională pentru Democraţie, condusă de actualul premier, Ahmed Ouyahia) insistă că actualul preşedinte serveşte cel mai bine păstrării orientării ţării pe un curs natural, nimeni altul nefiind capabil să conducă Algeria în următorii ani.
Luând în considerare situaţia precară de sănătate a preşedintelui algerian, loialiştii percep rămânerea acestuia la putere drept un sacrificiu de dragul ţării, pentru a gestiona situaţia de securitate şi economică dificilă cu care se confruntă Algeria. Dacă Bouteflika nu va opta pentru candidatura la al cincilea mandat (sau nu va supravieţui), este de aşteptat ca actualul cerc de putere să-şi menţină poziţia. Următorul preşedinte va fi ales probabil din reprezentanţi din interiorul acestuia: actualul prim-ministru, Ahmed Ouyahia, fostul premier, Abdelmalek Sellal, sau fostul ministru al Energiei, Chakib Khelil, au şanse reale de a deveni candidaţi la funcţia de preşedinte.

EGIPT

Continuă operaţiunile forţelor de securitate egiptene împotriva grupurilor islamiste din Peninsula Sinai. Patru poliţişti şi-au pierdut viaţa pe timpul unei operaţiuni desfăşurate sâmbătă (25.08) în oraşul Arish (nordul Sinai), potrivit EPA. De asemenea, patru islamişti înarmaţi cu arme uşoare de infanterie şi materiale explozibile au fost ucişi în confruntare. Ceilalţi membri ai grupului au reuşit să parăsească locul confruntării. Autorităţile egiptene nu au făcut precizări privind natura oponenţilor, iar nicio grupare teroristă nu a reclamat incidentul, deşi Statul Islamic din Irak şi Levant (SIIL / ISIS) este activ în zonă.

La începutul lunii, oficiali militari egipteni au anunţat că 52 de luptători islamişti au fost eliminaţi în câteva zile, ca parte a eforturilor continue de destructurare a grupurilor înarmate din Peninsulă. Un alt bilanţ indică faptul că mai mult de 300 de militanţi islamişti au fost ucişi în Peninsula Sinai, în ultima operaţiune lansată de forţele de securitate egiptene în februarie a.c. Destructurarea grupurilor militante islamiste a fost o promisiune a preşedintelui Abdel Fatah Al-Sisi, care a fost reales în martie a.c. Criticii lui Sisi susţin că măsurile adoptate de acesta reprezintă o reprimare a nemulţumirilor populaţiei, dar susţinătorii preşedintelui cred că aceste măsuri, care includ şi arestarea în masă a oponenţilor politici, sunt necesare pentru stabilizarea Egiptului.

          
STATELE ARABE DIN GOLF

Peste două milioane de musulmani au început duminică (19.08), sub arşiţa unei călduri devastatoare, marele pelerinaj la Mecca , primul loc sfânt al Islamului din Arabia Saudită, relatează AFP.

Pelerinii vin la Mecca, în vestul Regatului, din toate colţurile planetei, dar cei mai mulţi sunt din Egipt, India, Pakistan, Bangladesh şi Sudan, după cum au precizat autorităţile. De-a lungul timpului, acest pelerinaj a căpătat o dimensiune din ce în ce mai „high-tech“ odată cu înmulţirea aplicaţiilor mobile menite să-i ajute pe pelerini să înţeleagă instrucţiunile, să-şi găsească drumul sau să obţină, dacă este necesar, asistenţă medicală de urgenţă.

Această manifestare religioasă, de altfel una dintre cele mai mari din lume, reprezintă o provocare logistică pentru autorităţi, care s-au declarat, totuşi, pregătite să asigure desfăşurarea pelerinajului în bune condiţii. Pelerinajul din 2015 a fost îndoliat de o uriaşă busculadă ce s-a soldat cu circa 2.300 de morţi, printre care sute de iranieni.

Cel din 2018 se desfăşoară în timp ce Arabia Saudită, regat ultraconservator, se află într-un proces de transformare, cu reforme ce vizează în special drepturile femeilor. Însă, în acelaşi timp, autorităţile manifestă o mare fermitate faţă de orice acţiune disidentă. Iar religia îşi păstrează un loc central în societate. Pentru a ajuta aceste sute de mii de credincioşi musulmani, dintre care majoritatea (80%) nu vorbesc araba, în acest an a fost mobilizată pe teren o echipă de 80 de traducători, care vor lucra 24 de ore timp de 7 zile, asigurând traduceri simultane în engleză, franceză, farsi, malaieză, hausa, turcă, chineză şi urdu, aceasta din urmă fiind limba cea mai vorbită în timpul Hajj, potrivit biroului oficial de traducere.

IRAK

Un mesaj audio, chemând la Jihad, a reamintit irakienilor şi sirienilor că războiul împotriva ISIS nu este încă încheiat. Mesajul aparţine liderului grupării, irakianul Abu Bakr al-Baghdadi, la fel de convins ca în perioada în care predica în Mosul, că victoria împotriva celor care „îşi uită credinţa” va veni, chiar dacă „după o perioadă de timp”. Înregistrarea, făcută publică pe 22 august, pare a fi de dată recentă pentru că referinţele directe sau aluzive sunt la evenimente în curs, inclusiv la sprijinul de 100 milioane de dolari pe care Arabia Saudită l-a oferit pentru reconstrucţia Siriei de nord - est. Serviciile de informaţii irakiene  afirmă că, deşi liderul terorist a fost de câteva ori declarat mort ca urmare a unor lovituri aeriene, acesta continuă să conducă gruparea teroristă din locuri aflate în deşertul de la graniţa Siriei cu Irakul, cel mai probabil pe partea siriană.

O serie de evoluţii din teren din ultima perioadă par a indica faptul că cercul se strânge în jurul  lui Bagdadi. Inclusiv fiul acestuia, Hudhayfah al-Badri, a fost ucis în luna iulie de un atac aerian al forţelor ruse dislocate în Siria. Pe teritoriul Irakului gruparea mai este prezentă doar prin celule teroriste care continuă să atace populaţia civilă sau infrastructura irakiană. Deocamdată, însă, cele 25 de milioane de dolari, recompensa oferită de SUA pentru prinderea sau uciderea liderului terorist, nu îşi găsesc un destinatar, ISIS având încă mulţi susţinători în comunităţile sunnite irakiene din vestul ţării.

IRAN

Secretarul de stat american, Mike Pompeo, a anunţat (joi, 16.08, potrivit AFP) crearea Grupului de Acţiune pentru Iran (Iran Action Group/IAG). Brian Hook , consilier pe politică al secretarului de stat şi directorul Departamentului de planificare a politicii externe, a fost numit Reprezentant Special pentru Iran şi va fi sprijinit de o echipă de specialişti pentru operaţionalizarea IAG.
„IAG va fi responsabil pentru direcţionarea, analiza şi coordonarea tuturor activităţilor Departamentului de Stat în legătură cu Iranul şi va raporta direct secretarului de stat”, a subliniat Pompeo citat de Reuters.

De regulă, Departamentul de Stat american constituie un grup de acţiune când o anumită ţară, de interes pentru SUA, se confruntă cu o criză politică sau este în topul priorităţilor autorităţilor de la Washington, dar, în mod normal, nu face prea mult „tam-tam” pe subiect. Administraţia Obama obişnuia crearea unor astfel de entităţi, în paralel cu instituţiile existente cu atribuţii în domeniu, dar fără o promovare specială a acestor măsuri în mass-media. Simultan, Departamentul de Stat a numit un nou Reprezentant Special pentru Siria, fostul ambasador James Jeffrey, fără prea multă „tevatură”.

Anunţul lui Mike Pompeo a atras speculaţii legate de împlinirea a 65 de ani de la lovitura de stat organizată de SUA şi Marea Britanie  care a condus la înlăturarea de la putere a premierului iranian la acea dată, Mohamed Mossadegh. De asemenea, sunt făcute paralelisme cu perioada dinaintea intervenţiei SUA din 2003 în Irak, când cei interesaţi într-o astfel de acţiune nu au contenit în a solicita schimbarea regimului de la Bagdad printr-o intervenţie armată.

De remarcat faptul că secretarul de stat, Mike Pompeo, pare să se dezangajeze din problematica dosarului iranian. Brian Hook este „omul” consilierului prezidenţial pe securitate naţională, John Bolton , în interiorul Departamentului de Stat, iar anunţul lui Pompeo nu face decât să „transfere” dosarul iranian la nivelul Casei Albe, cu principala misiune pentru Brian Hook de a angaja actorii internaţionali relevanţi în sprijinul politicii SUA faţă de Iran.

Probabil, crearea IAG maschează o recunoaştere tacită şi întârziată de către Administraţia Trump a faptului că totuşi o abordare tradiţională este necesară pentru diplomaţia americană pentru a fi eficientă în abordarea acestui dosar. Re-introducerea sancţiunilor pare să fie un demers laborios iar, pe termen scurt, regimul iranian s-ar putea să nu se angajeze în negocieri cu Washingtonul.
Ironic, IAG este similar, dar orientat în direcţie opusă, grupului pe care Administraţia Obama l-a constituit pentru implementarea Acordului nuclear iranian.

Pe de altă parte, IAG va trebui să aducă o oarecare ordine în viziunile diferiţilor oficiali americani privind dosarul iranian. Secretarul de Stat, Mike Pompeo, şi secretarul Apărării, Jim Mattis, nu împărtăşesc aceleaşi idei pe subiect, iar Casa Albă a fost nevoită să dea tonul unei abordări unitare. Administraţia Trump are nevoie de un personaj dedicat pentru a convinge actorii internaţionali să respecte sancţiunile Washingtonului la adresa Teheranului. Spre deosebire de sancţiunile impuse de Administraţia Obama, lipsa actuală a unui consens internaţional necesită eforturi diplomatice intense pentru a convinge ţări ca India, China sau Irak să renunţe la afacerile cu Iranul.

„Scopul politicii americane la adresa Iranului nu este schimbarea regimului, ci schimbarea substanţială a comportamentului acestuia”, a anunţat (22.08) consilierul prezidenţial pe securitate naţională, John Bolton, pe timpul unei vizite în Israel, citat de AP. În vederea atingerii acestui obiectiv, „Washingtonul este pregătit să utilizeze sancţiunile la adresa Teheranului pentru a duce exportul de petrol iranian la zero, iar aceste măsuri par să fie mai eficiente decât a fost previzionat”, a adăugat Bolton. Oficialul american a ridicat miza, subliniind că impactul sancţiunilor va fi mult mai mare dacă şi europenii/ alţi actori internaţionali vor sprijini măsurile adoptate de Washington şi vor renunţa să deruleze afaceri cu Iranul. Intrarea în vigoare a tuturor sancţiunilor americane va avea loc pe 05 noiembrie a.c., incluzând măsuri împotriva ţărilor care vor continua importurile de petrol iranian.

Interzicerea accesului petrolului iranian pe piaţă va diminua producţia mondială cu mai mult de 4%, fapt ce va determina creşterea preţului dacă alţi producători importanţi (Arabia Saudită, Rusia) nu vor suplimenta cantităţile extrase.

Este posibil ca o parte a importatorilor majori de petrol iranian, precum Rusia, Turcia sau China , să ignore sancţiunile americane sau, în cazul Irakului, Japoniei sau Coreii de Sud, să caute să obţină excepţii de la aceste interdicţii.

Importatorii europeni importanţi includ companiile ENI şi Saras (Italia), Repsol (Spania), Total (Franţa) şi Hellenic Petroleum (Grecia). Toţi aceştia depind de accesul la finanţări şi furnizori americani, iar mare parte derulează operaţiuni importante în SUA. Liderii europeni au adoptat un text de lege conceput să confere companiilor europene imunitate faţă de sancţiunile americane în cazul relaţiilor de afaceri cu Iranul, dar forţa acestei prevederi este sub semnul întrebării, prima condiţie fiind ca firmele să dea în judecată guvernul american pentru pierderile cauzate de sancţiunile impuse de acesta. Prevederea nu a fost testată încă în faţa unei curţi de judecată.

Dincolo de toate acestea, măsurile adoptate de Washington au reuşit în două planuri: pe de o parte, să evite ca Iranul să reia programul nuclear datorită acordului încă valabil cu partenerii europeni, iar pe de altă parte să impună sancţiuni economice care pun o presiune crescândă pe economia iraniană.

Grupul petrolier francez Total renunţă la proiectele de investiţii în Iran, estimate la mai multe miliarde de dolari, ca urmare a re-introducerii sancţiunilor americane la adresa Teheranului care afectează şi companiile din afara SUA, acestea riscând represalii din partea Washingtonului în cazul în care nu se conformează sancţiunilor, relatează AFP.

Anunţul a fost făcut luni (20.08) de ministrul iranian al petrolului, Bijan Namdar Zanghaneh. Într-o declaraţie în faţa parlamentului de la Teheran, acesta a mai menţionat că infrastructurile iraniene de extracţie a petrolului şi gazelor naturale se află într-o stare dezastruoasă, necesitând investiţii pe care statul nu le poate finanţa.

Grupul Total a notificat autorităţilor iraniene retragerea din contract, la expirarea termenului de 60 de zile prevăzut pentru obţinerea unei derogări din partea autorităţilor americane. Aceasta nu a putut fi obţinută, în pofida sprijinului oferit de autorităţile franceze şi europene.
Grupul francez Total s-a alăturat altor mari companii europene care au anunţat că se vor retrage din Iran din cauza re-introducerii sancţiunilor americane, după ieşirea Statelor Unite din acordul nuclear cu Iranul din 2015 (JCPOA). Decizia Total, prima companie europeană care a reluat afacerile cu Iranul după încheierea JCPOA, aruncă un con de umbră asupra eforturilor liderilor UE, care au promis să salveze acordul iranian şi să apere interesele firmelor europene. Total va renunţa, până în noiembrie a.c., la proiecte valorând miliarde de euro pentru dezvoltarea unui zăcământ de gaze iranian .
Grupul francez are un capital de 10 miliarde de dolari investiţi în active SUA, iar băncile americane sunt implicate în 90% din operaţiunile de finanţare ale acestuia, situaţie ce demonstrează vulnerabilitatea grupului la eventuale penalităţi din partea Washingtonului pentru continuarea afacerilor cu Iranul.

Iranul a anunţat crearea primului avion de luptă autohton, dar experţi militari americani reclamă clonarea unui model vechi de construcţie americană. Media de stat iraniană a prezentat (21.08, cu o zi înainte de Ziua Industriei de Apărare iraniene) fotografii cu preşedintele Hassan Rouhani instalat în cockpit-ul unui avion de luptă cu două locuri („Kowsar”, descris ca un aparat de a IV-a generaţie), proiectat şi construit integral cu tehnologie şi mijloace autohtone.

Experţi internaţionali în aviaţie şi-au exprimat la scurt timp (potrivit CNBC) îndoiala că industria de apărare iraniană ar putea fi capabilă de realizarea unui astfel de proiect în mod independent, precizând că designul avionului iranian sugerează o mare asemănare cu cel al avionului american Northrop F-5F, construit la începutul anilor ’70. Autorităţile iraniene au cumpărat astfel de avioane în 1974, cu cinci ani înainte de revoluţia iraniană.

Potrivit experţilor, iranienii au probabil capacitatea de a fabrica elemente de fuselaj pentru acest avion şi de a upgrada sistemele electronice de control ale avionului, însă nu deţin capabilităţi în domeniul construcţiei unui avion de luptă modern cu mijloace autohtone.

  
ISRAEL

Noul „Concept de Securitate 2030” este documentul cu care premierul Benjamin Netanyahu vrea să reformeze arhitectura de securitate a Israelului. Prezentat pe data de 15 august într-un cadru restrâns, în faţa membrilor Cabinetului de Securitate, expus public într-o formă rezumată pe site-ul Ministerului de Externe , documentul este încă secretizat în forma detaliată şi va urma procedurile interne de dezbatere şi aprobare, urmând a ajunge în discuţia sub-comitetului Knesset-ului pentru serviciile de informaţii şi în analiza Statului Major General al

Forţelor Israeliene de Apărare. Imediat după anunţarea existenţei şi principalelor prevederi ale documentului, a apărut, desigur şi dezbaterea publică a motivelor care au impus formularea lui.

Printre elementele care au fost analizate  au fost atât resorturile politice, cât şi cele de securitate:
- în primul rând, se afirmă că are un caracter mai curând politic, premierul Netanyahu apropiindu-se de momentul  în care va deveni liderul israelian cu cea mai îndelungată prezenţă în fruntea guvernului (deocamdată, poziţia este ocupată de Ben Gurion), în consecinţă dorind să-şi lege numele şi de o decizie conceptuală de proporţii din zona securităţii naţionale. Documentul ar putea fi doar al treilea de acest gen din istoria de 70 de ani a Israelului, iar, prin prevederi, ar marca o reformare a priorităţilor securităţii naţionale;
- printre prevederi, este şi cea de creştere treptată a procentului alocat apărării naţionale, astfel încât să se ajungă la o sumă care să reprezinte cel puţin 6% din PIB. Această prevedere este contrară cursului din ultimele decenii în cheltuielile israeliene de apărare care au înregistrat scăderi procentuale, urmare a îmbunătăţirii situaţiei de securitate, dar şi a creşterii în termeni reali a bugetului militar datorită performanţelor economice ale ţării;
- detaliile concrete privind domeniile apărării care vor fi prioritare în noua concepţie de securitate sunt subsumate pe câteva direcţii generale: întărirea capabilităţilor ofensive, dezvoltarea capabilităţilor cyber, perfecţionarea apărării anti-rachetă, creşterea protecţiei interne, încheierea construirii infrastructurii de securitate pentru protecţia graniţelor;
- momentul ales pentru prezentarea documentului contribuie şi el la anumite interpretări, Israelul fiind într-o perioadă de negocieri pentru realizarea unui acord cu HAMAS. În aceste condiţii, premierul  Netanyahu vrea să fie perceput în continuare ca liderul care înţelege, mai bine şi mai rapid decât alţii, nevoile de securitate ale ţării şi nu poate fi acuzat de slăbiciune dacă se va realiza o înţelegere cu gruparea palestiniană;
- un alt motiv  al grabei cu care a fost realizat documentul, este şi cel al apariţiei şi altor lideri conservatori israelieni care au venit cu propuneri privind creşterea cheltuielilor pentru apărare (un exemplu este şi propunerea ministrului de finanţe, Moshe Kahlon, de a creşte bugetul militar cu 8,3 miliarde de dolari în următorii 10 ani). Premierul Netanyahu intenţionează să rămână singurul căruia să i se aplice supranumele de „domnul Securitate” şi, conform unor interpretări ale consecinţelor acestui document, să fie liderul ţării şi la momentul căruia i se adresează noul concept, adică anul 2030.

LIBAN

Politicienii libanezi măresc presiunile asupra refugiaţilor sirieni pentru a se repatria, prezenţa acestora în Liban fiind percepută ca destabilizatoare pentru structura etnică şi religioasă a ţării. Cel mai recent apel în această direcţie este al ministrului de externe, Gebran Bassil, făcut pe timpul conferinţei comune cu omologul rus, Serghei Lavrov, ţinută la Moscova, pe 20 august.

Ambele state au interesul, din considerente diferite, ca refugiaţii sirieni să se întoarcă în Siria, dar pentru Liban problematica este cu atât mai acută, cu cât devine destul de clar faptul că un procent destul de scăzut dintre aceşti refugiaţi doresc acum să se repatrieze. Mulţi dintre refugiaţi nu sunt de acord cu regimul preşedintelui Bashar al Assad, se tem că vor fi consecinţe directe, cei tineri cred că ar putea fi încorporaţi în forţele armate siriene. Nici pe partea siriană nu e un entuziasm foarte mare, întrucât cei plecaţi sunt consideraţi dezertori de la datoria lor naţională de a rămâne în ţară. Într-un cerc restrâns format din militari sirieni, şeful structurii de informaţii militare a forţelor aeriene siriene, Jamil al-Hassan, ar fi declarat  că „preferă 10 milioane de cetăţeni loiali regimului, decât 30 de milioane de vandali”.

În aceste condiţii, Libanul devine deja a doua casă pentru mai mult de 1,5 milioane de refugiaţi sirieni, chiar dacă politicienii libanezi încearcă să nu se resemneze cu această situaţie.

SIRIA

Prin notificarea adresată Congresului SUA, 17 august, a.c., Administraţia Trump / Departamentul de Stat, atestă public dezangajarea din Siria, direcţionând banii alocaţi progamului de stabilizare al ţării către zone „mai presante”. Deşi banii urmau a fi folosiţi în special în regiunile în care SUA are şi o prezenţă militară (nordul şi estul Siriei), sumele, aprox. 200 milioane dolari, exceptând fondurile pentru nevoi umanitare, vor avea alte destinaţii, mai urgente.

Decizia a fost puternic criticată de membrii democraţi ai Congresului, senatorul Robert Menendez afirmând chiar că reprezintă „o abdicare de la rolul de lider global al SUA”. Există însă şi raţiuni mai tehnice ale acestei decizii, printre care si faptul că dacă banii nu ar fi fost cheltuiţi până la sfarşitul lunii septembrie a.c., ei s-ar fi întors la Trezorerie, Departamentul de Stat pierzând astfel fonduri importante, necesare, probabil, pentru alte priorităţi. Decizia este şi o reflectare a situaţiei din teren, acolo unde aliaţii locali ai SUA, Forţele Siriene de Apărare, majoritar kurde, sunt sub presiunea din ce în ce mai mare din partea tuturor celorlalţi actori regionali: Turcia, regimul de la Damasc, guvernul irakian.

Aşa cum s-a procedat şi în alte momente (de exemplu recentul Summit NATO de la Bruxelles), Washingtonul a folosit ocazia şi pentru a solicita aliaţilor, din Orientul Mijlociu, de această dată, creşterea contribuţiilor financiare pentru programul sirian de stabilizare şi reconstrucţie. Purtătorul de cuvânt al Departamentului de Stat, doamna Heather Nauert, a precizat că retragerea de fonduri din partea SUA va fi acoperită, şi chiar depăşită, de contribuţiile aliaţilor din Coaliţia Internaţională Anti-Teroristă (cu doar o zi înainte, Arabia Saudită a anunţat că va dona programului 100 de milioane dolari). Împreună cu alte contribuţii din regiune, fondul va ajunge la 300 de milioane dolari, mult peste ceea ce oferise iniţial SUA. Astfel că afirmaţia aceluiaşi purtător de cuvânt că decizia privind redirecţionarea fondurilor nu reprezintă o scădere a interesului SUA în regiune  pare a avea greutate, dacă nu ar fi însoţită de o alta, făcută pe timpul aceleiaşi conferinţe de presă, în care se afirmă că SUA va rămâne implicată în Siria până la eliminarea ISIS. Recentele evoluţii militare din estul Siriei par a arăta că acest moment nu e foarte îndepărtat.

TERITORIILE PALESTINIENE

Sub mediere egipteană, un acord între Israel şi HAMAS devine realizabil, în pofida tirurilor sporadice dintre cele două părţi, care încă mai continuă. Negocierile au loc prin intermediul serviciilor militare egiptene de informaţii, structură din care provine actualul preşedinte egiptean, iar un indiciu că discuţiile dintre părţi au şi rezultate îl reprezintă informaţiile apărute public despre punctele asupra cărora s-a căzut deja de acord, precum şi etapele pe care le presupune implementarea potenţialului document. Astfel, privind ceea ce s-a convenit deja, presa israeliană, preluată de surse din regiune , relevă că pe data de 15 august a început punerea în practică a primelor componente ale acordului, care deschid calea pentru implementarea unui program de investiţii în Fâşia Gaza, sponsorizat de către Qatar, precum şi un schimb de prizonieri între părţi, domeniu foarte sensibil pentru Israel. În ceea ce priveşte fazele principale ale implementării acordului, acestea sunt:
1. Încetarea confruntărilor, părţile oprind atacurile aeriene şi peste graniţa fortificată (Israel), precum şi tirurile cu rachete şi utilizarea zmeielor incendiare (Hamas);
2. Punctele de trecere a frontierei în/dinspre Fâşia Gaza vor fi deschise, fiind permis traficul de persoane şi bunuri;
3. Zona maritimă de pescuit pentru pescarii din Gaza, în prezent de 3 mile, va fi extinsă;
4. Va fi furnizată asistenţă medicală şi umanitară locuitorilor din Fâşia Gaza, inclusiv pentru tratarea unor boli pentru care serviciile medicale locale nu puteau oferi până în prezent asistenţă;
5. Va fi rezolvată problema militarilor şi civililor dispăruţi pe timpul conflictelor anterioare;
6. Vor fi construite un port, respectiv un aeroport în Gaza, teritoriul având astfel posibilitatea conectării internaţionale.
Cele şase puncte ale potenţialului acord, precum şi tonul oficialilor egipteni care mediază tratativele, creează un cadru optimist, dar obstacole încă există, unele chiar din tabăra palestiniană. Un acord între Israel şi Hamas ar da o mai mare legitimitate grupării islamiste din Gaza şi i-ar crea un ascendent faţă de Fatah în procesul de reconciliere internă. Preşedintele palestinian, Mahmud Abbas, este interesat ca acordul de reconciliere internă să permită nu numai revenirea Fatah în Fâşia  Gaza, dar şi câştigarea alegerilor care ar urma să fie organizate într-un interval de şase luni de la aprobarea acestui document. Ceea ce va fi dificil de realizat, dacă HAMAS va obţine de la Israel o scădere a presiunii militare şi economice asupra Fâşiei.

Trump a tăiat 200 milioane de dolari din ajutorul destinat palestinienilor, potrivit unui anunţ al Departamentului de Stat (24.08) preluat de Reuters. Gruparea militantă islamistă HAMAS (considerată teroristă de SUA şi Israel) a fost menţionată în justificarea diminuării fondurilor. Oficiali din Departamentul de Stat au menţionat că tăierea fondurilor a fost decisă în urma unei analize a asistenţei financiare a SUA pentru palestinieni în scopul asigurării că aceste fonduri sunt cheltuite în acord cu interesele naţionale americane. Urmare a acestei analize, la solicitarea preşedintelui Trump, 200 de milioane de dolari din fondurile planificate  pentru sprijin economic şi umanitar în Gaza şi Cisiordania / West Bank vor fi direcţionate către alte priorităţi ale politicii americane.

Un membru al Comitetului Executiv al Organizaţiei pentru Eliberarea Palestinei (OEP), Hanan Ashrawi, a acuzat Administraţia Trump că „foloseşte un şantaj ieftin ca pe un instrument politic”, iar şeful Delegaţiei OEP în SUA, ambasadorul Husam Zomlot, a declarat că „transformarea ajutorului umanitar şi economic  într-o armă printr-un şantaj politic nu va funcţiona”.

Anunţul vine pe fondul acuzelor din partea Casei Albe că palestinienii boicotează eforturile de pace ale Washingtonului de când preşedintele Donald Trump a recunoscut Ierusalimul drept capitală a Israelului şi a mutat Ambasada SUA în acest oraş. Palestinienii au suspendat contactele cu administraţia americană şi refuză să mai recunoască SUA ca mediator la procesului de pace în Orientul Mijlociu.
Statutul Ierusalimului, care adăposteşte locurile sfinte a trei religii (creştină, musulmană şi iudaică), este unul din principalele obstacole în realizarea unui acord de pace între israelieni şi palestinieni. Palestinienii revendică estul oraşului pentru capitala unui stat propriu, independent, iar israelienii susţin că Ierusalimul este capitala lor, „eternă şi indivizibilă”.

Foarte probabil, această reducere a contribuţiei americane la ajutorul pentru palestinieni va exacerba situaţia umanitară disperată din Fâşia Gaza, unde trăiesc peste două milioane de palestinieni, sub blocada impusă de Israel.

TURCIA

Prietenul qatarez, la nevoie se cunoaşte, la Ankara fiind încheiat, pe 15 august, acordul dintre băncile centrale ale Turciei şi Qatarului pentru un împrumut financiar sub forma unui aport de valută la rezervele Turciei / currency swap deal, pentru a putea traversa perioada dificilă creată de sancţiunile economice ale SUA. Sprijinul qatarez, în valoare de 15 miliarde de dolari, va permite atât creşterea schimburilor comerciale dintre cele două ţări, dar şi o fortificare a Bancii Naţionale a Turciei care, în perioada următoare, va trebui să combată, prin acţiuni specifice pieţei financiare, creşterea inflaţiei şi scăderea ratei de schimb a lirei turceşti.

Pentru aceste acţiuni, lichidităţile sunt necesare ca aerul, iar la Doha nu s-a uitat sprijinul pe care Turcia l-a oferit atunci când Arabia Saudită a încercat izolarea emiratului, în iunie 2017. Prima etapă a acordului prevede transferul în rezerva Bancii Naţionale a Turciei a 3 miliarde de dolari, restul sumei urmând a utilizată pe măsură ce nevoile de stabilizare a pieţei financiare turce vor impune măsuri de răspuns.

Rusia va începe, cu un an mai devreme, furnizarea sistemelor S-400 către Turcia, într-un gest de frondă făcut de Ankara faţă de Alianţa NATO şi într-un moment tensionat al relaţiilor americano – turce. Anunţul a fost făcut de Alexander Mikheyev, şeful concernului rus de export armamente, Rosoboronexport. O altă parte interesantă a declaraţiei este că plăţile vor fi efectuate nu în dolari SUA, ci în valutele naţionale ale celor două state,  evitându-se astfel efectul sancţiunilor SUA asupra acestei tranzacţii.

Prin această achiziţie, Turcia va deveni primul stat membru NATO deţinător al sistemului S-400, cu precizarea că nu este totuşi singurul deţinător al unor sisteme de armament de producţie rusă / sovietică. Valoarea de 2,5 miliarde de dolari a contractului presupune achiziţionarea a 4 baterii / batalioane S-400 , în total 32 de instalaţii de lansare, desigur cu toate componentele sistemului, care includ puncte de comandă şi control şi radare performante. Potrivit datelor publice din acest moment, contractul presupune şi un transfer de tehnologie dinspre partea rusă, astfel că Turcia ar putea produce ulterior componente ale sistemului. Acest aspect a fost reliefat ca fiind unul din argumentele care au stat la fundamentarea deciziei de achiziţionare a sistemului rus în dauna celui american, Patriot, unde nu s-a ajuns la un acord privind transferul de tehnologie. D

esigur că informaţiile din acest domeniu nu acoperă decât parţial adevăratele consideraţii care au fundamentat decizia, dar un lucru pare fi însă cert: partea rusă a avut mai puţine scrupule comerciale şi de licenţă, fiind mult mai interesată să promoveze un produs despre care se vorbeşte laudativ peste tot, dar care nu a avut încă un adevărat „botez al focului”.

YEMEN

Cel puţin 26 de copii şi patru femei şi-au pierdut viaţa în Yemen urmare a raidurilor aeriene de miercuri (23.08) ale Coaliţiei arabe anti-Houthi condusă de Arabia Saudită, potrivit unui anunţ al ONU preluat de AFP.

Şeful Biroului ONU pentru coordonarea afacerilor umanitare, Mark Lowcock, a precizat că 22 de copii şi patru femei au fost ucişi într-un prim raid în districtul Durayhimi (guvernoratul Hudaydah). Un al doilea raid, în aceeaşi zonă, a mai făcut patru victime în rândul copiilor.

ONU a făcut în mod repetat apel pentru evitarea acţiunilor militare împotriva civililor sau în proximitatea obiectivelor folosite în sprijin umanitar, precum facilităţi medicale sau infrastructura alimentării cu apă sau sanitară.

În replică, reprezentanţii Coaliţiei susţin că acţiunile lor militare respectă dreptul internaţional umanitar, dar  îi acuză pe rebelii Houthi că folosesc copii drept scuturi umane.

Două săptămâni mai devreme, în raidurile aeriene ale Coaliţiei au fost ucişi mai multe zeci de civili , printre care copii aflaţi într-un autobuz, în provincia Sa’ada.

Anul trecut, ONU a introdus Coaliţia condusă de Arabia Saudită pe o listă neagră a violatorilor drepturilor copilului pentru uciderea sau rănirea a sute de copii în Yemen. Populaţia are cel mai mult de suferit de pe urma conflictului (supranumit şi „războiul uitat”): peste 10.000 de morţi şi 40.000 de răniţi.

Situaţia umanitară din această ţară este dezastruoasă (peste 22 milioane de persoane au nevoie de asistenţă umanitară, mai mult cu 3,4 milioane faţă de anul trecut). Raidurile aeriene ale Coaliţiei şi blocada navală impusă din 2015 a împins Yemenul, care importa 80% din cantitatea de alimente, la limita înfometării. În plus, o epidemie de holeră (considerată de ONU cea mai mare în lume) a izbucnit în 2017: 600.000 persoane contaminate, peste 2.000 de morţi.

###

Şeful Regiunii Miitare 6, generalul Meftah Sawab, îl va înlocui pe Said Bey, iar comandantul Academiei Militare Cherchell, generalul Ali Sidane, pe Lahbib Chentouf.
  Cunoscut şi sub denumirea Hajj, pelerinajul religios la Mecca este cel mai grandios din lume, reprezentând cel de-al Cincilea Stâlp al Islamului (credinţă, rugăciune, pomană, post şi pelerinaj) şi se desfăşoară în fiecare an între zilele de 8 şi 12 ale lunii dhu-lhigga, ultima lună din calendarul islamic. Despre Hajj, religia spune că fiecare musulman are această datorie ce trebuie săvârşită cel puţin o dată în viaţă, ca demonstraţie de supunere faţă de Allah.
http://www.hurriyetdailynews.com/isil-chief-baghdadi-urges-jihad-in-purported-new-recording-136093
  Hook a coordonat convorbirile cu partenerii europeni şi asiatici pentru a atrage sprijinul acestora pentru implementarea sancţiunilor americane şi stoparea exportului de petrol iranian până în noiembrie a.c.
  Mohammad Mosaddegh sau Mosaddeq (n. 16 iunie 1882 – d. 5 martie 1967) a fost prim ministru al Iranului în perioada 1951-1953 când a fost înlăturat de la putere în urma unei lovituri de stat organizată de Statele Unite ale Americii. În 1951 a fost ales democratic de către parlamentul iranian cu un vot de 79 la 12. După ce a observat că Anglo Iranian Oil Company vindea petrolul în defavoarea ţării, a dus o campanie de naţionalizare a acestui bun al poporului: petrolul iranian. După o blocadă a Marii Britanii, a fost înlăturat în 1953 printr-o lovitură de stat organizată de Washington şi Londra prin Operaţiunea Ajax.
  John Bolton este un personaj influent, cu un canal de comunicare direct către preşedinte.
  China preia un sfert din exporturile iraniene de petrol, iar expunerea scăzută a băncilor chineze către SUA poate ajuta Beijingul să evite impactul sancţiunilor americane.
  În iulie 2017, Total a semnat o înţelegere de 4,8 miliarde de dolari cu autorităţile de la Teheran pentru dezvoltarea infrastructurii necesare exploatării unui câmp petrolifer în sudul Iranului, împreună cu  China National Petroleum Corporation (CNPC) şi Petropars (Iran).
http://mfa.gov.il/MFA/PressRoom/2018/Pages/-PM-Netanyahu-presents-2030-Security-Concept-to-the-Cabinet-15-August-20180816-2202.aspx
https://www.al-monitor.com/pulse/originals/2018/08/israel-benjamin-netanyahu-2030-security-concept-budget-idf.html
  https://www.middleeasteye.net/news/moscow-lebanese-fm-adds-calls-syrian-refugee-returns-601599134
http://www.hurriyetdailynews.com/amp/us-ends-syria-stabilization-funding-cites-more-allied-cash-135930
https://www.dailysabah.com/mideast/2018/08/18/hamas-israel-deal-may-increase-gazas-strategic-position
  Sumele donate de SUA în ajutorul palestinienilor au fost de aprox. 350 mil. de dolari în 2016 şi 2017, dar în ianuarie a.c. Washingtonul a decis reducerea sumei cu 65 mil. de dolari.
  http://www.ausairpower.net/APA-S-400-Triumf.html
  Potrivit Comitetului Internaţional al Crucii Roşii, cel puţin 29 de copii sub 15 ani şi-au pierdut viaţa, iar alte 48 de persoane au fost rănite (printre care 30 de copii).Buletin