BULETIN CU EVENIMENTELE POLITICO-MILITARE RELEVANTE (20.08 – 26.08.2018)

I) SUA. Situaţia preşedintelui Donald TRUMP se complică din ce în ce mai mult.
II) SUA - RUSIA. Întâlnirea de la Geneva dintre J.BOLTON şi N.PATRUŞEV.

I) SUA. Situaţia preşedintelui Donald TRUMP se complică din ce în ce mai mult.

Prin găsirea ca fiind vinovat pentru fraude fiscale, a unui colaborator apropiat, Paul Manafort, dar, mai ales, prin mărturia, sub jurămânat, a fostului său avocat, Michael Cohen, care l-a acuzat direct de încălcarea legii, situaţia preşedintelui Donald Trump s-a complicat. Preşedintele D.Trump nu este, încă, subiectul direct al nici unei anchete, dar cercul se strânge în jurul acestuia. Chiar gesturile preşedintelui trădează faptul că acesta ştie că situaţia va evolua într-o direcţie care îi ameninţă funcţia: de la anunţul că ar putea să nu accepte intervierea sa de către comisia de anchetă (pentru că ar putea, prin comparaţie cu spusele altui martor, să fie acuzat de mărturie falsă!), la negarea faptului că poate fi revocat cu argumentul că o eventuală revocare a sa ar avea efecte negative asupra economiei („nu poate fi revocată o persoană care a adus asemenea evoluţii pozitive ale economiei”!).

Fapt grav, D.Trump l-a atacat pe procurorul general, Jeff Sessions, şeful Departamentului de Justiţie, pentru că acesta s-a revocat şi nu a luat decizia stopării activităţii comisiei de anchetă, condusă de Robert Mueller, privind implicarea Moscovei în alegerile din 2016. Procurorul general, Jeff Sessions, i-a replicat (23.08) că Departamentul de Justiţie pe care îl conduce nu va ceda la presiuni politice: „câtă vreme sunt procuror general, Departamentul de Justiţie nu va fi influenţat inadecvat din considerente politice”. Argumentul lui D.Trump pentru desfiinţarea comisiei de anchetă este că aceasta nu are ce găsi, fiind o „vânătoare de vrăjitoare”. Dar dacă are ce găsi şi „vrăjitoarele” sunt cu adevărat vinovate, mai ales cea de la Casa Albă? Oricum, preşedintele nu poate acţiona direct pentru că poate fi acuzat de obstrucţionarea justiţiei, aşa că îşi caută colaboratori care să o facă pentru el (acum se vede de ce D.Trump căuta oameni loiali, în primul rând lui, nu SUA), dar nu prea găseşte oameni care „să ia un glonţ pentru el” (aşa cum afirma M.Cohen). Mai rău, cei care „au luat gloanţe pentru America” se întorc împotriva sa: un general în retragere, fost comandant al forţelor speciale, un erou pentru majoritatea americanilor, şi-a exprimat public indignarea faţă de acţiunile preşedintelui. 

Deşi preşedintele SUA nu poate fi pus sub acuzare, probe care să impună o asemenea punere sub acuzare au început să se adune: chiar preşedintele a recunoscut, parţial (numai în măsura în care nu îşi asuma o faptă penală), că este responsabil de ceea ce avocatul său, M.Cohen, a declarat că a făcut.

Ancheta îşi va urma cursul, în pofida eforturilor lui D.Trump de a îi îngrădi cursul, dar decizia finală va fi una politică şi a majorităţii americane (atât în legislativ, cât şi a electoratului). Numai o majoritate democrată va declanşa revocarea sa, aşa că electoratul va decide dacă vom avea sau nu o asemenea majoritate în legislativ, care să înceapă procesul de revocare al lui D.Trump.

Marea bătălie este acum pentru alegerile din noiembrie, în eventualitatea unei victorii a democraţilor, procesul de revocarea a lui D.Trump având şanse mari să înceapă. Chiar în propria tabără, situaţia se complică: faptul că Jeff Sessions i-a replicat că respectă şi serveşte legile SUA, nu pe altcineva, însemnă nu numai că nu va întrerupe activitatea comisiei, dar că, în propriul partid şi cel al colaboratorilor săi, s-a dat semnalul că o desolidarizare de el este necesară pentru ca Partidul Republican să supravieţuiască lui D.Trump. Oricum, acesta trebuie să fie foarte atent, pentru că poate fi acuzat cu uşurinţă de obstrucţionarea justiţiei (numai dacă se numără de câte ori a acuzat activitatea comisiei ca fiind o vânătoare de vrăjitoare).

Ca personalitate, D.Trump a demonstrat, până în prezent, că tot ce se presupunea mai rău despre el ar cam fi adevărat, mai puţin că ar fi dator Rusiei (dar firele duc în acea direcţie). Cei care l-au sprijinit au „sacii în căruţă” şi dispensarea de un personaj care pare că pune în pericol nu numai societatea americană, în ansamblu, dar chiar stabilitatea politică internă şi externă pare o opţiune: structurile „big money” au obţinut dereglementările financiare pe care le doreau, clasa mijlocie albă a obţinut reducerea de impozite (pentru că, de fapt, am avut în SUA un vot rasial - revanşa majorităţii WASP împotriva favorizării minorităţilor, dar victoria arată mai rău decât una a la Pyrrhus, este una a la Trump), aşa că nu e de mirare că sprijinul republican pentru D.Trump începe să scadă, pentru început puţin, dar când ancheta se va apropia de el şi va reacţiona, efectul de avalanşă va fi vizibil.

SUA vor fi, în perioada următorare, din ce în ce mai preocupate cu politica internă decât cea externă, de vreme ce Casa Albă va fi concentrată pe problemele juridice, dacă nu penale, ale „omului de la Casa Albă”. În Partidul Republican se vor intensifica discuţiile dacă merită sau nu să se rămână alături de D.Trump, iar Partidul Democrat va lua avânt, deşi are propriile probleme (nu s-a constituit într-o alternativă, iar economia merge - efectele negative vin mai târziu). Electoratul american va decide în noiembrie, dacă renunţă la D.Trump sau nu. Aceasta este miza alegerilor din noiembrie şi întreaga Americă se va concentra asupra lor. Aşa că, în problemele externe, nu se vor înregistra paşi importanţi, dacă nu cumva vor fi cedări de moment, cu efecte ireparabile în timp. Urmează o perioadă instabilă pentru America şi lumea întreagă. Şi să nu spunem că este cronicizată pentru că tot instabilitate e. Iar duşmanii Americii şi ai lumii libere ştiu asta şi vor acţiona cum pot ei mai bine. 

II) SUA - RUSIA. Întâlnirea de la Geneva dintre BOLTON şi PATRUŞEV.

La Geneva a avut loc (23.08) întâlnirea dintre consilierul preşedintelui SUA pentru securitate naţională, John Bolton, şi secretarul Consiliului de Securitate al Rusiei, Nikolai Patruşev, întâlnire care a acoperit întreaga gamă a problemelor în dispută (a durat circa cinci ore). Aşteptată de ambele părţi, Rusia trimiţând chiar mesajul că speră că SUA ştiu, cu adevărat, ce vor în relaţiile dintre cele două ţări, dar şi de cei care au reprezentat subiectul discuţiilor (Israel, Ucraina), întâlnirea s-a încheiat într-o notă de optimism reţinut, dar fără o declaraţie comună, partea rusă refuzând-o deoarece aceasta ar fi urmat să conţină referiri la implicarea Rusiei în alegerile din SUA, fapt negat de către reprezentanţii ruşi.

J. Bolton a afirmat că diferenţele de vederi privind implicarea Rusiei în alegerile americane au împiedicat elaborarea unei declaraţii finale comune, deşi nu a confruntat partea rusă cu ultimele acuzaţii apărute la adresa ei privind implicarea în alegerile americane (raportul Microsoft). J. Bolton a declarat că a avertizat Moscova să nu se amestece în alegerile parlamentare din noiembrie: „am făcut cunoscut clar faptul că nu vom tolera amestecul în alegerile din 2018 şi suntem pregătiţi să luăm măsurile necesare pentru a-l împiedica”.

Rezultatul important şi vizibil a fost că cele două părţi au căzut de acord pentru redeschiderea mai multor canale de comunicaţii. În această privinţă, J.Bolton a afirmat că s-a înregistrat un progres prin identificarea unor domenii în care se vor redeschide canalele de comunicaţii în domenii de interes comun. Mass media rusă l-a citat pe N.Patrushev care a afirmat că s-a căzut de acord în privinţa redeschiderii canalelor de comunicaţii dintre ministerele de externe şi cele ale apărării din cele două state.

O altă problemă discutată a fost înăsprirea sancţiunilor împotriva Iranului şi o retragere treptată a Iranului din Siria, dar nu au fost date alte detalii. Comentând asupra rolului pe care îl are Iranul în Siria, J.Bolton a precizat că obiectivul SUA este ca toate forţele militare iraniene din Siria să fie retrase, şi că, la întâlnire, au fost discutate diferite căi prin care poate fi atins acest obiectiv. Anterior, J.Bolton avusese o întâlnire, la Ierusalim, cu premierul israelian, Benjamin Netanyahu.

După acea întâlnire, J.Bolton declarase că decizia SUA de retragere din acordul nuclear cu Iranul are ca scop să pună „maximum de presiune asupra regimului, făcând sancţiunile mai extinse şi mai eficiente”, precizând că SUA nu îşi propun o schimbare de regim în Iran. 

În privinţa controlului armamentelor nuclear strategice, J.Bolton (un adversar al acordului în vigoare, New START) a declarat că cele două părţi nu au stabilit o dată pentru a se decide în privinţa acordului în vigoare, New START, care expiră în 2021. De asemenea, nu s-a decis în privinţa INF: „suntem în faza iniţială a procesului de tatonare asupra deciziilor care trebuie luate în privinţa New START şi INF”. Un diplomat rus a declarat că „dialogul continuă şi acesta este un fapt pozitiv, mai bun decât sancţiuni continue, ameninţări şi acuzaţii, americanii fiind interesaţi, în aceeaşi măsură ca şi Rusia, nici mai mult, nici mai puţin, de extinderea acordului New START”.

Mai important este subiectul despre care nu s-au făcut declaraţii: Ucraina, dar vom afla după ce J.Bolton va vizita Kievul.

Să recapitulăm: D.Trump şi-a trimis expertul pe problemele în discuţie, iar Kremlinul pe omul care ştie tot, de la cazul Skripal la lovitura de stat din Muntenegru (se pare că el a recuperat agenţii ruşi din Serbia) până la tot ceea ce s-a făcut împotriva SUA prin implicarea în alegeri - Nikolai Patrushev, responsabilul de tot ceea ce ţine de serviciile secrete ruse, vârful de lance al acţiunilor agresive ale Rusiei. Ştim prea puţin despre ceea ce s-a obţinut cu adevărat, doar că s-a luat decizia să se comunice şi să se continue consultările, un fapt bun, indiferent de ceea ce a făcut Rusia. În problemele în dispută, putem doar bănui cam ce s-a discutat şi unde s-a ajuns:

- spre deosebire de Helsinki, SUA au trimis un semnal clar că Rusia trebuie să înceteze implicarea în alegeri, respectiv atacurile cibernetice. Să vedem ce fel de colaborare va fi în acest domeniu;
- în problema controlului armamentelor, un expert ca J.Bolton nu a căzut pradă jocului rusesc, de la încercarea de conectare a apărării antibalistice cu armamentele nucleare ofensive, la discutarea INF, pe care Rusia l-a încălcat, dar acuză SUA că ar putea să îl încalce (prin simpla deducţie că din lansatoarele Aegis Ashore, fiind universale, se pot lansa şi rachete de croazieră). De altfel, Vladimir Putin a recapitulat aceste ameninţări (nevoia Rusiei de a recţiona la scuturile antirachetă din România şi, în viitor, din Polonia, şi la avansarea infrastructurii NATO spre frontierele sale, primind o replică imediată din partea NATO). Având în vedere şi pericolul iranian, sunt foarte puţine şanse ca scutul de la Deveselu să fie pus în discuţie, iar INF va rămâne în vigoare până când se va găsi o soluţie. Chiar şi ameninţarea rusă privind noile arme s-a atenuat (partea americană lăsând să apară în presă că celebra rachetă cu propulsie nucleară a fost pierdută în timpul testelor şi Rusia caută să o recupereze din apele Mării Barents, existând pericolul potenţial al unei contaminări nucleare. Rusia a negat, dar o navă rusescă caută disperată ceva în Marea Barents!);
- în problema Ucrainei, probabil că Rusia a revenit cu ideile de la Helsinki, dar partea americană, probabil, că a replicat nevoia de consultare cu subiectul acţiunii, Ucraina, şi urmează să vedem declaraţiile de la Kiev;
- în problema Siriei şi Iranului, care, de fapt, s-a concentrat pe securitatea Israelului, Rusia a promis ceea ce nu poate realiza, dar câţiva paşi se pot face, mai ales că Iranul, cu problemele pe care le are, ar vrea să îşi simplifice situaţia şi să nu ajungă la un conflict deschis cu SUA;
- să sperăm că s-a realizat ceva şi la nivelul încredere. Pentru că Rusia a zăngănit armele în această săptămână. Nu atât marele exerciţiu care începe în Est, el nu este decât unul de cooperare cu China, ci mişcările militare care se fac, legate de acesta (alarmarea diviziilor aeropurtate) sau nu (alarmarea trupelor speciale din Comandamentul Strategic Sud, circa 2 500 de militari) şi exerciţiile aeriene din Crimeea (Su 30 şi Su 24). În plus, avioanele ruseşti au zburat din nou spre zona noastră de control aerian fără transpondere (oare de ce preşedintele Putin acuză NATO că nu vrea discutarea de măsuri pentru creşterea securităţii aeriene când Rusia este cea care face asemenea acţiuni agresive) şi au fost întâmpinate de cele britanice (înţelept, NATO nu intră în jocul Rusiei – mai bine nu facem identificarea vizuală decât să le urmărim avioanele departe de litoralul nostru şi să intrăm în raza de acţiune a sistemelor A2AD din Crimeea).

Îngrijorarea apărută după Helsinki s-a mai risipit, dar trebuie avut în vedere că Rusia, deşi şi-a făcut rezerve şi poate face faţă, pentru moment, sancţiunilor, nu este în poziţia de a negocia în forţă, pregătindu-se pentru valul al doilea din sancţiunile pentru cazul Skripal. Să fi cedat SUA şi acestea vor fi mai blânde? Atunci, ce va ceda Rusia, că în Ucraina nu se vede (luptele s-au intensificat, partea ucraineană anunţând un număr ridicat de morţi)?