"Bucătarul lui Putin" - Apărătorul câmpurilor de petrol ale regimului Assad
Sergiu MedarReferitor la Companiile Militare Private, în Rusia nu există o legislaţie clară. În anul 1992 a fost emisă o lege care se referă la companiile de pază şi securitate ca şi la detectivii privaţi. Acestea funcţionează sub autoritatea Gărzii Naţionale înfiinţată în anul 2016 şi subordonată Kremlinului. Companiile de pază şi securitate primesc o licenţă de funcţionare ce poate fi emisă sau retrasă de structura cu autoritate directă.

Companii militare private în Rusia
Companiile militare private (CMP) au apărut în Rusia începând cu anul 2000, mult mai târziu decât în Occident. Cele mai cunoscute şi active dintre acestea sunt: RSB-Group, Moran Security Group, Mar and Redut Antiterror, Antiterror-Orel. Toate aceste companii sunt înregistrate.
RSB-Group este, la ora actuală una dintre cele mai mari CMP din Rusia. În poziţia de CEO este Oleg Krinitsin, fost ofiţer FSB. Compania a participat la multe misiuni ONU pentru misiuni de însoţire şi protecţie. În misiunea UNRWA, de exemplu a furnizat asistenţă logistică pentru asigurarea ajutoarelor trimise refugiaţilor palestinieni în Siria. De asemenea, a efectuat misiuni de deminare în Libia în zona Benghazi.
Moran Security Group, condusă de doi foşti ofiţeri de marină, a participat în acţiuni de combaterea pirateriei în Golful Aden
Mar and Redut Antiterror, înfiinţată în anul 2014, a derulat o serie de misiuni umanitare în Donbass.
Antiterror-Orel a participat la activităţi de deminare în Serbia, în zona aeroportului Niş.
Toate aceste companii îşi afirmă, într-o manieră deosebit de vocală sprijinul faţă de politicile Kremlinului. În acelaşi timp, nu uită să sublinieze faptul că nu desfăşoară misiuni de luptă.
Mercenarii Kremlinului – Wagner Group
Guvernul Rusiei planifică adesea misiuni de luptă în care din diferite motive nu vrea să fie oficial implicat. În acest sens a fost creat Grupul Wagner. Acesta nu este înregistrat ca CMP nici măcar la oficiul de taxe şi impozite iar adresa sa este la o locaţie off-shore. Nu are nici un fel de acoperire legală pentru activităţile sale.
Wagner a fost fondat de Dmitryi Utkin după modelul CMP americane: Academy (fostă Blackwater) sau DynCorp. Utkin a fost comandant al unităţii 700 Spetsnaz ce aparţine GRU. Grupul are între 3600 şi 5000 de luptători, numărul acestora variind în funcţie de contractele, respectiv misiunile primite.
Finanţatorul Wagner este Evgheni Prigozin, un om de afaceri prosper, considerat a fi un apropiat al lui Putin. Acesta se află pe lista celor 13 cetăţeni ruşi supuşi sancţiunilor şi acuzaţi, în februarie 2018, de Departamentul de Justiţie al SUA pentru implicarea în campania electorală pentru alegerile prezidenţiale din 2016 din SUA.
Cunoscutul om de afaceri a început afacerile prin asigurarea catering-ului pentru Kremlin. Acesta este motivul pentru care presa independentă rusă îl numeşte „bucătarul lui Putin”.
Nu trebuie omis faptul că Prigozin este liderul companiei Internet Research Agency supranumită: “fabrica de troli” care a fost implicată în campania electorală pentru alegerile prezidenţiale din SUA prin furnizarea extinsă de “fake news”. Este un alt mod prin care Prigozin aduce importante servicii lui Putin.
În anul 2016, prin compania Evro-Polis ce îi aparţine, Prigozin a semnat un contract cu guvernul sirian pentru asigurarea protecţiei instalaţiilor de producţie şi rafinare petrol şi gaze în schimbul a 25% din profitul de pe urma vânzării produselor petroliere.
Mercenarii aparţinând Wagner Group au acţionat în Moldova şi Georgia pentru a sprijini interesele politice ale Kremlinului. Ei participă, probabil, la misiuni de luptă în Libia şi, în funcţie de evoluţia evenimentelor, s-ar putea să fie prezenţi şi în Venezuela.
Wagner a fost implicat în misiuni de luptă în sud-estul Ucrainei ca şi în Siria, alături de forţele guvernului Assad, în luptele pentru eliberarea, în februarie 2018, a oraşului Palmyra ca şi în luptele, soldate cu eşecul forţelor guvernamentale, pentru recucerirea din mâinile forţelor rebele a câmpului petrolier de la Tabiyah.
În luptele din provincia Deir Ez-Zor Wagner a pierdut aproximativ 200 de luptători. Conform cu planificarea iniţială forţele aeriene ruse trebuiau să asigure acoperire aeriană acţiunii trupelor ce aparţineau companiei Wagner. Acest sprijin nu a venit şi confruntarea s-a transformat într-un eşec al mercenarilor.
Conform unui studiu referitor la Companiile Militare Private, elaborat în luna iulie 2019, de Nathaniel Reynolds din cadrul Carnegie Endownment for Internaţional Peace, „omuleţii verzi” din Crimeea erau luptători ai companiei Wagner.
Conform unui studiu, elaborat în cadrul Institutului de Cercetări Strategice al Şcolii Militare de la Paris, al cărui autor este Emmanuel Dreyfuss, deşi ministrul Apărării al Rusiei neagă orice implicare în operaţiile militare ale companiei Wagner, există informaţii conform cărora liderul acesteia Dmitry Utkin a fost decorat, la Kremlin, în decembrie 2006.
Acţiunile companiei Wagner s-au desfăşurat de multe ori în coordonare cu misiunile armatei regulate cu care, conform studiului menţionat, efectuează antrenamente şi exerciţii. Mercenarii se pregătesc într-un poligon aparţinând brigăzii 10 Spetsnaz în localitatea Motkino în apropiere de Krasnodar.
Cu un număr atât de mare de luptători aflaţi sub comanda liderilor militari ai Wagner Group această companie a devenit o adevărată armată care a dus la conştientizarea faptului că astfel operaţii duc la privatizarea războiului.
Armatele private schimbă doctrinele militare
În Doctrina Militară a Rusiei, elaborată în anul 2014 la capitolul ameninţări sunt menţionate “activităţile desfăşurate de companii militare străine în apropierea graniţelor Rusiei şi a aliaţilor săi”. Prezentând principalele caracteristici ale conflictelor actuale acelaşi document menţionează „participarea formaţiunilor neregulate armate şi a companiilor private în conflictele armate”.
Într-un articol publicat în anul 2013, generalul Valeri Gherasimov, Şeful Statului Major General al Forţelor Armate ale Rusiei, prezentând punctele sale de vedere privind natura actuală a conflictelor armate, din analiza modului în care au acţionat statele occidentale în conflictele din Libia ca şi în cele legate de primăvara arabă ajunge la o serie de concluzii: „...în cazul Libiei Companiile Militare Private au fost folosite pe scară largă participarea acestora fiind emblematică...”. Liderul rus consideră că această formă de participare duce la o modificare a conceptelor de derulare a conflictelor ce trebuie studiată în academiile militare.
În anul 2012, Putin, pe atunci prim-ministru, menţiona că CMP „reprezintă un instrument pentru atingerea intereselor naţionale fără participarea directă a autorităţilor”. Urmare a acestei poziţii favorabile a liderului rus, între anii 2014-2016 au fost făcute mai multe tentative de a se elabora o legislaţie în acest sens. Toate încercările au fost respinse ca fiind neconstituţionale.
În conferinţa de presă cu ocazia Anului Nou 2018, Serghei Lavrov, ministrul de externe al Rusiei a fost întrebat în legătură cu capturarea de către forţele ISIS a luptătorilor Wagner Grigory Ţurcanu şi Roman Zabolotny, care probabil au fost executaţi de către terorişti în anul 2017. În răspunsul său acesta a recunoscut că luptătorii au aparţinut unei CMP şi „este necesară definirea fundamentului legal, astfel încât aceste persoane să poată acţiona într-un cadru legal şi să primească protecţie”.
Rusia vede cooperarea în domeniul securităţii private ca pe un mijloc diplomatic de a-şi atinge obiectivele politicii externe. Pe această linie se poate înscrie participarea companiei Wagner la activităţi de pregătire a trupelor şi de consultanţă în Sudan (2017) cu aproximativ 200 de instructori şi Republica Centrafricană (2018) unde au participat câteva sute de mercenari. Aceste misiuni au fost precedate de vizitele la Moscova ale preşedinţilor celor două state. De asemenea în sprijinul ofensivei diplomaţiei ruse în Africa se înscrie şi participarea la campanii politice în Zimbabwe, Madagascar sau Africa de Sud.
Experienţa utilizării armatelor private în atingerea obiectivelor politice ale Kremlinului duce la concluzii care devin îngrijorătoare pentru stabilitatea lumii. Utilizând aceste mijloace poate fi destabilizată orice ţară din spaţiul fost sovietic ca şi din spaţiul african, deocamdată. Impunerea unei legislaţii ferme naţionale dar şi internaţionale ferme este o cale de a controla fenomenul.
Cei care studiază evoluţia conflictelor trebuie să ţină cont şi de acest nou mod de conducere a metodelor de creare a diversiunilor, sabotajelor, influenţării alegerilor democratice, loviturilor de stat dar conflictelor militare de mare intensitate.
