Belarus îşi întinde braţele către polonezi şi către UE

Preşedintele bielorus Alexander Lucaşenco a ţinut un discurs, săptămâna trecută, în care a părut că îşi întinde braţele către Occident. Belarus a fost un aliat apropiat al Rusiei vreme de mai mulţi ani; poate fi considerat chiar un satelit al acesteia. De mai multe ori, ruşii au folosit influenţa lor politică pentru a stabiliza preşedinţia lui Lucaşenco. După încercarea eşuată de lovitură de stat a Grupului Wagner, în iunie, Lucaşenco a oferit grupului refugiu în Belarus – cu acordul preşedintelui Vladimir Putin – deşi există dovezi că mulţi dintre acei membri au părăsit deja ţara. Indiferent de locul în care se află, Lucaşenco este apropiat de Rusia.

Ce este important este că Lucaşenco a propus şi o direcţie nouă pentru economia Belarusului, spunând:

„Acum, facem bani în special cu ajutorul esticilor: Rusia, China. Însă nu trebuie să ne pierdem legăturile cu tehnologia de ultimă generaţie din Occident. Aceştia sunt aproape, Uniunea Europeană este vecina noastră. Şi trebuie să păstrăm legătura cu ei. Suntem pregătiţi pentru asta, însă trebuie să ne apărăm şi interesele. Credeţi-mă, va veni vremea (în termenii noştri profesionali, aş spune că acum trecem printr-o perioadă de turbulenţe), iar în 2024-2025 vor avea loc schimbări majore în lume”.

Lucaşenco a spus, de asemenea, că Belarus trebuie să vorbească şi cu polonezii şi a adăugat că a transmis prim-ministrului să îi contacteze. „Dacă ei vor, putem vorbi, putem îmbunătăţi relaţiile”,  a spus Lucaşenco.

„Suntem vecini, iar asta nu este un lucru pe care să îl poţi alege, vecinii sunt daţi de Dumnezeu”. Ministrul adjunct de afaceri externe al Poloniei a răspuns mesajului lui Lucaşenco susţinând că dacă Belarus vrea să aibă relaţii bune cu Polonia ar trebui să înceteze să atace graniţa comună a celor două ţări şi să elibereze prizonierii polonezi din închisorile bieloruse.

Comentariile lui Lucaşenco par a fi o încercare de a îndepărta Belarusul de dependenţa sa puternică de Rusia şi de balansare a relaţiei cu UE şi, în mod surprinzător, cu Polonia. Minsk şi Varşovia au fost ostile una faţă de cealaltă, masând trupe la graniţa comună. Problema este că este greu să ne imaginăm că Rusia ar putea tolera o astfel de deschidere faţă de Polonia, având în vedere poziţia Poloniei faţă de Ucraina, ajutorul oferit Kievului şi disponibilitatea de a găzdui arme pentru SUA. O deschidere faţă de UE va fi, de asemenea, avantajoasă pentru Rusia, având în vedere că Moscova vrea legături mai puternice cu blocul.

Deschiderea Belarusului către Polonia deschide şi o altă posibilitate. Războiul ruso-ucrainean pare să fie un conflict îngheţat, unul pe care nicio parte nu îl poate câştiga, însă care va fi greu de negociat după câte victime au fost provocate. Încheierea războiului fără ceva asemănător unei victorii va fi problematică. În acelaşi timp, războiul nu poate continua, întrucât fiecare dintre părţi are forţă umană, arme şi sprijin public limitate.

Având în vedere aceste lucruri, dorinţa exprimată a Lucaşenco de a avea relaţii mai apropiate cu UE şi cu Polonia ar putea fi ceva încurajat de Moscova. Belarus este foarte apropiat de Rusia şi are un rol în război, însă unul minor.  UE ar putea coopera cu Belarus, astfel fiindu-i mai uşor Moscovei să obţină avantaje. Polonezii au o părere diferită. Ostilitatea lor către Belarus este substanţială, iar Polonia ar putea cere anumite concesii de la Minsk greu de controlat. Totuşi, există o dorinţă în Europa pentru încheierea războiului, iar UE ar putea vedea Belarusul ca o modalitate de a îmbunătăţi relaţiile cu Rusia. Cât despre Polonia, există mulţi oameni în Europa care văd poziţia Varşoviei faţă de război ca fiind unică, ţinând cont de poziţia sa geografică, astfel că nu este neapărat în interesul tuturor să o urmeze. Ei ar putea răsplăti Polonia sau ar putea pune presiune pe ea pentru a-şi modifica poziţia.

Tendinţa este de a privi acest gest al lui Lucaşenco drept o încercare de a-şi juca rolul de politician. Însă trebuie să ţinem cont de faptul că Belarus datorează poziţia sa şi poate că şi viaţa lui Lucaşenco lui Putin. Iar sprijinul lui Lucaşenco în Belarus este neclar. Este greu să ne imaginăm că va lua o iniţiativă diplomatică neaprobată de Moscova înainte. Astfel că, lăsând instinctul meu deoparte, trebuie să ne gândim şi că acest lucru ar putea fi o disponibilitate arătată Europei, iar deschiderea către Polonia ar putea fi primul pas în moderarea poziţiei sale faţă de războiul din Ucraina.

Nu v-aţi aştepta la o abordare directă, însă este clar că jucătorii sunt obosiţi de război. Asta include SUA, unde alegerile din 2024 vor avea un impact esenţial asupra abordării SUA faţă de conflict. Aşadar, abordarea lui Lucaşenco ar putea fi o încercare susţinută de Rusia de a evalua oboseala europeană faţă de război. Dacă este respins, Belarusul va fi umilit.

 Dacă acest lucru pare complex este pentru că situaţia este foarte complexă şi pentru că ne apropiem de timpul în care ambele părţi vor încerca abordări subtile. Ar putea fi vorba şi despre încercarea lui Lucaşenco de a securiza independenţa bielorusă de Rusia, însă nu prea cred acest lucru.