Bătălia pentru Ucraina - la 31 martie, primul tur al alegerilor prezidenţiale

Aşadar, la 31 martie va avea loc prima rundă de confruntare a candidaţilor pentru fotoliul de preşedinte al Ucrainei, cu un electorat extrem de polarizat, din ce în ce mai greu de convins. Campania electorală intră în linie dreaptă şi candidaţii cei mai ambiţioşi, preşedintele în exerciţiu Petro Poroşenko şi ex-premierul Iulia Timoşenko, dezvoltă o luptă acerbă pentru a capta încrederea electoratului, scoţând treptat din sertare cele mai ascuţite arme în lupta pentru câştigarea râvnitului post de şef al statului ucrainean. Aceste alegeri au o miză politică uriaşă, fiind extrem de importante pentru evoluţiile ulterioare în materie de progres şi securitate pentru statul ucrainean, dar şi cu impact previzibil asupra relaţiilor externe ale Ucrainei pe vectorul occidental şi cel estic.   

La actualul scrutin pentru prezidenţiale s-au înscris iniţial 93 de persoane (reprezintă un record, spre comparaţie la alegerile din 2014 s-au înscris numai 53 de persoane), dar ca urmare a verificărilor efectuate, Comisia Electorală Centrală  (CEC) a înregistrat oficial pentru alegeri numai 44 de candidaţi, dintre care 24 de candidaţi sunt susţinuţi de mişcări politice şi 20 sunt candidaţi independenţi. 

Voci avizate în domeniu consideră că sondajele (1) din ultima perioadă nu par suficient de credibile, deoarece segmentul electoratului în vârstă, cel care până la urmă contează, nu este încă decis şi transparent în ceea ce priveşte opţiunile finale. Pe ansamblu însă, se poate constata formarea unui ”pluton” care domină simpatiile electoratului, condus de Vladimir Zelensky, nominalizat de Partidul ”Sluga poporului”. Acesta este urmat de Iulia Timoşenko - deputat, nominalizat de Partidul ”Uniunea Ucraineană ”Batkivshina” (Fatherland), respectiv de Petro Poroşenko - preşedinte în exerciţiu, înscris independent, dar susţinut de mişcarea sa politică, Blocul Poroşenko. Cei trei sunt urmaţi de Anatoly Gritsenko - nominalizat de Partidul ”Poziţia Civilă” şi Iury Boyko - deputat, înscris independent. Polarizarea puternică a electoratului şi numărul mare de candidaţi sugerează că va fi imposibil de a se stabili un invingător din primul tur de scrutin.

Punerea în scenă

Chiar dacă în sondaje conduce pentru moment tânărul artist Vladimir Zelensky, principalele personalităţi politice care-şi dispută şansele pe scena electorală rămân însă Timişenko şi Poroşenko. Merită a fi investigate mai în detaliu platformele politice electorale ale principalilor candidaţi, promisiunile electorale ale acestora pe principalele teme de program, precum şi atmosfera electorală din statul vecin, aflat, aşa cum bine se cunoaşte, într-o situaţie de securitate dificilă şi în care prosperitatea şi progresul social-economic sunt, pentru moment, scoase din discuţie.  

Iulia Tomoşenko - fost premier (2), la a treia candidatură la prezidenţiale

Cuvântul cel mai distinct al programului său politic electoral (3) este "nou(a)", chiar preambulul documentului debutând cu "Noul curs al Ucrainei este o modalitate realistă şi puternică de a readuce înapoi pacea şi teritoriile ocupate". Discursul său politic este bine schematizat pentru a ţinti exact temele care crează cele mai profunde preocupări şi emoţii la nivelul societăţii ucrainiene. La fiecare intrare în scenă, aceasta reaminteşte că "Ucraina a intrat într-o epocă a ruinei, de criză şi sărăcie". Promite că va aduce pacea, va consolida securitatea şi va readuce înapoi ”teritoriile ocupate” prin negocieri cu partenerii externi relevanţi prin mijloace ”diplomatico-militare”. Timoşenko susţine că are un ”nou” plan alternativ la formatul Minsk, plecând de la principalele prevederi ale Memorandumului de la Budapesta privind garanţiile de securitate pentru Ucraina din 1994.

Timoşenko mai promite o "modernizare completă a Armatei Ucrainei la standardele NATO" şi că va introduce un ”nou” sistem pe bază de contract de serviciu pentru personal militar. ”Noul” tip de contract de serviciu militar ar oferi condiţii de serviciu şi de viaţă la nivel european pentru cadrele militare cu ajutorul unui ”nou pachet motivaţional" (care va garanta locuinţe, asigurări de sănătate gratuite şi pensii demne etc.).

Un alt punct cheie al programului său se referă la modificarea Constituţiei şi realizarea unei ”Constituţii a poporului", care va elimina imunitatea tuturor personalităţilor de rang înalt (preşedintele, judecătorii, deputaţii etc.) şi va reduce numărul de deputaţi din Rada Supremă (parlamentul) de la 450 la 350.

În domeniul social-economic, Timoşenko promite să schimbe politicile monetare şi fiscale, precum şi ”noi” reglementări apentru activitatea financiar-bancară. Va implementa o ”nouă” politică energetică, va crea condiţii pentru dezvoltarea energiei regenerabile, prin reducerea tarifelor la energia electrică, de-monopolizarea importurilor de gaze naturale şi apelarea la surse alternative pentru toate tipurile de resurse energetice. Referitor la nivelul de trai al populaţiei, Timoşenko promite că, în termen de cinci ani, Ucraina va atinge nivelul salariului mediu din Polonia.

Se poate afirma că este susţinută de Biserica Ortodoxă a Ucrainei (BOU), chiar dacă cel mai fidel susţinător al acesteia, patriarhul onorific Filaret al BOU a subliniat la un mare miting electoral, spre stupefacţia auditoriului, că "Mulţi preşedinţi au încercat să obţină o auto-cefalie pentru Biserica Ortodoxă, dar numai Poroşenko a atins acest obiectiv".

Petr Poroşenko - preşedinte în exerciţiu, om de afaceri miliardar

Capitalul politic al preşedintelui Poroşenko a fost puternic erodat de numeroasele probleme extrem de grele pe care acesta a trebuit cel puţin să le gestioneze cât mai bine posibil. Aceasta deoarece, în condiţiile date ale ultimilor cinci ani, nu a putut găsi soluţii la gravele probleme de securitate, de integritate teritorială, de economie naţională şi nu numai. Din această cauză, a intrat în campanie de pe o poziţie modestă, şi numai discursul său de natură naţionalist-patriotică a reuşit sa-l reabiliteze destul de repede în ochii elegătorilor, acum fiind pe un trend ascendent în opţiunile electoratului ucrainean, cu precădere în partea de vest şi centrală a ţării, pe fondul orientării pro-occidentale a programului său politic.

Cele mai importante idei ale ambiţiosului său program politic (4) arată că, în anul 2023, Ucraina va aplica pentru aderarea la UE şi va derula deja Planul de acţiune privind aderarea la NATO. Potrivit acestuia, în ambele organizaţii Ucraina ar trebui să intre din poziţia de ”lider regional”. Până atunci, Ucraina ”trebuie să devină liderul sectorului agricol din Europa, unul dintre cei cinci noi lideri mondiali din sectorul IT, lider regional al dezvoltării industriale, nod central de transporturi din Europa de Est şi una dintre cele zece ţări cele mai vizitate din Europa”. Într-un viitor mandat, politica sa va avea ca prioritate consolidarea Forţelor Armate ale Ucrainei şi echiparea lor cu cele mai recente modele de echipamente militare. Poroşenko promite să finalizeze crearea unui sistem naţional integrat anti-rachetă şi de apărare aeriană şi să acorde o atenţie specială modernizării flotei şi forţelor aeriene.

Poroşenko doreşte să fixeze în mintea alegătorilor ideile că ţara lor este şi trebuie să rămână unită şi independentă, pe ansamblu un stat unitar în care nu-şi vor găsi locul ”federaţii sau statute speciale pentru Crimeea şi pentru teritoriile ocupate din Donbas”. Acesta a prezentat scuze în ultima perioadă pentru limitările pe care le-a avut în îndeplinirea promisiunilor din anul 2014. Cetăţenii din teritoriile ocupate sunt asiguraţi că nu vor fi uitaţi şi că va veni momentul în care vor fi eliberaţi de ”invadatorii ruşi”. Discursul electoral favorit atacă invariabil „Dombasul rebel” şi ”Crimeea rusificată”, de cele mai multe ori concluzionând invariabil că ”pace nu va fi” şi lasând să se întrevadă că, mai devreme sau mai târziu, în estul Ucrainei se va derula o operaţie militară de eliberare, iar Crimeea va reveni la Ucraina.

Vladimir Zelenskiy - artist de comedie, susţinut de Partidul ”Sluga Poporului” 

Prima şi singura mare surpriză de până acum nu a survenit din rândul politicienilor cunoscuţi, ci de la Zelensky, un faimos artist de comedie care a intrat practic în viaţa politică în partea a doua a anului trecut (5). În scurt timp, acesta a preluat conducerea în sondaje, pe baza unui discurs politic relativ pacifist şi care atrage tineretul intrigat de tarele vechilor politicieni. Se pare că Zelensky merge mai mult pe cont propriu în virtutea capitalului de simpatie ca artist în rândul alegătorilor, fără a avea grupări electorale de susţinere bine determinate, cu un program politic lipsit de claritate şi ambiţii, fără o echipă de campanie electorală experimentată.

Interesant este şi faptul că, dincolo de faptul că încearcă să fructifice nişa de oportunitate a ”omului politic nou”, Zelensky promite (6) că va lansa  un proiect de lege privind ”puterea poporului”, care să stabilească "mecanismul prin care numai poporul va stabili principalele sarcini” ale guvernului prin referendumuri şi alte forme de democraţie directă. Dar Zelensky nu aduce nicio clarificare despre ce fel de mecanism este vorba şi cum va putea funcţiona acesta.

Zelenski promite că va ridica, în faţa garanţilor Memorandumului de la Budapesta şi a partenerilor din UE, "problema sprijinirii Ucrainei în efortul de a pune capăt războiului, de a reprimi teritoriile ocupate şi de a forţa agresorul să compenseze daunele". Nici în această problemă nu aduce nicio soluţie concretă din care să reiasă cum ar pune capăt războiului din estul ţării.

Idei simplificate, poate chiar naive şi ciudate pentru cunoscători, are şi despre Armata ucraineană, căreia îi promite că va fi o "armată profesională ale cărei deprinderi şi cunoştinţe dobândite vor fi aplicate cu succes în sectorul real al economiei". Această armată ”ar trebui să facă ceea ce trebuie” pentru ca salariile militarilor să fie la nivelul standardelor NATO. Nici aici nu specifică cum s-ar putea realiza acest lucru. Cât despre Serviciul de Securitate al Ucrainei (SBU), Zelensky declară ca "SBU nu se va mai ocupa de criminalitatea economică", fără a specifica ce anume înţelege prin "crime economice" şi cum intenţionează să schimbe SBU.

Totodată, Zelensky se prezintă deja ca un candidat favorabil electoratului de limbă rusă din estul şi sud-estul statului, susţine deschis legăturile culturale cu poporul rus şi îşi prezintă cu mândrie afacerile din zona industriei cinematografice şi de TV pe care le are la Moscova. Ceea ce este de aşteptat să producă delimitări serioase ale unei părţi a electoratului furios pe comportamentul Moscovei în raport cu Ucraina. De altfel, este ”promovat” de presa electorală ca un candidat ”al ocupaţiei culturii moscovite”. Rămâne deci de văzut dacă Zelensky va reuşi să transforme popularitatea sa artistică în procente electorale consistente care să-l menţină până la capăt în cursa electorală.

De menţionat că Zelensky este susţinut de miliardarul Igor Kolomoinsky (7), care vrea să experimenteze o schemă electorală nouă, opunând candaţilor din vechea elită politică ”post-Maidan” de care electoratul este saturat, o vedetă TV care se prezintă a fi un nou şi mare prieten al poporului. Obiectivul final al omului de afaceri pare a fi însă mult mai amplu, în cazul unui eşec cu Zelensky acesta se va mulţumi cu faptul că prestaţia lui Zelensky îi va permite să submineze scorul electoral al preşedintelui Poroşenko şi să elibereze de obstacole drumul Iuliei Timoşenko, personalitate cu care a rezultat că se află în legături personale puternice (8).

Iury Boyko - om de afaceri, deputat, membru al Partidului ”Blocul Opoziţiei”

Platforma politică electorală (9) a acestui politician prezintă de fapt termenii care jalonează discursurile electorale pentru candidaţii care se adresează cu precădere segmentului electoral neutru, pro-rus sau de limbă rusă, existent în special în partea de est a Ucrainei. Boyko marşează pe ideea că trebuie schimbat cursul actual al politicii statului, prin păstrarea ”valorilor naţionale principale”, astfel încât statul ucrainean să fie independent şi cu o deplină neutralitate.

Premisa de la care pleacă este aceea că Ucraina este un stat multinaţional şi tocmai de aceea ar trebui să fie prioritară realizarea unei politici unice de stat prin care să se asigure drepturi egale tuturor naţionalităţilor. Fără a detalia, sunt date asigurări că ”ştim cum să oprim luptele din estul ţării, să restabilim economia şi justiţia socială...Vom face ca Ucraina să devină o ţară paşnică şi stabilă, unde fiecare persoană va trăi bine, se va simţi protejată”.

Boiko se exprimă pentru creşterea puterii liderilor şi autorităţilor locale, care să fie aleşi prin vot direct. În aceeaşi logică, promite asigurarea independenţei economice a regiunilor, asigurarea unei creşteri economice de până la 5-7% pe an prin dezvoltarea de tehnologii înalte, reducerea şomajului şi crearea de stimulente pentru revenirea în ţară a lucrătorilor migranţi. Mai promite ridicarea restricţiilor privind libertatea de exprimare, de opinie şi de conştiinţă, asigurarea accesului liber la reţelele şi resursele informaţionale. Într-o manieră comună de altfel la majoritatea candidaţilor, Boiko promite realizarea de ”reforme pentru oameni”, asigurarea independenţei sistemului judiciar şi garantarea neintervenţiei statului în problemele bisericii.

Pe de altă parte, este previzibil ca Yury Boyko, în spatele căruia se află bine-cunoscutul politician Medvedciuk, cu legături personale la Kremlin, să fie susţinut de propaganda rusă sub sloganul "sud-estul vorbitor de limbă rusă împotriva juntei ucrainiene anti-ruse".

Subiecte frecvente în campania electorală

Confruntarea militară cu Rusia 

Conflictul ucraineano-rus reprezintă o temă de maxim interes şi de actualitate pentru societatea ucraineană, obosită de lipsa soluţiilor politice la războiul din estul ţării şi la multe alte probleme esenţiale care au Rusia ca numitor comun. Până în prezent, numai Iulia Timoşenko pare să vină cu o soluţie concretă, promiţând după alegeri organizarea "unui proces real de negociere şi de restaurare a păcii".

Soluţia concretă constă în construcţia unui nou format de negocieri, ”Budapesta Plus”, ca alternativă la formatul Normandia şi Acordurile inaplicate de la Minsk. Cu alte cuvinte, aceasta doreşte ca tocmai statele care au dat, în anul 1994, garanţii de securitate la schimb pentru ca Ucraina să renunţe la armele nucleare (este vorba de  semnatarele Memorandumului de la Budapesta - SUA, Marea Britanie şi Rusia) ar trebui, alături de Germania, Franţa şi UE să găsească o soluţie la conflictele grave de securitate pe care Ucraina le are cu Rusia. Tocmai pentru că aceste state ar fi, de facto, responsabile pentru situaţia în care a ajuns statul ucrainean. În plus, Timoşenko consideră că Ucraina ar putea apela la instanţele de judecată (n.n.- cel mai probabil internaţionale) pentru ”a distruge zidul fricii, neînţelegerilor şi urii care au apărut artificial între Ucraina şi teritoriile ocupate" şi pentru a apăra ”drepturile statului şi ale cetăţenilor care au fost încălcate de statul agresor - Federaţia Rusă". La o primă citire, pare o variantă care ar putea fi explorată de oricare preşedinte ales, deoarece exclude escaladarea unui conflict militar deschis între Kiev şi Moscova.

Desigur, mai toţi candidaţii cu orientări pro-occidentale au o alternativă la formatul Minsk, cea mai curajoasă şi patriotică fiind abordarea preşedintelui Poroşenko, care, sătul de încercările nereuşite de a negocia o pace cu Kremlinul, fie aceasta şi mediată internaţional, nu exclude folosirea forţei militare. Acesta promite că ”Nu vom renunţa niciodată la pământul nostru. Ascultaţi, noi nu dăm Crimeea, nici Donbasul, nici Odessa, nici Marea Neagra, nici Azovul, nici pământul nostru.” De unde şi temerile că Rusia ar trece în final la o invazie a teritoriului ucrainean.    

La polul opus, candidaţii care nu au în vedere o abordare frontală a Rusiei, ca de exemplu Boyko, prezintă o soluţie total diferită, promiţând doar revenirea la patrie a Donbasului. Aceştia susţin că Ucraina trebuie să treacă la respectarea obligaţiilor internaţionale pentru reglementarea situaţiei din Donbas (ca de exemplu, să aplice necondiţionat prevederile Acordurilor de la Minsk), iar conflictul să fie rezolvat exclusiv pe cale paşnică, prin ”tratative directe cu toate părţile interesate”.

De notat că interferenţele Rusiei în viaţa politică şi social-economică a Ucrainei (inclusiv în procesele elctorale) reprezintă desigur un subiect în sine, dar care necesită o abordare separată.

Statutul de (ne)aliniere al Ucrainei.

Trebuie notat că toţi candidaţii doresc ca Ucraina să devină un partener internaţional de încredere, care să stabilească relaţii reciproc avantajoase cu alte state şi organizaţii internaţionale. Unele nuanţe sunt însă interesante. În timp ce Poroşenko ţine la ideea ca Ucraina să intre în UE şi NATO ca stat lider regional, alţii precum Boyko declară că Ucraina trebuie să meargă pe calea depăşirii disensiunilor şi contradicţiilor cu toate ţările vecine, inclusiv cu Rusia. Acesta se exprimă chiar mai dur: ”Să înceteze afacerile pe sânge şi suferinţă, impozitul pe conflictul armat să fie anulat”. Aceşti candidaţi vor să fie clar în ton respectarea ”liniilor roşii” ale Moscovei, precizând fără dubii că vor asigura o neutralitate reală şi nealinierea Ucrainei vreun fel de blocuri politice. 

Corupţia la nivel înalt ca armă în lupta electorală.

Iulia Timoşenko a solicitat imperativ contra-candidatului Poroşenko să-şi retragă candidatura la alegerile prezidenţiale, invocând acte de corupţie ale preşedintelui care ar fi adus grave prejudicii Armatei. Se referă la investigaţiile privind corupţia la nivel înalt din sectorul industriei de apărare şi al achiziţiilor militare, unde se consideră că este implicat fiul asociatului lui Poroşenko, prim-secretar adjunct al Consiliului Naţional pentru Securitate şi Apărare, Oleg Gladkovsky, şi chiar preşedintele. Evident, Timoşenko foloseşte aceasta ca pe o armă puternică în lupta electorală, repetând pentru electoratul sensibil atât la tema corupţiei, cât şi la cea a slăbirii Armatei, că ”Preşedintele Poroşenko este un criminal care a luat banii Armatei, ceea ce este evident astăzi”.

Mai mult, Timoşenko se angajează că, în cazul în care ajunge preşedinte, va face dreptate aducându-l pe Poroşenko şi ”cercul său de corupţi” în faţa instanţei pentru a răspunde penal de acele fapte.

Scandaluri de campanie electorală

Comisia Electorală Centrală (CEC) a fost traversată deja de câteva scandaluri succesive. Astfel, CEC ar fi dat comandă pentru tipărirea unui număr extrem de mare de formulare de vot (pentru două runde de alegeri simultan şi care depăşeşte cu mult numărul alegătorilor), ceea ce a fost interpretat imediat ca o încercare de a pregăti terenul pentru fraudă. Pe de altă parte, se vehiculează că membrii comisiilor electorale teritoriale au fost selectaţi astfel încât să fie posibilă ”împingerea” lui Poroşenko în turul doi, sau împiedicarea principalilor lui concurenţi de a intra în a doua rundă.

Echipa Timoşenko avansează chiar ideea că există raioane în care Iulia va câştiga, dar adversarii vor putea bloca numărarea corectă a voturilor şi transmiterea datelor către regiuni, deoarece nu există un mecanism de control al transferului buletinelor de vot către CEC.

Un alt scandal a fost produs de procedura nesigură şi mijlocul de transport al buletinelor de vot din teritoriu către comisiile regionale şi apoi către CEC. În plus, CEC a acceptat un număr record de circa 138 de organizaţii non-guvernamentale ucrainiene (multe fiind înregistrate cu circa o lună înainte de alegeri) care vor avea acces pentru controlul reciproc al candidaţilor. Teoretic, acestea ar trebui să realizeze o observare independentă şi să facă imposibilă aplicarea unor tehnologii clasice de fraudă electorală, dar numărul extrem de mare poate induce al tip de derapaje prin abuzuri din rea credinţă. De menţionat că CEC a înregistrat peste 400 de misiuni de observare a alegerilor din alte state, din organizaţii internaţionale sau observatori străini independenţă.

S-a înregistrat chiar şi un asasinat (14.03.2019) suspectat ca fiind unul cu tangenţă politică. Este cazul asasinării consilierului Departamentului Administraţiei Prezidenţiale pentru Politica Informaţională, A.Buhtat, crimă învăluită în mister, dar pentru care  Poroşenko a solicitat personal cercetări urgente.

(1) Unele dintre sondaje din aceste zile, Vladimir Zelensky conduce pe mai departe cu circa 25% dintre respondenţii care sunt decişi să voteze. Acesta este urmat de Iulia Timoşenko cu circa 19%, respectiv de Poroşenko cu 17%. Cei trei sunt urmaţi de Anatoly Gritsenko pe a patra poziţie cu circa 11% şi Iury Boyko cu 10%. Alt sondaj de ultim moment indică o ierarhie uşor modificată, dar tot cu Zelensky în frunte cu 23%, Poroşenko circa 17%, Iulia Timoşenko cu 16%, Boiko cu peste 9% şi Gritsenko cu circa 8%.

(2) Este poate interesant de reamintit că, sub preşedinţia lui Ianukovici, au fost deschise mai multe doasare penale împotriva lui Timoşenko, iar ca urmare, în august 2011 a fost arestată şi condamnată la 7 ani de închisoare pentru abuz de putere ca autoritate oficială (din poziţia de premier) la încheierea contractelor pentru gaze naturale cu Rusia din 2009. După schimbarea puterii în 2014, Rada Supremă a eliberat-o pe Timoşenko din închisoare, considerând-o victimă politică a regimului, ca apoi Curtea Supremă să închidă definitiv cazul.

(3) https://112.ua/glavnye-novosti/kurs-na-narodnuyu-konstituciyu-predvybornaya-programma-yulii-timoshenko-478801.html

(4)https://nv.ua/ukraine/politics/nato-es-i-regionalnoe-liderstvo-chto-poobeshchal-poroshenko-v-predvybornoy-programme-50005279.html

(5) Este interesant de remarcat că din anul 2010 până în prezent, cel puţin şapte scandaluri puternice au fost asociate cu numele de Zelensky. Principalele acuze aduse artistului sunt legate de afaceri cu companii offshore, de afacerile sale din Rusia şi de răspândirea propagandei ruseşti. De unde şi suspiciuni legate de susţinerea agendei sale electorale de propaganda rusă.

(6)https://nv.ua/ukraine/politics/internet-referendumy-i-chastnoe-obrazovanie-glavnye-obeshchaniya-iz-predvybornoy-programmy-vladimira-zelenskogo-50005828.html

(7) Oligarhul ucrainean Igor Kolomoisky este un rafinat cunoscător al politicii ucrainiene, care doreşte să construiască o nouă personalitate politică de prim rang. În cazul în care nu va trage ”lozul cel mare”, acesta se va mulţumi se pare cu faptul că prestaţia lui Zelensky îi va permite să submineze scorul electoral al preşedintelui Poroşenko şi să elibereze de obstacole drumul Iuliei Timoşenko. Tehnologia sa electorală se bazează pe faptul că poate introduce variabile de incertitudine în campania electorală, care să determine o nervozitate suficientă a candidaţilor cu greutate politică mai mare pentru a comite erori. Deşi Zelensky nu pare deloc o marionetă a lui Kolomoisky (aşa cum susţin adversarii săi), acesta din urmă poate fi capabil să-i facă ”viaţa dificilă” dacă va intra în conflict direct cu interesele sale.

(8) Misterele finanţărilor de către candidaţi a propriei campanii electorale este de asemenea o temă care preocupă electoratul. În general, candidaţii nu sunt transparenţi, acţionând probabil la limita legii în această chestiune. Un scurt exemplu care merită atenţie este cea a finanţatorului Kolomoisky, despre care se ştie că ar fi în spatele candidatului Zelenskiy. Se pare însă că acesta merge la ”două capete”, susţinând-o simultan dar mascat pe Iulia Timoşenko. Aceasta reiese din publicarea unei înregistrări a unei presupuse convorbiri telefonice dintre Timoşenko şi Kolomoisky. Reiese că Timoşenko ar fi felicitat de ziua de naştere pe ”prietenul şi adevăratul ei partener”, la care Kolomoisky  ar fi adăugat că "Nu vom fi liniştiţi până când nu vom ajunge la obiectivul nostru...", de unde şi supoziţia menţionată.

(9) https://boyko.org.ua/predvybornaja-programma/?apsid=31625c06-b486-47b0-982b-817681cb052d