Balcanii de Vest. Retrospectiva 2018

Situaţia de securitate din Balcanii de Vest nu s-a deteriorat în 2018, în sensul ajungerii la confruntări armate, dar s-a tensionat în mai multe rânduri în provincia sârbă Kosovo şi au fost câteva proteste antiguvernamentale de amploare în Republica Macedonia (R.Macedonia).

În planul evoluţiilor politice, cele mai importante s-au referit la desfăşurarea cu sincope a dialogului pentru normalizarea relaţiilor dintre Belgrad şi Priština (mediat de Uniunea Europeană/UE), desfăşurarea, fără incidente şi nereguli majore, a alegerilor generale din Bosnia şi Herţegovina/BiH (octombrie 2018) şi încheierea „Acordului de la Prespa” (iunie 2018), dintre R.Macedonia şi Grecia (privind un nou nume constituţional pentru statul macedonean, „Republica Macedonia de Nord”).

Alte evenimente importante, cu impact local, au fost disputele din Muntenegru privind „Adunarea de la Podgorica din noiembrie 1918”, uciderea tânărului David Dragičević în Republica Srpska (R.Srpska) şi „fuga” din R.Macedonia, în R.Ungaria, a fostului premier macedonean, Nikola Gruevski.

În planul apărării şi securităţii, merită menţionat că, în perioada septembrie-decembrie, a fost completată conducerea Ministerului Apărării al R.Serbia şi a Armatei Serbiei, iar la 14.12.2018 parlamentul de la Priština a votat trei legi care creează premisele transformării Forţelor de Securitate ale Kosovo (Forca e Sigurisë së Kosovës, FSK) într-o armată a acestei entităţi.

În spaţiul Balcanilor de Vest, în 2018 nu s-a produs niciun atac terorist şi nu au fost probleme deosebite provocate de migraţia ilegală (poate, cu excepţia nord-vestului BiH, la graniţa cu Croaţia).

Republica Serbia (şi Kosovo)

În 2018, principala problemă cu care s-a confruntat R.Serbia s-a datorat nesoluţionării statutului Kosovo. Această situaţie a fost cauzată de o serie de sincope ale „dialogului de la Bruxelles” şi de tensionarea relaţiilor dintre Belgrad şi sârbii din Kosovo, pe de o parte, şi autorităţile de la Priština, de cealaltă parte. Aceste probleme au grevat şi procesul de integrare europeană a Serbiei. Pe acest fond, au fost dezbătute şi (momentan) respinse iniţiative politice referitoare la corectarea graniţelor dintre Serbia şi Kosovo (Hashim Thaçi) sau delimitarea/separarea între sârbi şi albanezi în Kosovo (Aleksandar Vučić). Anul 2018 a reconfirmat sprijinul puternic al Moscovei pentru platforma de până acum a R.Serbia, de nerecunoaştere a independenţei autoproclamate a Kosovo şi de blocare a iniţiativelor de la Priština de aderare la organizaţiile internaţionale. Anul 2018 a adus şi două modificări foarte importante ale poziţiei Washingtonului în dosarul Kosovo: acceptarea de a analiza un eventual acord la care ar ajunge Belgradul şi Priština de modificare a graniţelor şi acceptarea demarării de către Priština a procesului de transformare a FSK într-o armată, prin modificarea legilor de funcţionare a FSK şi prin transformarea Ministerului pentru FSK în Ministerul Apărării, fără schimbarea numelui FSK.

Temele principale în dispută între Belgrad şi Priština în 2018 au fost cele transferate din anii anteriori şi se referă la: neînfiinţarea Asociaţiei Municipalităţilor Sârbe din Kosovo (ZSO), lipsa progresului în implementarea acordului de principiu privind energia, lipsa oricărui progres şi cooperarea defectuoasă în investigaţia privind asasinarea politicianului sârb din Kosovo, Oliver Ivanović, măsurile unilaterale ale autorităţilor de la Priština pentru transformarea FSK în forţe armate ale Kosovo, opoziţia fermă a Belgradului privind aderarea Kosovo la o serie de organizaţii internaţionale (UNESCO, Interpol). Spre sfârşitul anului, la aceste teme vechi s-a adăugat impunerea de către Priština a unei „suprataxe” pentru mărfurile „importate” din Serbia şi Bosnia şi Herţegovina/BiH (la 06.11 taxa a fost de 10% şi a crescut la 100% la 21.11). R.Serbia, BiH, UE şi chiar Washingtonul consideră că taxa este contraproductivă şi că ar contraveni atât Acordului de stabilizare şi asociere (ASA) al Kosovo cu UE, cât şi CEFTA. Taxa a avut ca efect creşterea îngrijorărilor Belgradului şi sârbilor din Kosovo privind o eventuală criză sau chiar catastrofă umanitară în comunităţile sârbe din Kosovo. Din acest motiv s-au desfăşurat mai multe proteste paşnice în principalele zone sârbe din Kosovo: cele patru municipalităţi „sârbe” din nordul Kosovo, Gračanica şi Štrpce.

În plan politic intern, preşedintele Aleksandar Vučić şi partidul acestuia, Partidul Progresist Sârb (SNS), şi-au consolidat poziţia de principal partid de pe teritoriul întregii ţări (inclusiv în Kosovo), în timp ce opoziţia politică nu a reuşit să se coalizeze. Opozanţii politici au continuat să-l critice pe preşedinte şi SNS, acuzându-l de încălcarea drepturilor fundamentale ale omului şi, mai ales, de presiuni la adresa mass-mediei. O ocazie pentru reluarea acţiunilor împotriva preşedintelui A.Vučić şi a actualei guvernări din Serbia a reprezentat-o atacarea la Kruševac (la 23.11) a unui activist al opoziţiei (Borislav „Borko” Stefanović), când acesta se deplasa la o reuniune având ca obiectiv unificarea opoziţiei împotriva puterii de la Belgrad (în „Alianţa pentru Serbia”/SzS). Deşi A.Vučić, SNS şi puterea în ansamblu au condamnat atacul, iar făptaşii au fost prinşi repede, opoziţia continuă să învinovăţească puterea de atac şi cere elucidarea tuturor circumstanţelor, respectiv să se afle cine a dat dispoziţia pentru atac. Din acest motiv, opoziţia a organizat proteste la Belgrad, la 08.12 (sub sloganul „Stop cămăşilor însângerate”) şi 15.12 (sub sloganul „Hai să ne numărăm”). La protestul din 15.12 au participat principalii lideri ai opoziţiei (Dragan Đilas, Vuk Jeremić, Boris Tadić, Boško Obradović şi B.B.Stefanović). Următorul protest este planificat pentru 22.12.

Opoziţia acuză UE de consolidarea puterii „regimului lui A.Vučić”, deoarece oficialii de la Bruxelles ignoră avertismentele de la Belgrad privind încălcarea flagrantă a normelor democratice în Serbia, pentru ca, în schimb, UE să obţină cooperarea guvernanţilor sârbi în procesul de „normalizare a relaţiilor cu Priština”.

În acest context, la 10.12, Serbia a deschis două noi capitole de negociere cu UE (17 - politica economică şi monetară şi 18 - statistica), deşi spera să deschidă trei capitole. Pe de altă parte, Belgradul nu s-a aliniat la politica UE de sancţiuni la adresa Rusiei şi nici nu are de gând să o facă încă mult timp de acum încolo.

În plan extern, în afară de opţiunea fermă de aderare la UE, R.Serbia şi-a menţinut opţiunea de „neutralitate militară” (faţă de blocurile militare existente). Pe acest fond, R.Serbia a cooperat în domeniul apărării şi securităţii cu NATO şi cu state membre ale NATO (atât în cadrul dat de Programul „Parteneriat pentru Pace”/PfP, cât şi în cadru bilateral), inclusiv prin exerciţii, pe teritoriul R.Serbia şi în străinătate. În luna septembrie, aviaţia militară sârbă a executat un exerciţiu comun cu forţele aeriene române („Air Solution 2018”), pe teritoriile şi în spaţiile aeriene ale Serbiei şi României. R.Serbia a continuat să coopereze şi cu F.Rusă şi alte state membre ale Organizaţiei Tratatului de Securitate Colectivă (OTSC) a statelor membre ale Comunităţii Statelor Independente. Principalele exerciţii executate cu parteneri din OTSC au fost „Frăţia Aviatorilor din Rusia şi Serbia 2018” („BARS 2018”, în octombrie, în R.Serbia) şi „Frăţia Slavă 2018” (în iunie, în F.Rusă, alături de militari din F.Rusă şi R.Belarus).

Principalele evoluţii din Kosovo s-au referit la menţinerea dezacordurilor şi tensiunilor dintre comunitatea sârbă şi liderii acesteia, pe de-o parte, şi comunitatea albaneză şi conducerea Kosovo, de cealaltă parte. Membrii Guvernului Kosovo desemnaţi de „Lista Sârbă” şi-au suspendat activitatea din executivul de la Priština, cei patru primari şi consiliile municipale din municipalităţile „sârbe” din nord (Leposavić, „Mitrovica Nord”, Zubin Potok, Zvečan) şi-au dat demisia, iar deputaţii „Listei Sârbe” au boicotat reuniunile legislativului de la Priština. În fiecare din incidentele menţionate, în Serbia  au avut loc reuniuni de urgenţă ale conducerii de stat şi structurilor de forţă şi Belgradul a adoptat un ton ultimativ, cerând Prištinei revenirea forţelor speciale ale Poliţiei Kosovo la sud de râul Ibar. Cele patru situaţii, însă, au reliefat foarte clar că NATO nu consideră KP şi forţele speciale ale KP ca intrând sub incidenţa „acordului verbal” convenit de Alianţă cu conducerea R.Serbia pentru deplasarea la nord de râul Ibar a „forţelor de securitate kosovare”.

„Punctul culminant” al tensiunilor dintre părţile sârbă şi albaneză din Kosovo l-a reprezentat adoptarea, la 14.12, de către Parlamentul „R.Kosovo” a trei legi, Legea privind FSK, Legea privind serviciul în FSK şi Legea privind Ministerul Apărării, prin care, practic, începe procesul de transformare a FSK într-o armată a Kosovo (prin modificarea sarcinilor, misiunilor, structurii şi efectivelor FSK, ca şi a numelui ministerului abilitat). Deşi NATO şi UE s-au opus acestui demers, state membre ale acestor organizaţii au sprijinit deschis (SUA, Marea Britanie, Albania) sau tacit demararea acestui proces. Belgradul şi sârbii din Kosovo consideră demersul drept unul ilegal şi cu potenţial destabilizator pentru întreaga regiune şi cer prezenţei internaţionale dezarmarea de îndată a noii structuri.

Washingtonul, prin Departamentul de Stat, a subliniat (15.12) că este dreptul inalienabil al Kosovo de a-şi înfiinţa propria armată, dar, totodată, a făcut apel la continuarea „dialogului” dintre Priština şi Belgrad, care ar trebui să devină o „prioritate absolută”.

În plan extern, Kosovo este nemulţumit de faptul că nu a fost eliminat regimul de vize pentru călătoriile cetăţenilor săi în spaţiul comunitar, deşi autorităţile de la Priština au îndeplinit „condiţiile tehnice” trasate de Bruxelles în acest sens.

Bosnia şi Herţegovina

Principalul eveniment politic din 2018 din BiH l-a reprezentat desfăşurarea fără probleme majore, la 07.10, a alegerilor generale: pentru deputaţii parlamentelor entităţilor şi adunarea parlamentară a statului, pentru preşedintele şi vicepreşedinţii „entităţii sârbe” (Republica Srpska/R.Srpska), pentru cei trei membri ai Preşedinţiei BiH şi pentru „parlamentele cantonale” din „entitatea croato-musulmană” (Federaţia BiH/F BiH).

Un al doilea eveniment politic major pentru BiH în 2018 l-a reprezentat acceptul miniştrilor de externe din statele membre NATO (05.12) de activare a Planului de acţiune pentru aderare (Membership Action Plan/MAP), deşi BiH nu a îndeplinit integral cele trei condiţii impuse de NATO în aprilie 2010 pentru MAP (distrugerea surplusului de armament şi muniţii, participarea la securitatea colectivă şi transferul la nivelul statului, BiH, al proprietăţilor necesare funcţionării sistemului de apărare din BiH).

Rezultatele alegerilor generale din BiH sunt rezultanta arhitecturii de stat a BiH, definită prin Acordul de Pace de la Dayton (DPA), şi consecinţa agendelor opuse ale celor trei popoare „constitutive” din BiH, boşniac, sârb şi croat. Practic, rezultatele au ca efect perpetuarea lipsei de funcţionalitate a statului bosniac, cu efect direct asupra ritmului de îndeplinire a criteriilor, condiţiilor şi standardelor de integrare în UE şi NATO: va fi îngreunat în continuare procesul de aderare la UE şi va fi blocat procesul de aderare la NATO. De asemenea, rezultatele alegerilor fac improbabilă ajungerea la o reconciliere interetnică în BiH. În plan extern, sunt create condiţii atât pentru prezervarea relaţiilor paralele şi speciale între R.Serbia şi R.Srpska, cât şi pentru prezervarea şi chiar creşterea influenţei şi prezenţei F.Ruse în R.Srpska şi chiar în BiH.

În R.Srpska, opoziţia nu a fost în măsură să se coalizeze şi să profite de tragica ucidere a tânărului student David Dragičević şi mişcarea de protest ce a urmat („Dreptate pentru David”) şi s-a transformat în proteste de amploare împotriva „regimului” condus de Milorad Dodik şi Alianţa Social Democraţilor Independenţi (SNSD). Mai mult, după eşecul la alegerile generale, blocul opoziţiei a început să se disipeze, unele partide trecând în tabăra puterii.

Situaţia politică este deosebit de complicată şi în FBiH, din cauza refuzului partidelor social-democrate şi civice de a intra în coaliţie cu cel mai important partid boşniac, Partidul Acţiunii Democrate (SDA), condus de fostul membru boşniac al Preşedinţiei BiH, Bakir Izetbegović. Ecuaţia se complică suplimentar ca urmare a eşecului principalului partid al croaţilor din BiH, Uniunea Democrată Croată din BiH (HDZ BiH), condusă de Dragan Čović, de a-şi impune candidatul ca membru croat al Preşedinţiei BiH. În această funcţie a fost ales Željko Komšić, etnic croat, dar care, afirmă HDZ BiH şi Zagrebul, ar fi susţinut de populaţia boşniacă şi nu ar reprezenta „interesele autentice” ale poporului croat din BiH. În semn de protest, autorităţile de la Zagreb şi mai multe administraţii locale din F BiH, cu populaţie majoritară croată, au anunţat că îl vor boicota pe Ž.Komšić şi nu vor coopera cu acesta. O coaliţie de guvernare la nivelul FBiH este greu de format. Oricum, aceasta va fi fragilă.

R.Macedonia

Evenimentul cel mai important pentru R.Macedonia, în 2018, l-a reprezentat încheierea acordului interguvernamental cu Grecia, la 17.06.2018 („Acordul de la Prespa”), care rezolvă disputa de peste două decenii privind numele constituţional al statului macedonean şi, astfel, deblochează procesele de integrare în NATO şi UE. Referendumul organizat în luna septembrie pentru aprobarea acestui acord nu a fost validat, din cauza slabei participări la vot (deşi peste 90% dintre cei ce au participat au votat în favoarea acordului). Cu sprijinul partenerilor occidentali, în pofida criticilor opoziţiei şi ale Moscovei, puterea de la Skopje a hotărât implementarea „Acordului de la Prespa”. În aceste condiţii, procedura din parlamentul macedonean de modificare a Constituţiei R.Macedonia, pentru implementarea prevederilor „Acordului de la Prespa” a început în prima parte a lunii octombrie şi a avut succes în urma „racolării” câtorva deputaţi ai actualei opoziţii. În decembrie a demarat ultima etapă a acestei proceduri, votul final fiind estimat să aibă loc în a doua jumătate a lunii ianuarie 2019.

În plan intern, în R.Macedonia s-a consolidat guvernarea condusă de Uniunea Social-Democrată din Macedonia (SDSM) şi premierul Zoran Zaev şi au continuat anchetele împotriva responsabililor din fosta guvernare, condusă de Organizaţia Revoluţionară Macedoneană Internă-Partidul Democrat pentru Unitatea Naţională Macedoneană (VMRO)-DPMNE şi fostul premier Nikola Gruevski. În urma pronunţării unei sentinţe definitive pentru N.Gruevski, la mijlocul lunii noiembrie, acesta a fugit în Ungaria, unde a cerut azil politic. În pofida demersurilor autorităţilor de la Skopje, fostul premier nu a fost extrădat.

Muntenegru

Principala problemă politică „nouă” în Muntenegru, în 2018, s-a referit la disputa cu Belgradul şi istoricii sârbi, privind (re)evaluarea evenimentelor de acum 100 de ani, în urma cărora s-a desfiinţat statul muntenegrean independent, prin unirea acestuia cu Serbia, în Regatul Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor. Acest eveniment a fost tratat de către istoriografia iugoslavă (şi sârbă) drept „unire”, în timp ce actuala conducere şi istoriografie muntenegreană îl consideră drept un act de „trădare”, comis sub ameninţarea ocupaţiei armate sârbe, cu concursul (complicitatea statelor puternice ale Antantei). „Noua problemă” reprezintă, de fapt, concretizarea în 2018 a vechii dispute privind existenţa sau nu a unei naţiuni muntenegrene, distinctă de naţiunea sârbă (fiind vorba despre lupta pentru a pune sau nu semn de egalitate între „sârb” şi „muntenegrean”). De aici continuă şi disputa privind legitimitatea unei biserici ortodoxe muntenegrene.

În 2018, în planul apărării şi securităţii, Muntenegrul şi-a continuat parcursul european şi integrarea în Alianţa Nord-Atlantică. Pe calea aderării la UE, Podgorica a deschis peste 30 de capitole şi face eforturi pentru implementarea standardelor şi criteriilor impuse de aderare. În relaţia cu NATO, Muntenegrul îşi modifică treptat legislaţia, structura de forţe şi filosofia de apărare, luând în calcul securitatea colectivă şi calitatea de membru al Alianţei (din iunie 2017). Un exemplu concret este acordul încheiat cu Grecia şi cu Italia, pentru asigurarea de către forţele aeriene ale acestora a operaţiunilor de „poliţie aeriană” în spaţiul aerian muntenegrean.

Din toamna acestui an, Muntenegrul participă la misiunea NATO din Kosovo, KFOR, iar la jumătatea lunii decembrie a trimis o grupă de cercetare într-un pluton sloven de cercetare din cadrul prezenţei înaintate a NATO din Letonia (în grupul de luptă condus de Canada). Un contingent militar muntenegrean a participat la exerciţiul „Trident Juncture 2018”, din Norvegia. Nu în ultimul rând, Podgorica a continuat participarea la ISAF (cu un pluton de protecţie a forţei, instructori şi ofiţeri de stat major).

În planul apărării şi securităţii europene, o echipă de nouă militari a acţionat ca echipaj autonom de protecţie a navelor civile participante la operaţia EUNAVFOR „Atalanta”, în zona coastelor somaleze.

Podgorica acţionează pentru asigurarea unui buget alocat apărării de 2% din PIB. În anul 2018 s-au achiziţionat trei elicoptere multirol (de tipul „Bell 412”) şi au fost primite diverse donaţii de tehnică, din SUA (două bărci speciale, de cauciuc, cu motoare externe, în sprijinul structurilor de deminare) şi Germania (şase autovehicule blindate, de tipul „Mercedes”), iar în 2019 se vor achiziţiona 67 de autovehicule blindate pentru armata muntenegreană. Pentru viitor, este vizată dislocarea tuturor navelor forţelor navale muntenegrene la Bar şi se are în vedere relocarea bazei militare aeriene de la Golubovci (Podgorica), posibil la Nikšić (în zona aerodromului „Kapino polje”).

*           *           *

În plan politic, anul 2018 a menţinut vechi dispute, dar a adus şi altele noi. în spaţiul Balcanilor de Vest

Incontestabil, „vedeta negativă” a regiunii continuă să rămână Kosovo, deşi BiH este o problemă la fel de mare. În opinia unor analişti, BiH este chiar o problemă mai mare, deoarece comunitatea internaţională nu evaluează corect problemele din această ţară, iar la aceasta se adaugă şi presiunile externe asupra statului bosniac. Oricum, anul 2018 a adus o răscoală a Kosovo împotriva principalilor săi protectori, SUA şi o serie de state membre ale NATO şi UE: autorităţile de la Priština au refuzat să elimine taxele impuse importurilor de mărfuri din Serbia şi BiH şi au demarat procesul de formare a armatei kosovare. R.Serbia a fost pusă cu spatele la zid şi trebuie să reacţioneze cu maximă prudenţă, pentru a nu-şi periclita viitorul european şi pentru a nu risca un nou război cu NATO. Totuşi, în cazul deteriorării dramatice a situaţiei economico-sociale sau de securitate din Kosovo, Belgradul va interveni inclusiv militar în această provincie pentru a-şi proteja conaţionalii, chiar cu riscul unei confruntări cu KFOR (NATO).

Vedeta pozitivă a spaţiului balcanic în 2018 ar putea fi considerat „Acordul de la Prespa”. În prezent nu se mai pun sub semnul întrebării dorinţa şi capacitatea autorităţilor de la Skopje de implementare a acestuia şi rămâne de văzut capacitatea autorităţilor de la Atena de a-şi îndeplini partea de obligaţii decurgând din acordul menţionat.

În pofida opţiunii tuturor statelor din spaţiul balcanic pentru integrarea europeană şi a eforturilor de îndeplinire, în acest context, a unor reforme care presupun inclusiv toleranţă, reconciliere şi cooperare regională, moştenirea istorică (negativă) recentă din spaţiul Balcanilor de Vest (cu precădere destrămarea violentă a fostei R.S.F.Iugoslavia şi existenţa, pe acest fond, a numeroase „probleme deschise”) creează condiţii pentru situaţii conflictuale, atât între state presupuse partenere, cât şi între aliaţi. Slovenia şi Croaţia nu se înţeleg în privinţa definirii graniţei maritime, Croaţia şi BiH au o dispută în legătură cu construcţia unui pod (de către Zagreb) în zona portului bosniac Neum, autorităţile de la Sarajevo acuză Zagrebul de amestec în afacerile interne ale BiH, Croaţia şi Muntenegrul continuă să îşi dispute dreptul de proprietate asupra Navei-Şcoală „Jadran”, dar colaborează strâns în domeniul apărării, inclusiv în cadrul Misiunii Resolute Support din Afganistan, iar Bulgaria continuă să nege existenţa limbii şi a naţiunii macedonene (în pofida semnării în august 2017 a unui tratat de cooperare şi bună vecinătate).

Este de aşteptat ca anul 2019 să vină în Balcanii de Vest cu aceleaşi probleme din 2018: statutul Kosovo, (ne)funcţionarea BiH, dificultăţi în implementarea „Acordului de la Prespa”, dezbinare internă în Muntenegru, dificultăţi în Albania în combaterea mai eficientă a corupţiei şi crimei organizate, competiţie între Belgrad şi Zagreb în afirmarea ca factor de putere regional. Peste toate acestea vor continua să se suprapună interesele şi imixtiunile marilor actori geopolitici (SUA, UE, F.Rusă, China) şi ale unor puteri regionale (Germania, Turcia).