BALCANII DE VEST (Evenimente importante văzute de la BUCUREŞTI - 05 septembrie - 18 septembrie 2018)

Dosarul Kosovo

Senatorul american, Ron Johnson, care conduce şi Comitetul de afaceri guvernamentale şi securitate naţională, a efectuat o vizită în Serbia, în data de 10.09.2018, făcând cunoscută, prin declaraţiile sale, poziţia SUA cu privire la perspectiva soluţionării problemei Kosovo atât anterior vizitei (în cadrul unui interviu acordat "Vocii Americii"), cât şi pe timpul şi după întâlnirea cu preşedintele Serbiei, Aleksandar Vučić.

Oficialul american a subliniat că SUA doresc să ofere spaţiu Belgradului şi Priştinei pentru a găsi o astfel de soluţie sub auspiciile UE, în cadrul negocierilor de la Bruxelles, fiind necesar ca la acest proces să contribuie ambele părţi implicate.

În acest context, este semnficativ de subliniat că mass-media americană remarcă faptul că actualele negocieri dintre Kosovo şi Serbia se desfăşoară într-un context marcat de ideile de delimitare, schimb de teritorii sau modificare a frontierelor. Mai mult, a fost evidenţiat faptul că, dezbaterile din ultima perioadă pe tema dosarului Kosovo au determinat diverse reacţii în Serbia şi Kosovo, dar au şi contribuit la generarea unor puncte de vedere diferite pe scena internaţională, fapt care a condus la formarea unui grup de state care ar putea fi de acord cu o astfel de soluţie, dacă părţile sunt de acord, dar şi a unui alt grup de state care s-ar putea opune unor astfel de idei din cauza posibilelor consecinţe ce ar putea fi generate atât la nivelul regiunii Balcanilor de Vest, cât şi la nivel internaţional.

Pe timpul interviului, senatorul american a evidenţiat faptul că toate aceste preocupări sunt legitime şi, nu în ultimul rând, oficialul american a făcut referire la influenţa Rusiei în Balcanii de Vest şi la referendumul ce urmează a avea loc cu privire la noul nume al statului macedonean.

Este de remarcat poziţia preşedintelui Serbiei, Aleksandar Vučić, adoptată pe timpul întâlnirii cu oficialul american, la Belgrad, acesta evidenţiind activitatea lui Johnson spunând că "a dorit întotdeauna să audă ceea ce au de spus sârbii, a susţinut pacea în Balcani şi a încercat să contribuie la găsirea unei soluţii de compromis între sârbi şi albanezi, între Belgrad şi Priştina prin autoritatea, cunoştinţele şi prezenţa sa". În acelaşi context, preşedintele sârb a subliniat faptul că a vorbit cu senatorul american despre îmbunătăţirea cooperării bilaterale dintre Serbia şi SUA şi l-a informat pe acesta despre situaţia din Kosovo.

Aleksandar Vučić a remarcat că nu poate exista o soluţie la problema Kosovo fără SUA, Germania sau Rusia. În acelaşi context, oficialul sârb a subliniat că va fi dificilă ajungerea la un acord, dacă nu aproape imposibil de realizat, dar că ar trebui să se facă tot ce este posibil, fiind foarte important ca orice şansă să fie sprijinită de toate marile puteri care, la rândul lor, să dea un impuls discuţiilor.

Mai mult, preşedintele sârb a scos în evidenţă că Rusia a fost întotdeauna alături de Serbia, din perspectiva dreptului internaţional, aşa cum şi SUA şi Germania au crezut că s-au aflat în concordanţă cu dreptul internaţional atunci când a fost vorba de recunoaşterea Kosovo.

În cadrul întâlnirii cu senatorul american, Ron Johnson, prim-ministrul Serbiei, Ana Brnabic a subliniat, la rândul său, că un conflict îngheţat nu este o soluţie bună şi că o astfel de evoluţie ar genera un mediu nefavorabil pentru dezvoltarea afacerilor şi supravieţuirea poporului sârb pe teritoriul Kosovo. Mai mult, Ana Brnabic a subliniat că mesajul preşedintelui sârb transmis pe timpul vizitei acestuia în Kosovo, în data de 09.09.2018,  este unul clar: obiectivele sârbilor sunt pacea, stabilitatea şi cooperarea, ca şi condiţii prealabile pentru bunăstarea economică a Serbiei şi a întregii regiuni.

În acelaşi context, preşedintele Kosovo, Hashim Thaci, a subliniat că un acord final cu Belgradul ar include recunoaşterea reciprocă şi aderarea Kosovo la UE, NATO şi ONU. Mai mult, oficialul kosovar a evidenţiat că Washingtonul sprijină pe deplin dialogul dintre Serbia şi Kosovo şi că SUA şi UE au asigurat suficient spaţiu pentru crearea condiţiilor şi posibilităţilor de a se ajunge la un acord final între Priştina şi Belgrad.

Într-o încercare de a explica termenul "corectarea frontierelor", pe care îl susţine public, Thaci a reiterat că nu va exista diviziune sau corecţii şi nici nu ar permite crearea unei republici sârbe în Kosovo. Cu toate acestea, oficialul kosovar a menţionat că "s-a străduit să realizeze corectarea frontierelor în cadrul procesului de delimitare pentru linia de 430 de kilometri dintre statele Kosovo şi Serbia, inclusiv aderarea Văii Preşevo la Kosovo, ceea ce înseamnă onorarea voinţei cetăţenilor din municipalităţile Preşevo, Medveđa şi Bujanovac, exprimată la 1 şi 2 martie 1992." Este de remarcat că oficialul kosovar a promis că aceste lucruri vor fi prezentate şi susţinute în cel mai instituţional mod la Bruxelles.

Drept consecinţă, este foarte interesant de remarcat că SUA, alături de UE, par a fi foarte motivate şi implicate în soluţionarea dosarului Kosovo, alături de problema viitoarei denumiri a Macedoniei, acestea fiind considerate elementele esenţiale pentru stabilizarea Balcanilor de Vest, implementarea noii strategii pentru această regiune, generarea unei perspective reale de integrare euroatlantică a tuturor entităţilor din această zonă, dar şi pentru contracararea creşterii din ce în ce mai accentuate a influenţei altor diverşi actori internaţionali cum ar fi Rusia, China şi Turcia. În acest context, este important de subliniat poziţia senatorului american, Ron Johnson, care a declarat mass-mediei că atât preşedintele SUA, Donald Trump, cât şi vicepreşedintele american Mike Pence vor ca problema Kosovo să fie rezolvată şi că există posibilitatea ca preşedintele american să viziteze Serbia.

Ca urmare a poziţiilor adoptate, mai ales în ultima perioadă, de liderii de la Belgrad şi Priştina, dar şi a devoalării poziţiilor adoptate de diverşi actori internaţionali, putem aprecia că este din ce în ce mai posibilă rezolvarea problemei Kosovo printr-o soluţie de compromis acceptată de comun acord de liderii kosovari şi sârbi şi care să presupună redesenarea unor frontiere pe criterii etnice, care cu siguranţă ar putea contribui semnificativ la stingerea anumitor tensiuni şi conflicte aflate încă în stare latentă.

Vizita în Kosovo a preşedintelui Serbiei, Aleksandar Vučić

Preşedintele R.Serbia, Aleksandar Vučić, a efectuat o vizită în Kosovo la 08 şi 09 septembrie a.c. Această vizită se deosebeşte de cele din trecut, deoarece a fost însoţită de mai multe controverse şi probleme, atât privind contextul, cât şi privind pregătirea şi desfăşurarea ei.
În acest context, sunt de remarcat câteva elemente premergătoare vizitei preşedintelui sârb în Kosovo şi anume:
- anularea (05.09) atât a vizitei directorul Oficiului pentru Kosovo şi Metohija/KiM (din Guvernul R.Serbia), Marko Đurić în fosta provincie sârbă, cât şi a întâlnirii (programată la data de 07.09, la Bruxelles) la nivel înalt între delegaţiile conduse de preşedintele Serbiei, A.Vučić, şi, respectiv, preşedintele Kosovo, Hashim Thaçi;
- declaraţia preşedintelui parlamentului kosovar, Kadri Veseli (06.09), care a subliniat că este posibil ca preşedintelui sârb să-i fie interzisă vizita în Kosovo, iar dacă ar încerca să intre fără aprobare, ar putea avea soarta lui M.Đurić (care a intrat fără aprobare în nordul Kosovo, la 26.03.2018, după care a fost bruscat de KP la Kosovska Mitrovica, reţinut şi apoi deportat în Serbia Centrală);
- poziţia adoptată de preşedintele A.Vučić, în dimineaţa zilei de 07.09,  care a cerut Armatei Serbiei şi celorlalte organe şi instituţii ale executivului să înceteze orice dialog cu autorităţile de la Priştina şi prezenţa internaţională din KiM, urmând ca decizia privind efectuarea sau nu a vizitei să fie luată în seara de 07.09.

În prima zi a vizitei (08.09), preşedintele sârb a vizitat municipalităţile Zubin Potok (Centrul de ecologie şi dezvoltare a sportului şi sediul Crucii Roşii din localitatea Zubin Potok şi barajul şi hidrocentrala ”Gazivode”), Leposavić (a vizitat o familie de sârbi din cartierul Ibarsko postenje şi Şcoala Agricolă din satul Lešak şi a participat la un forum de afaceri în localitatea Leposavić) şi Zvečan (a vizitat cartierul de locuinţe pentru persoane strămutate ”Valea Însorită” şi a avut o întâlnire cu cetăţenii).

În a doua zi a vizitei (09.09), delegaţia preşedintelui A.Vučić a fost împiedicată să viziteze satul Banje din municipalitatea Srbica/Skenderaj, ca urmare a blocării comunicaţiilor rutiere dinspre Kosovska Mitrovica către Banje, de către veterani ai Armatei de Eliberare a Kosovo (UÇK). În aceste condiţii, guvernul kosovar a decis, în regim de urgenţă, anularea vizitei. Deşi la faţa locului erau prezenţi KP şi KFOR, aceştia nu au intervenit pentru deblocarea comunicaţiei. Preşedintele sârb a renunţat la vizita la Banje şi s-a deplasat la Kosovska Mitrovica (mai precis, la ”Mitrovica Mord”).

Frecvent, în preajma unor întâlniri apreciate ca importante în cadrul ”dialogului de la Bruxelles”, mediat de UE, în Kosovo au loc evenimente care creează o atmosferă tensionată, nepropice dialogului.

UE, prin vocea înaltului reprezentant F.Mogherini, a încercat să atenueze eşecul întâlnirii de la 07.09 şi a anunţat imediat o nouă întâlnire la nivel înalt, cu ocazia Adunării Generale a ONU de la New York. Această întâlnire, însă, este puţin probabilă, deoarece sunt şanse mai mari ca la Adunarea Generală a ONU, Serbia să fie reprezentată de premierul Ana Brnabić, iar o deplasare specială a preşedintelui sârb la New York pentru întâlnirea cu H.Thaçi este puţin probabilă.

Analiştii apreciază că în urma evenimentelor din 08-09.09.2018, Priştina a ieşit ”şifonată”, imaginea fiindu-i afectată de confuziile legate de aprobarea parţială a vizitei preşedintelui sârb, ceea ce a făcut necesară intervenţia directă a aliaţilor occidentali, pentru ca vizita la ”Gazivode” să aibă loc. Pe de altă parte, vizita la ”Gazivode” a provocat frustrare în rândul radicalilor albanezi şi al veteranilor UÇK, care au reacţionat prin blocarea deplasării delegaţiei sârbe la Banje .

Dacă imaginea EULEX în rândul sârbilor nu este, oricum, una bună, eşecul vizitei la Banje a afectat imaginea KFOR, de garant al securităţii şi liberei circulaţii în ”Kosovo”. Pe acest fond, analiştii politico-militari îşi pun întrebarea dacă KFOR poate sau dacă vrea să intervină în cazul izbucnirii şi escaladării unor violenţe precum cele din martie 2004. Incapacitatea KFOR de a gestiona adecvat un astfel de scenariu introduce în ecuaţie posibilitatea unei intervenţii militare-poliţieneşti limitate a Belgradului, cel puţin în nordul KiM.

În afară de statutul propriu-zis al KiM, care nu poate fi soluţionat peste noapte, alte probleme majore în dosarul kosovar sunt statutul şi competenţele Asociaţiei Municipalităţilor Sârbe din Kosovo (ZSO) , înfiinţarea armatei Kosovo (în principiu, prin transformarea Forţelor de Securitate ale Kosovo/FSK) , convenirea şi implementarea unui acord privind energia  şi asigurarea libertăţii de mişcare şi a securităţii cetăţenilor şi proprietăţilor cetăţenilor de altă etnie decât albaneză. În lipsa unor garanţii solide pentru securitatea etnicilor sârbi şi a proprietăţilor sârbe din KiM (inclusiv a moştenirii culturale şi religioase), este improbabil ca Belgradul să semneze vreun acord cu Priştina, care să deblocheze procesul de aderare a Kosovo la ONU.

La presiunea UE şi a SUA este de aşteptat ca dialogul de la Bruxelles să continue, dar şansele de succes sunt minime, dacă nu se fac presiuni asupra ambelor părţi, pentru concesii. În actualul format, dialogul de la Bruxelles pare că şi-a epuizat efectele benefice, cu excepţia angajării ambelor părţi că nu vor recurge de măsuri unilaterale.

Evoluţii de interes în R.Macedonia

În plan intern, principalul partid de opoziţie, VMRO-DPMNE, condus de Hristian Miţkoski, a decis (12.09) să nu ceară membrilor şi simpatizanţilor să boicoteze referendumul, lăsând votul la latitudinea acestora.

Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a efectuat o vizită la Skopje, la 05 şi 06 septembrie a.c., scopul principal fiind susţinerea actualilor guvernanţi în campania pentru referendum. Practic, oficialul Alianţei Nord-Atlantice a avut un singur mesaj: aderarea R.Macedonia la NATO este posibilă doar după finalizarea procedurii de validare a acordului cu Grecia, orice altă variantă fiind doar o iluzie.

Acelaşi mesaj pentru cetăţenii R.Macedonia, privind aderarea la NATO şi UE, l-a avut la Skopje (07.09) şi cancelarul austriac Sebastian Kurz (vizita acestuia va fi memorabilă şi pentru că protocolul macedonean l-a întâmpinat cu drapelul leton, în locul celui austriac).

Unul dintre cele mai importante mesaje de sprijin îl reprezintă, însă, vizita la Skopje (08.09) a cancelarului german Angela Merkel. Presa macedoneană a subliniat că este vorba despre prima vizită a unui cancelar german la Skopje după foarte mulţi ani (după o scurtă vizită a cancelarului Gerhard Schroeder, în 1999), iar premierul Zoran Zaev a evidenţiat simbolistica vizitei, de Ziua Independenţei R.Macedonia, şi faptul că aceasta este un mesaj puternic în ajunul referendumului pentru alegerea viitorului ţării, respectiv o încurajare că marile puteri susţin implementarea consecventă a acordului cu Grecia şi o confirmare că acordul garantează viitorul macedonean şi locul R.Macedonia în UE şi NATO.

La conferinţa comună de presă, cancelarul german a vorbit despre ”şansa istorică” a cetăţenilor R.Macedonia de a-şi confirma apartenenţa la UE şi NATO. În ziua referendumului, cetăţenii nu trebuie să stea acasă, ci trebuie să iasă la vot. Nu în ultimul rând, A.Merkel a evidenţiat că Germania va continua să sprijine ”Procesul de la Berlin”.

La rândul său, UE a transmis un mesaj similar, prin vizita efectuată la Skopje (13.09) de către înaltul reprezentant pentru politica externă şi de securitate, Federica Mogherini. Pentru a accentua sprijinul european pentru actuala guvernare, F.Mogherini s-a deplasat (de la reuniunea Parlamentului European, de la Strasbourg) la Skopje împreună cu premierul macedonean, Zoran Zaev. La Skopje, înaltul reprezentant a folosit ocazia pentru a se întâlni şi cu preşedintele ţării, Gheorghe Ivanov, care este un adversar nu doar al actualei guvernări, ci şi al acordului cu Grecia.

Acesta şi-a reiterat opoziţia faţă de acordul cu Grecia şi a subliniat că susţine atingerea obiectivului strategic al ţării, de aderare la UE şi NATO, dar că aceasta nu trebuie să fie un alibi pentru un acord prost, care creează mai multe probleme, decât cele pe care le rezolvă. Semnificativ este faptul că înaltul reprezentant s-a întâlnit şi cu liderul principalului partid care se opune acordului cu Grecia, H.Miţkoski. La conferinţele de presă, oficialul european a subliniat că nu le poate spune alegătorilor să voteze ”Da”, sau ”Nu”, dar că uşa UE este deschisă pentru statul macedonean, iar viitorul ţării este în mâinile cetăţenilor, care nu ar trebui să rateze această ”şansă istorică”.

Mai mult decât simbolic, în aceeaşi zi cu F.Mogherini s-a aflat la Skopje şi un important oficial american, Wess Mitchell, adjunct al secretarului de stat american pentru Europa şi Eurasia. Acesta s-a întâlnit atât cu premierul Z.Zaev, cât şi cu liderul VMRO-DPMNE, H.Miţkoski. Oficialul american a făcut apel la cetăţenii R.Macedonia să participe la referendum şi să voteze în favoarea acordului cu Grecia. În discuţia cu W.Mitchell, H.Miţkoski a reiterat că obiectivele strategice ale VMRO-DPMNE şi ale statului macedonean sunt aderarea ţării la NATO şi UE, dar a respins în continuare acordul cu Grecia.

Sprijin pentru poziţia autorităţilor macedonene în privinţa referendumului şi acordului cu Grecia au mai exprimat, prin declaraţii şi vizite la Skopje, ministrul olandez de externe (12.09), preşedintele Kosovo, Hashim Thaçi (12.09), ministrul albanez de externe (13.09) şi ministrul german pentru afaceri europene (14.09). Este de aşteptat ca astfel de forme de sprijin să continue.

Decizia conducerii VMRO-DPMNE de a nu cere susţinătorilor săi să boicoteze referendumul se poate dovedi una istorică, iar acordul cu Grecia are o şansă. În caz contrar, în pofida votului masiv în favoarea acordului, referendumul risca să fie invalidat din cauza participării reduse la vot. Liderul VMRO-DPMNE a cerut susţinătorilor ca la 30.09 să-şi prezerve demnitatea, să nu răspundă la provocările premierului ţării şi să voteze ”cu inima şi raţiunea”.

Între ”aliaţii” interni ai actualei guvernări pentru validarea acordului cu Grecia se numără majoritatea academicienilor macedoneni (din Academia Macedoneană de Ştiinţe şi Arte) şi Biserica Ortodoxă Macedoneană-Arhiepiscopia de la Ohrid (încă nerecunoscută canonic de către celelalte biserici ortodoxe locale şi aflată în dispută cu fosta ”biserica-mamă”, Biserica Ortodoxă Sârbă).

Un sprijin semnificativ pentru actualii guvernanţi şi campania în favoarea referendumului şi a acordului cu Grecia îl reprezintă, indubitabil, vizitele şi declaraţiile partenerilor occidentali ai R.Macedonia.

În noile condiţii, este de aşteptat ca la referendum să participe peste 60% din cetăţenii cu drept de vot, iar peste două treimi din aceştia să voteze în favoarea acordului de la Prespa, ceea ce ar însemna validarea referendumului şi aprobarea acordului şi, implicit, ar deschide calea procedurală pentru modificarea Constituţiei R.Macedonia.

Populaţia albaneză din R.Macedonia este mai puţin legată de identitatea naţională macedoneană şi este mult mai deschisă pentru aprobarea acordului cu Grecia (această poziţie fiind exprimată de mai mulţi ani de către liderii principalelor partide ale etnicilor albanezi din R.Macedonia). Populaţia ”slavo-macedoneană” din R.Macedonia, însă, este destul de divizată în privinţa acceptării acordului, o mare parte refuzând încă să accepte schimbarea numelui ţării.

Respingerea acordului ar avea ca efect continuarea (auto)izolării statului macedonean şi blocarea accesului acestuia la UE şi NATO.

După votul potenţial favorabil şi validarea referendumului, accentul în dosarul macedoneano-elen se va muta la Atena, deoarece şi în Grecia sunt forţe importante care se opun acordului de la Prespa .

După intervenţia destul de fermă a comunităţii occidentale (SUA, UE) în R.Macedonia, în favoarea referendumului şi a acordului cu Grecia, se reduc semnificativ condiţiile pentru contestarea în stradă a acestora. Cel mai probabil, noii lideri ai VMRO-DPMNE au decis să-şi prezerve şansele de a reveni la guvernare în urma unor alegeri, peste câţiva ani, astfel că nu mai fac apel la boicotarea referendumului sau la demonstraţii de protest.

Creşterea investiţiilor Băncii Europeane pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD) în Macedonia şi Grecia după soluţionarea disputei cu privire la numele statului macedonean.

Vicepreşedintele BERD, Pierre Heilbronn a subliniat că soluţionarea problemei numelui statului macedonean ar putea să deblocheze o mulţime de proiecte şi că ambele părţi implicate încearcă să traducă potenţialul succes politic în investiţii foarte concrete. Mai mult, oficialul BERD a evidenţiat că soluţionarea acestei probleme ar putea spori interesul şi altor investitori pentru regiune, fiind de aşteptat ca BERD să investească în proiecte transfrontaliere între cele două state, cum ar fi în domeniul gazelor şi în cel al transporturilor.

BERD a investit anul trecut aproximativ 630 de milioane de euro în Grecia şi 50 de milioane de euro în Macedonia, urmând a investi aproximativ 900 de milioane de euro pe an în întreaga regiune a Balcanilor de Vest. Cele mai multe investiţii vor fi destinate pentru infrastructură, aceasta nefiind suficient de dezvoltată, apreciindu-se că o infrastructură modernizată ar putea aduce beneficii economiilor tuturor entităţilor din această regiune.

Numiri în funcţie în Armata Serbiei

La 14.09.2018, preşedintele R.Serbia, Aleksandar Vučić, a anunţat serie de numiri în funcţie, treceri în rezervă şi avansări în grad în Armata Serbiei. Preşedintele a informat că a acceptat solicitarea de pensionare a şefului Statului Major General (SMG) al Armatei Serbiei, generalul Ljubiša Diković, pe care l-a înlocuit cu un general tânăr, cu trei stele (general-locotenent/gl.lt.), Milan Mojsilović. Acesta vine de pe funcţia de adjunct al ministrului apărării pentru politica de apărare, după ce anterior a fost şeful Reprezentanţei Militare din Misiunea R.Serbia la NATO, de la Bruxelles.

Importantă este şi numirea în funcţia de locţiitor al şefului SMG (general-maior Petar Cvetković), după ce funcţia a fost vacantă mai mult de un an (odată cu pensionarea gl.lt. Jovica Draganić, în martie 2017), ca şi schimbările din fruntea serviciilor militare de informaţii şi securitate. În funcţia de director al Agenţiei de Securitate Militară (VBA), din ministerul sârb al apărării, a fost numit un ofiţer tânăr, colonel Đuro Jovanić, iar în funcţia de director al Agenţiei de Informaţii Militare (VOA), din ministerul sârb al apărării, a fost promovat locţiitorul directorului, Zoran Stojković, odată cu avansarea la gradul de general de brigadă (gl.bg.).

Au mai fost numiţi şefi noi şi au fost efectuate avansări la gradul de general, atât în direcţiile din minister şi din SMG (rectorul Universităţii de Apărare, directorul Inspectoratului Apărării, şeful Direcţiei pentru Tehnologii de apărare, şeful J-6 etc.), dar şi de şefi şi comandanţi la categoriile de forţe.

Pensionarea şefului SMG al Armatei Serbiei, gl. Lj.Diković, era o măsură ”aşteptată”, acesta îndeplinind condiţiile de pensionare. Mai mult, sindicatul reprezentativ militar (Sindicatul Militar din Serbia/VSS) consideră că din luna mai acesta ocupa ilegal funcţia de şef al SMG, deoarece ar fi trebuit să fie pensionat la împlinirea vârstei de 58 de ani . VSS a iniţiat chiar o campanie mediatică în acest sens, dar ministerul sârb al apărării a contracarat acuzaţiile, folosindu-se de o altă prevedere legală, potrivit căreia serviciul activ al unui general încetează odată cu emiterea unui decret prezidenţial, ori preşedintele nu emisese un astfel de decret.

Odată cu pensionarea gl. Lj.Diković rămân fără obiect şi acuzaţiile unei părţi a societăţii civile din Serbia (îndeosebi ONG-ul Fondul pentru Drept Umanitar din Belgrad/FHP), privind tolerarea în fruntea armatei sârbe a unei persoane suspectate de crime de război în Kosovo şi Metohija/KiM, în 1998 şi 1999 (în baza responsabilităţii pe linie de comandă, în calitate de comandant al Brigăzii 37 Infanterie Motorizată din Raška/37. mtbr VJ, pe timpul dislocării temporare a unor efective ale acesteia în zona Drenica din KiM).

Pentru a-şi reitera sprijinul pentru gl. Lj.Diković, preşedintele A.Vučić l-a decorat (14.09.2018) pe acesta cu Ordinul ”Steaua lui Karađorđe”, clasa I. Totodată, preşedintele l-a lăudat pe general, subliniind acesta că a fost 10 ani în fruntea SMG, iar anterior s-a opus cu onoare, eroic şi cu curaj agresiunii NATO din 1999.

Momentul ales de preşedintele Serbiei pentru schimbările de cadre, semnificative, de altfel, este neobişnuit. De regulă, astfel de schimbări (numiri în funcţie, pensionări şi avansări în grad) aveau loc fie la sfârşitul anului, fie cu ocazia Zilei Armatei Serbiei (23 aprilie). Pe de altă parte, este normală avansarea la gradul de general de brigadă a coloneilor aflaţi de cel puţin un an pe funcţii de general.

Noul şef al SMG, gl.lt. M.Mojsilović, nu a fost în relaţii amicale cu fostul şef al SMG, gl. Lj.Diković, astfel că ar putea să apară fricţiuni între noul şef al SMG şi unii ofiţeri din SMG numiţi de fostul şef al SMG ca urmare a unor relaţii de loialitate sau a modului de evoluţie în carieră, şi  nu pe bază de competenţă .

VSS l-a criticat dur în nenumărate rânduri pe fostul şef al SMG, acuzându-l de încălcarea repetată a legislaţiei şi de condiţii proaste de muncă în Armata Serbiei, ceea ce are ca efect plecarea unui număr mare de militari din armată (soldaţi, subofiţeri şi ofiţeri), cu efecte grave asupra sistemului de apărare a ţării. Pe acest fond, VSS a salutat numirea noului şef al SMG şi şi-a exprimat speranţa că aceasta va avea ca efect producerea de schimbări în bine în armata sârbă şi în sistemul de apărare din Serbia.

M.Mojsilović a fost un ”consilier” apreciat de ministrul apărării încă din ianuarie 2017, de când a condus, interimar, Departamentul pentru Politica de Apărare, şi l-a însoţit sau l-a reprezentat pe ministrul apărării atât la întâlnirile cu oficiali militari din Est, cât şi din Vest.

Surprinde pensionarea comandantului brigăzii de forţe pentru operaţii speciale, de la Pančevo, gl.bg. Zoran Veličković, un bun specialist, provenit din acea unitate şi cu rezultate foarte bune în procesul de instrucţie (efective din unitatea acestuia participând în mod regulat la exerciţii cu forţele speciale din Rusia şi Belarus, cu numele de cod ”Frăţia Slavă”).

Este bine-venită pentru sistemul sârb de apărare numirea gl.bg. Z.Stojković în funcţia de director al VOA, acesta provenind din sistemul iugoslav/sârb de informaţii militare (a îndeplinit, între altele, funcţia de ataşat militar la Moscova).

Completarea funcţiilor vacante din conducerea SMG şi a altor structuri centrale din ministerul apărării şi din unităţi consolidează sistemul sârb de apărare, mai ales în condiţiile complexe cauzate de situaţia de securitate din provincia KiM.