Azi începe conferinţa de securitate de la Munchen. Viitorul NATO, al Ucrainei şi al relaţiei SUA-Europa sunt puse pe masă. Ce face România?

Azi şi mâine se dezbate securitatea mondială în Germania, care, zilele trecute, a fost victima unui atac al unui imigrant afgan, în Munchen. Tânărul de 24 de ani a intrat cu maşina într-un grup de protestatari, rănind peste 20 de persoane. Se crede că ar avea legături cu grupările jihadiste.

Conferinţa este cu atât mai importantă cu cât, în cadrul acesteia, va avea loc şi o întâlnire între preşedintele ucrainean, Volodimir Zelenski, şi vice-preşedintele american, J. D. Vance, care ştim că, în trecut, a refuzat să îl întâlnească pe liderul ucrainean, precizând că nu îl „interesează ce se întâmplă în Ucraina”. Ambii lideri vor avea discursuri azi pe scena din Munchen, Zelenski fiind aşteptat să vorbească şi mâine în faţa participanţilor la conferinţă. Plănuirea întâlnirii a început cu o amânare, de fapt, pentru această după-amiază, după cum susţine Reuters, deşi nu se ştie din ce motive a fost amânată. Ucrainenii susţin că au avut nevoie de mai mult timp pentru a da o formă finală propunerii privind mineralele esenţiale.

Tot în cadrul acestei conferinţe, Zelenski ar trebui să îl informeze pe Vance cu privire la răspunsul Ucrainei faţă de propunerea Administraţiei Trump care vizează exploatarea de minerale esenţiale ucrainene în schimbul continuării ajutorului militar pentru armata ucraineană. Preşedintele Trump a spus că vrea să obţină minerale în valoare de 500 de miliarde de dolari, pentru că îşi „vrea banii” înapoi, referindu-se la ajutoarele date Ucrainei până acum.

Este un (posibil) acord important pentru SUA pentru că, în acest moment, China este cel mai mare producător de elemente care conţin minerale esenţiale, iar atât SUA, cât şi Europa încearcă să reducă această dependenţă de Beijing din acest domeniu.

Ucraina este extrem de bogată în minerale esenţiale, în litiu, uraniu, titan, dar, în special, în litiu, care este folosit la producerea de baterii, de exemplu. Are cea mai mare rezervă din Europa când vine vorba de litiu. Ucrainenii au rezerve atât de mari pentru că nu au exploatat până acum la maximum aceste minerale, din lipsă de resurse, de studii/cercetări în domeniu şi din cauza unei legislaţii foarte dure pentru industria mineralelor. Nu se ştie care este potenţialul real, pentru că acestea sunt împărţite pe tot teritoriul ucrainean, şi se estimează că 40% dintre acestea ar fi sub ocupaţie rusă.

Vom vedea dacă Zelenski va veni azi cu un răspuns la propunerea administraţiei Trump, deşi este greu de crezut că o va face public, pentru că este legat acest acord de garanţiile de securitate ale Ucrainei, în viitor, ori anunţarea dinainte a acestei înţelegeri ar putea dezavantaja Ucraina la masa negocierilor. Dacă ar fi semnat, însă, ar presupune întâi schimbări în legislaţia ucraineană şi o delimitare clară a teritoriului ucrainean (ocupat vs. independent) înainte de exploatare.

În discuţia privată dintre Zelenski şi Vance se va discuta, cel mai probabil, şi negocierea păcii din Ucraina şi poziţia SUA faţă de susţinerea Kievului în aceste negocieri. Detalii vor rămâne, probabil, în spatele uşilor închise. Donald Trump declara, seara trecută, că este posibilă o întâlnire a reprezentanţilor americani, ucraineni şi ruşi în Arabia Saudită, în viitor. Zelenski nu este foarte încrezător în deschiderea Rusiei spre negocieri reale şi sincere, mai ales că armata rusă continuă atacurile masive asupra Ucrainei, chiar în noaptea dintre 13 şi 14 februarie lansând un atac asupra structurii de rezistenţă de la centrala Cernobîi, confirmat şi de IAEA. 

Interesantă va fi şi poziţia liderilor statelor europene faţă de securitatea Europei şi angajamentul SUA faţă de aceasta. După conversaţia lui Trump cu Putin şi, ulterior, Zelenski, statele europene par să fi făcut un scut în jurul Ucrainei, sugerând susţinerea necondiţionată faţă de păstrarea integrităţii şi suveranităţii teritoriului ucrainean în faţa agresiunii ruseşti.

Ministrul ucrainean de externe s-a întâlnit la Paris, în urmă cu două zile, cu omologi din Franţa, Germania, Italia, Spania şi Polonia, unde au discutat despre negocierile de pace. De asemenea, ieri seară, ministrul ucrainean de externe a discutat, prin telefon, cu omologi din Cehia, Ţările de Jos, Norvegia, Lituania, Letonia şi Estonia. S-a discutat tot despre negocierile de pace şi despre viitorul Ucrainei. Tot mai mulţi lideri europeni, inclusiv Macron, vorbesc despre riscul unei „capitulări” a Ucrainei în faţa Rusiei din cauza discuţiei Trump-Putin. Discuţii sunt şi despre „trădare”.

România a lipsit de la ambele runde de discuţii, în schimb, ministrul român al afacerilor externe, Emil Hurezeanu, a discutat, seara trecută, cu Keith Kellog, trimisul SUA pentru Rusia şi Ucraina, la Munchen, despre „preocupările de securitate” ale României în contextul acestor negocieri.

Întâlnirea dintre ministrul Hurezeanu şi Keith Kellog este un semn bun, dar aşteptată ar fi fost şi o discuţie între Hurezeanu şi Sybiha sau măcar o reacţie din partea diplomaţilor români faţă de aceste negocieri, mai ales că România este ţara NATO cu cea mai lungă graniţă cu statul aflat în război şi că a ajutat Kievul cu echipamente militare (deşi nu au fost făcute publice transferurile) şi cu primirea de refugiaţi ucraineni.  Din agenda conferinţei, însă, nu vedem că reprezentantul României la această conferinţă, Emil Hurezeanu, va discuta în vreun panel, spre deosebire de unii dintre omologii săi europeni, despre securitatea europeană, deşi România este una dintre ţările care va simţi cel mai tare consecinţele unei înţelegeri de pace care să favorizeze Rusia sau a unei dezangajări a SUA faţă de apărarea continentului european.