Atentatul din Nairobi - Lecţii învăţate?

În după-amiaza zilei de marţi, 15 ianuarie, anul acesta, un grup terorist format din cinci persoane a executat un atac asupra complexului hotelier DusitD2 situat in capitala kenyană, Nairobi. În urma atentatului au fost ucise cel puţin 21 de persoane, inclusiv un cetăţean american, supravieţuitor al atacurilor teroriste de la 11.09.2001, precum şi unul britanic. Gruparea islamistă somaleză Al-Shabaab, afiliată Al-Qaida, susţine că a comis atentatul ca reacţie la decizia preşedintelui SUA, Donald Trump, de a recunoaşte oraşul Ierusalim drept capitală a Israelului. Guvernul kenyan a declarat că forţele de intervenţie au avut o reacţie rapidă, ceea ce constituie o îmbunătăţire a capacităţii de răspuns la atentate comise asupra unor obiective civile/turistice. „Această intervenţie a fost mult mai bine tratată, în comparaţie cu atacul din anul 2013 asupra centrului comercial Westgate din apropiere” a declarat Joseph Mucheru, ministrul informaţiilor kenyan.

Având în vedere că, pentru eliminarea atacatorilor, instituţiile de forţă kenyene au avut nevoie de aproximativ 20 de ore, iar informaţiile oferite media au fost limitate sau chiar contradictorii, afirmaţia ministrului informaţiilor kenyan este doar parţial adevărată. Cu toate acestea, putem încă se ne întrebăm dacă reformele adoptate până în prezent de autorităţile kenyene în lupta contra-teroristă sunt suficiente sau mai este necesar un efort suplimentar.

În 18 ianuarue, autorităţile kenyene au reţinut, pentru 30 de zile, cinci suspecţi sub acuzaţia de acordare de sprijin atentatorilor şi caută în continuare o femeie care ar fi transportat armament de la Kiunga (la graniţa somalezo-kenyană) la Nairobi, în sprijinul atentatorilor.

În după-amiaza zilei de 15.01.2019, cinci persoane au executat un atentat asupra complexului hotelier DusitD2 din capitala Kenyei, Nairobi.

Atentatul a început prin uciderea personalului de securitate de la intrarea principală în complexul hotelier, urmată de aruncarea în aer a două autovehicule staţionate pe partea vestică a aceluiaşi complex. Ulterior, atacatorii au pătruns în holul de la intrarea în hotel unde unul dintre aceştia s-a aruncat în aer, conform imaginilor surprinse de camerele de luat vederi din interiorul complexului turistic. După explozie, atacatorii au început să tragă la foc automat, în mod nediscriminatoriu, asupra turiştilor aflaţi în calea lor.

Forţele de ordine kenyene au intervenit rapid şi s-au focalizat pe evacuarea turiştilor şi angajaţilor complexului hotelier.

Atentatul a fost revendicat de gruparea islamistă Al-Shabaab ca reacţie la decizia preşedintelui american de a recunoaşte oraşul Ierusalim drept capitală a Israelului.

Al-Shabaab

Al-Shabaab este o grupare jihadistă care a luat fiinţă în 2006, fiind afiliată Al-Qaida. La înfiinţare, obiectivul declarat al grupării consta în îndepărtarea influenţelor străine din Somalia şi constituirea unui stat islamic. Apogeul puterii combative a grupării a fost atins în perioada 2008-2010, perioadă în care Al-Shabaab controla capitala ţării, o zonă importantă din sudul şi vestul capitalei, precum şi porturile Merca şi Kismayo.

Gruparea a avut o ierarhie bine stabilită şi, în ciuda diferenţelor ideologice şi militare dintre grupurile constitutive, unitatea a fost asigurată de liderul acesteia Ahmed Abdi Godane, cunoscut şi ca Mukhtar Abu Zubair. Sub conducerea acestuia a avut loc atacul asupra centrului comercial Westgate din Nairobi soldat cu peste 71 de morţi, între care şi cei patru atacatori.

După moartea lui Godane, gruparea s-a fragmentat din cauza diferenţelor de opinii privind ideologia de urmat şi modalităţile de acţiune. În acest fel se explică şi următoarele atacuri majore executate de grupare în Somalia (atacul asupra unei baze militare somaleze soldat cu 100 de militari morţi) şi atacul (2015) asupra campusului Colegiului Universitar Garissa (nord-estul Kenyei) soldat cu 148 de victime. Atacul din 2015 scoate în evidenţă şi posibilitatea ca o parte din membri grupării originari din Kenya să se fi reîntors în ţara natală, în zona de nord-est, după decesul liderului Al-Shabaab din 2014. 

Prin comparaţie cu atacul din 2013 asupra centrului comercial Westgate, motivaţia prezentată de Al-Shabaab pare lipsită de sens în condiţiile în care complexul hotelier DusitD2 face parte din lanţul hotelier thailandez Dusit International's, iar victimele au fost în majoritate cetăţeni kenyeni. Nu este prima oară când gruparea prezintă motivaţii nesustenabile în faţa opiniei publice pentru acţiunile întreprinse. Astfel, pentru atacul asupra mall-ului Westgate, liderul de atunci al grupării a precizat că acţiunea s-a desfăşurat ca urmare a unui ordin primit de la Al-Qaida de a se opune Cruciadei lansate de creştini. 

De ce Kenya?

Al-Shabaab a început să atace ţinte din afara teritoriului somalez în 2007, iar primul atac pe teritoriul kenyan a fost executat în 2008. Guvernul de la Nairobi a răspuns în forţă acestei provocări, prin lansarea unei ofensive de amploare în anul 2011 în zona de sud a teritoriului Somaliei în scopul creării unei zone tampon care să prevină infiltrarea elementelor teroriste pe teritoriul kenyan. În următorul an (2012), Kenya s-a alăturat Misiunii Uniunii Africane în Somalia (AMISOM).

În concluzie, primul motiv pentru care Kenya este o ţintă preferată de Al-Shabaab este legată de intrarea / invazia forţelor armate kenyene pe teritoriul somalez şi participarea la AMISOM.

Cel de al doilea motiv este legat de costuri-beneficii. Kenya are media cu vizibilitate internaţională şi relativ liberă (în comparaţie cu alte state est africane) care poate face cu uşurinţă publice ”realizările” Al-Shabaab. Prin această expunere media Al-Shabaab îşi asigură atragerea de fonduri şi resurse umane.
Un alt motiv decurge din faptul că o parte din membrii  Al-Shabaab (unii chiar în partea superioară a conducerii) sunt kenyeni care cunosc foarte bine condiţiile locale.

Următorul motiv este legat de oportunităţile oferite de lipsa unei guvernări solide şi de corupţia existentă în administraţia locală.
Ultimul motiv ar fi cel legat de porozitatea, încă ridicată, a graniţei de aproximativ 680 de kilometri dintre Somalia şi Kenya.

Opţiuni pentru Kenya

În primul rând, autorităţile kenyene ar trebui să evite greşelile din trecut, materializate prin acţiuni în forţă şi arestări în masă în rândul populaţiei musulmane şi etnicilor somalezi. Astfel de acţiuni au „inflamat” şi mai profund situaţia din Kenya.
O a doua opţiune constă în întărirea controlului frontierei, coroborat cu mediatizarea capacităţilor de acţiune a statului kenyan şi cu amplificarea acţiunilor de combatere a Al-Shabaab în cadrul misiunii AMISOM.
În ultimul rând, Kenya trebuie să îşi re-evalueze rolul său politic şi militar în Somalia, pentru că oricâte eforturi ar face nu poate înfrânge Al-Shabaab fără sprijinul Guvernului Federal Somalez.

Concluzii

Adevărul trist este că atentatele coordonate şi complexe, executate de atentatori puternic motivaţi asupra unor ţinte „uşoare”, sunt foarte dificil de previzionat şi contracarat indiferent de gradul de pregătire profesională şi dotare a forţelor de securitate.
Prin natura lor, ţintele „uşoare” sunt obiective turistice sau comerciale, destinate recreerii şi obligă adoptarea unor măsuri de prevenţie şi combatere a terorismului discrete, care nu întotdeauna reuşesc să prevină sau să contracareze acţiunilor teroriste.

Din acest punct de vedere, industria turismului a fost şi va continua să fie unul din obiectivele de atracţie pentru atentatori.

În ciuda motivaţiei oficiale, prin acest atentat gruparea Al-Shabaab a dorit să îşi demonstreze capabilităţile operaţionale şi logistice în faţa grupării rivale, Statul Islamic din Somalia, căreia „i-a declarat război” (decembrie 2018).
În acelaşi timp, prin expunerea mediatică şi invocarea declarării Ierusalimului ca şi capitală a Israelului, Al-Shabaab doreşte, în principal, atragerea fondurilor din partea susţinătorilor curentului islamist, în condiţiile în care ultima finanţare primită din partea Al-Qaida a fost în 2015.

Din punct de vedere operaţional, se poate afirma că, prin măsurile adoptate după atentatul din 2013, autorităţile kenyene au reuşit să îmbunătăţească sistemul de combatere a terorismului. Intervenţia forţelor speciale din cadrul poliţiei a fost mult mai rapidă, s-a focalizat iniţial pe evacuarea persoanelor în scopul reducerii pierderilor de vieţi omeneşti şi ulterior pe identificarea şi eliminarea atentatorilor. Desigur, timpul total de intervenţie până la declararea ca sigur a obiectivului turistic a rămas mare, fapt ce ne permite să afirmăm că efortul depus de autorităţile kenyene în domeniul prevenirii şi combaterii terorismului trebuie continuat.