Atentatele din Londra – O altă perspectivă

Două atacuri aproape identice

La începutul lunii decembrie 2019, Monitorul Apărării şi Securităţii publica un articol în care se arăta că cele două atentate din 29 noiembrie (Londra şi Haga) ar trebui să fie mai mult decât o atenţionare referitoare la procesul de radicalizare, desfăşurat de organizaţiile teroriste Al-Qaida şi ”Statul islamic din Irak şi Levant”, prin care sunt atraşi simpatizanţi dispuşi să îşi dea viaţa pentru cauza celor două organizaţii teroriste.

Dar să revenim la atentatele din Londra.

Marea Britanie, Londra, vineri, 29 noiembrie 2019 … o persoană înarmată cu un cuţit atacă mai mulţi trecători în zona pietonală de lângă Turnul Londrei. Mai mulţi trecători intervin pentru imobilizarea atentatorului. Ceva mai târziu, forţele de securitate îl ucid pe atacatorul care purta şi o vestă explozivă, care, ulterior, s-a dovedit a fi una falsă.

După numai aproximativ 2 luni, tot în Londra, de această dată în sudul metropolei (cartierul Streatham), un atentator înarmat cu un cuţit atacă mai mulţi trecători. Poliţia intervine şi îl ucide pe atentatorul care purta o vestă explozivă falsă.

Dar similitudinile nu se opresc aici.

Atacatorul din noiembrie 2019 a fost identificat de poliţia britanică ca fiind Usman Khan, un bărbat în vârstă de 28 de ani. Acesta a fost condamnat, în 2012, pentru plănuirea, alături de alţi cinci co-naţionali inspiraţi de ideologia Al-Qaida, unui atac asupra Bursei din Londra. Conform hotărârii judecătoreşti, acesta a fost încarcerat în cadrul programului IPP (Imprisonment for Public Protection) care impune detenţia pentru cel puţin 8 ani şi eliberarea, în urma stabilirii, de către o comisie specială, a faptului că individul nu mai este un pericol public. Ulterior, în 2013, Curtea de Apel i-a schimbat sentinţa în 16 ani de închisoare cu posibilitatea eliberării după 8 ani, la fel cum au fost condamnaţi ceilalţi cinci co-naţionali. Cu toate acestea, Usman Khan a fost eliberat condiţionat, în decembrie 2018, în baza unei prevederi legislative (din 2008) care a modificat regulile pentru pedepsele prelungite, antrenând astfel automat o eliberare condiţionată la jumătatea pedepsei. Termenii eliberării sunt destul de duri … purtarea unei brăţări electronice, prezentarea la domiciliu la o anumită oră a serii şi obligaţia de a se întâlni regulat cu ofiţerul de probaţiune.

Atacatorul din 2 februarie 2020 a fost identificat ca fiind Sudesh Amman, în vârstă de 20 ani. Oficialii poliţiei londoneze au declarat că ofiţerii înarmaţi l-au supravegheat pe Amman pe parcursul întregii zile dinaintea atentatului. În 2018, Sudesh Amman a pledat vinovat pentru 13 acuzaţii legate de diseminarea de materiale cu conţinut terorist şi obţinerea de obiecte legate de un posibil act de terorism. El a fost condamnat la trei ani şi patru luni de închisoare, dar a fost eliberat după ispăşirea unei treimi din pedeapsă, mai precis la 23 ianuarie 2020. Mama atentatorului, Haleema Khan, a declarat presei că Amman s-a radicalizat online şi, mai apoi, în închisoare.

Concluzia ei coincide cu cea a experţilor în terorism, mulţi dintre ei avertizând că radicalizarea în închisori este în creştere.

O experienţă recentă de viaţă similară … radicalizaţi în închisoare şi online

În efortul de a combate radicalizarea din închisori, autorităţile britanice au adoptat strategia „închisorilor din închisori”, mai precis spaţii separate din penitenciare în care sunt încarceraţi cei ce au fost condamnaţi pentru terorism. Dar unii specialişti în psihologie şi terorism afirmă că programul nu este util, ba dimpotrivă, amplifică radicalizarea într-un mediu securizat. Astfel, specialiştii susţin că şi cei mai ”puţin radicalizaţi” sunt introduşi într-un mediu viciat, dar fertil, pentru parcurgerea următorilor paşi ai radicalizării. Aceiaşi experţi susţin că procesul de de-radicalizare trebuie abordat mai focalizat şi orientat mai mult către reintegrarea în societate şi nu către eliminarea dogmelor religioase nocive din mintea persoanei radicalizate.

Atât Usman Khan, cât şi Sudesh Amman, au primit sentinţe cu detenţie pe termen relativ scurt. Indiferent dacă au fost eliberaţi mai repede sau nu, specialiştii în domeniu afirmă că ar fi fost nevoie de mult mai mulţi ani, dacă nu chiar decenii, pentru ca aceştia să îşi reia locul în societate, fără a mai constitui un pericol la adresa celorlalţi cetăţeni. Dar oare închisoarea este un loc care să permită de-radicalizarea acestor persoane? Mai degrabă, aşa cum am văzut la Amman, procesul de radicalizare s-a amplificat.

Această realitate a fost exprimată chiar de primarul Londrei, Sadiq Khan, care a afirmat că închisorile britanice au devenit „locuri sigure” de radicalizare. În ianuarie, doi deţinuţi ai închisorii ”Whitemoor” au îmbrăcat veste explozive false şi au înjunghiat un agent din cadrul penitenciarului în timp ce strigau ”Allah este mare”. În urma investigaţiilor, poliţia nu a putut determina dacă cei doi deţinuţi au avut legături cu atacatorul de pe podul Londrei, Usman Khan, pe timpul cât acesta şi-a ispăşit pedeapsa în aceeaşi închisoare.

Un model ce pare a fi de succes

Întemeiat pe reintegrarea în societate a celor condamnaţi pentru acte de terorism, programul danez „Back on Track” a fost lăudat. Acesta se bazează pe trei principii:

1. reintegrare, nu stigmatizare;

2. abordarea psihologiei extremismului;

3. menţinerea conexiunilor dintre programele de reabilitare şi cele de reintegrare.

După cum se poate observa lipseşte complet procesul de ”reprogramare religioasă” sau de eliminare a dogmelor religioase nocive din mintea subiectului.

Un răspuns întârziat al autorităţilor britanice … şi incomplet

Între ianuarie 2013 şi decembrie 2019, 196 de persoane condamnate pentru infracţiuni legate de terorism au fost eliberate din închisorile din Anglia şi Ţara Galilor, iar 3,06% dintre ei s-au reîntors în închisori, după ce au fost din nou condamnaţi pentru infracţiuni de acelaşi tip, se afirma într-un răspuns oferit Lordului Anderson de către parlamentul britanic.

După cum dovedesc şi cifrele prezentate, nu există nicio dovadă de radicalizare, pe scară largă, a deţinuţilor, dar, temându-se de o reacţie publică, guvernul şi parlamentul britanic ar dori ca, printr-o legislaţie adoptată în regim de urgenţă, să fie interzisă eliberarea condiţionată, înainte de termen, a celor condamnaţi pentru terorism şi alte acte de violenţă. 

Proiectul de lege privind interdicţia eliberării condiţionate, înainte de termen, a persoanelor condamnate pentru acte de terorism, a trecut de Camera Comunelor la 12 februarie şi a fost înaintat Camerei Lorzilor. Guvernul britanic estimează că, până la 27 februarie, camera superioară a parlamentului britanic va adopta proiectul de lege, astfel încât noile prevederi legislative să intre în vigoare înainte ca un alt condamnat pentru terorism să mai fie eliberat.

Prin această acţiune se doreşte limitarea acţiunilor violente pe străzi … şi doar atât, pentru că soluţia aplicată nu este completă, din nou. Modificarea legislaţiei nu face decât să răspundă imediat unei probleme de siguranţă publică, fără însă a merge la cauza problemei.

Dar timpul nu este încă pierdut.