Atacul din Polonia a arătat că ţările membre NATO nu sunt pregătite pentru războiul dronelor

Preşedintele Nicuşor Dan a declarat miercuri seară că nu există motive de îngrijorare în România după ce 19 drone ruseşti au intrat în spaţiul aerian al Poloniei. „În cadrul NATO există nişte proceduri şi România este pregătită să aplice aceste proceduri, cu echipamentul corespunzător. Nu e niciun motiv de îngrijorare din partea românilor”, a precizat şeful statului, conform Hotnews. Dan a mai precizat că „s-a mai întâmplat să cadă drone, inclusiv la noi, de 3-4 ori”, în condiţiile în care au căzut drone sau resturi de drone de 29 de ori.

Cele aproximativ 20 de drone ruseşti care au violat spaţiul aerian al Poloniei în noaptea de 9 spre 10 septembrie au ridicat multe semne de întrebare privind pregătirea ţărilor membre NATO de a face faţă acestui tip de război, purtat de Rusia în Ucraina, care are două componente principale: lupta teritorială şi bombardamentele zilnice cu sute de drone şi zeci de rachete.

Rusia şi-a crescut capacitatea de producţie a dronelor Shahed/Geran pentru a putea lansa 1.000 într-un val. În funcţie de variantă, o dronă Geran poate costa între 50.000 şi 80.000 de euro. Acestea sunt folosite împreună cu varianta mai ieftină, Gerbera, de doar 10.000 de euro, care are rol de recunoaştere, momeală sau chiar de atac, dar încărcătura explozivă este mult mai mică, în jur de 5 kg, faţă de 50 kg la Geran 2.

Nu sunt informaţii oficiale despre ce tip de drone a folosit Rusia în Polonia, dar pe reţelele de socializare s-a vorbit de Shahed/Geran, dar au apărut imagini cu Gerbera. Ministerul rus al Apărării a transmis că dronele care au ajuns în Polonia au raza maximă de 700 km, aşa că cel mai probabil au fost doar Gerbera.

În aceste condiţii, doar orele de zbor ale aeronavelor F-16 poloneze, F-35 olandeze, AWACS italian şi de alimentare NATO au costat mai mult decât dronele doborâte.

Dacă ne referim la rachetele folosite de piloţii polonezi şi olandezi, au apărut imagini cu resturi ale unei rachete aer-aer AIM-120C-7 AMRAAM (Advanced Medium-Range Air-to-Air Missile). O astfel de rachetă costă peste 2 milioane de euro bucata, de peste 200 de ori mai scumpă decât drona Gerbera doborâtă.

Dacă facem un calcul simplist, Rusia a cheltuit pe dronele trimise în Polonia maxim 600.000 de euro (dacă considerăm că au fost 10 Geran şi 10 Gerbera), în timp ce Polonia şi celelalte ţări NATO participante au cheltuit probabil aproape de 50 de milioane de euro, dacă luăm în calcul valoarea rachetelor şi ora de zbor pentru aeronavele folosite.

Ungaria a cumpărat în 2023 rachete AIM-120C şi a plătit 2,7 milioane euro pe bucată, iar Ţările de Jos au achiziţionat în 2024 246 de rachete AIM-9X pentru care au plătit aproape 650 milioane euro, mai mult de 2,5 milioane pe fiecare.

Chiar dacă luăm rachetele sistemelor cu rază foarte mică, mult mai ieftine, şi acestea depăşesc şi de zece ori valoarea dronelor ruseşti. De exemplu, o rachetă Stinger costă la export peste 200.000 euro, iar Mistral chiar mai scumpă, depăşind 500.000 euro.

În aceste condiţii se nasc două mari provocări în apărarea contra dronelor kamikaze ieftine, cu rază mare, de peste 1.000 km: cu ce le dobori ca să fie eficient şi cum acoperi teritoriul cu sisteme antiaeriene.

Cele mai importante lecţii vin din Ucraina, unde sunt folosite pentru doborârea dronelor, în afară de avioane, mitralierele grele de la sol, mitralierele de pe elicoptere şi mai nou dronele interceptoare.

Ultimele sunt cele mai interesante, deoarece le poţi disloca în număr mare la unităţi, sunt uşor şi ieftine de folosit. În urmă cu trei zile, Ucraina a distrus 150 de drone ruseşti cu aceste interceptoare dezvoltate de curând şi intrate în dotarea armatelor Ucrainei şi Rusiei.

Unul dintre cei mai răspândiţi interceptori ucraineni este Sting, produs de Wild Hornets, care costă 2.500 de euro pe unitate, poate atinge viteze de peste 300 de kilometri pe oră şi a fost deja creditată cu numeroase interceptări de succes ale Shahed-urilor ruseşti, arată Forbes.

Foto: X/drone Sting

Un alt sistem notabil este interceptorul Tytan, dezvoltat în parteneriat cu inginerii germani, care integrează AI pentru urmărire autonomă şi este optimizat pentru a învinge dronele ruseşti de mare viteză şi costă în jur de 3.000 de euro.

Foto: X/drona Titan

Ucraina produce, de asemenea, pe plan intern platforme low-cost cu aripi fixe, cum ar fi Techno Taras, care costă 1.500 de euro, atingând în acelaşi timp o altitudine de 6.000 de metri şi o autonomie de 35 de kilometri.

În mod similar, General Cherry, o companie ucraineană de apărare, a dezvoltat un interceptor la preţul de 1.000 de euro, căruia i-a fost creditat doborarea a peste 300 de drone ruseşti. În plus, un efort voluntar ucrainean a dezvoltat drona Skyborn Rusoriz, care a doborât peste 400 de drone de supraveghere ruseşti.