Armele NATO sunt scumpe şi nu sunt adaptate la războiul dronelor
Florin JipaTrump sintetizează foarte bine problema principală a industriei de apărare occidentală - preţurile foarte mari la echipamente: „I-am spus unei companii americane că vreau o mulţime de drone, cum are Iranul care costă între 35.000 şi 40.000 de dolari fiecare. Două săptămâni mai târziu, s-au întors cu o dronă de 41 de milioane de dolari!”
Acest lucru este valabil şi în România, care plăteşte, luând în calcul şi pachetul logistic, 20 milioane euro pe un tanc Abrams, 4 milioane euro pe un transportor Piranha 5, 1 milion de euro pe un blindat 4X4 Cobra 2, care pot fi distruse de o dronă care costă câteva mii de euro. În plus, inamicul nici nu riscă viaţa militarilor.
La fel este şi pentru Aviaţie sau Marină. O dronă Shahed, de 200.000 dolari, costă de 20 de ori mai puţin decât o rachetă ATACMS de la sistemul HIMARS şi de 10 ori mai puţin decât o rachetă a sistemului PATRIOT.
O dronă navală ucraineană Măgura, de 200.000 dolari, costă de 1.000 de ori mai puţin decât o navă de patrulare şi de 2.000 de ori mai puţin decât o corvetă sau fregată.
Va fi greu pentru statele membre NATO să-şi schimbe strategiile de apărare, deoarece există o influenţă şi un lobby puternic al companiilor din apărare care nu vor să le scape contracte babane, mai ales acum când a început o nouă cursă a înarmării.
De exemplu, România a semnat în ultimii nouă ani contracte de peste 11 miliarde euro, dar s-a pus accentul doar pe tehnica scumpă, nici nu a fost luat în calcul un război în care dronele FPV sunt principalele arme folosite.
Comandantul Armatei Ucrainei, generalul Oleksandr Syrskyi, spunea că peste 60 la sută din obiective sunt distruse cu ajutorul dronelor, iar restul cu artileria, aviaţia, tancurile şi infanteria.
Armata Ucrainei primeşte anul acesta, pentru a ţine pe loc invazia rusă, 5 milioane de drone FPV şi peste 50.000 drone cu rază mare de acţiune.
