Armele la control. Problemele de logistică şi mentenanţă se acutizează în războiul din Ucraina
Andreea SoareRepararea echipamentelor militare folosite în războiul din Ucraina devine din ce în ce mai greoaie şi tinde să afecteze eficienţa trupelor pe front, declarau militarii ucraineni, în urmă cu câteva săptămâni, pentru DW. De multe ori, aceste echipamente, care suferă diverse afecţiuni pe câmpul de luptă, trebuie scoase din ţară pentru a putea fi reparate, iar odată ajunse la graniţă se observă şi mai mult necesitata unui „Schengen militar”, despre care se vorbeşte deja de câţiva ani, dar care, în contextul războiului, este din ce în ce mai necesar.

Militarii ucraineni vorbeau, în urmă cu ceva timp, despre faptul că toate echipamentele militare occidentale ridică probleme când vine vorba de reparaţii. De aceea, tehnicienii ucraineni încearcă să le repare chiar ei, să găsească piese care ar putea înlocui originalele, tocmai pentru a evita trimiterea lor înapoi în fabrică, de unde s-ar putea întoarce peste câteva luni bune.
Cu toate acestea, acest lucru nu este posibil când vine vorba de piese de înaltă tehnologie. Ucrainenii au stabilit chiar propriile ateliere, în apropiere de linia întâi a frontului, pentru a grăbi procesul de reparare: „În doi ani, am trimis 16 aruncătoare americane la reparaţii. S-au întors doar două reparate. De aceea, acum facem tot posibilul pentru a ne ajuta singuri, pe cât putem”, spunea unul dintre ei, intervievaţi de DW.
Din cauza acestor reparaţii, care pot dura luni de zile şi a lipsei pieselor de schimb, militarii ucraineni tind să folosească unele echipamente mult prea intens. De aici, apar şi problemele. Germanii, de exemplu, au analizat performanţa echipamentelor lor esenţiale trimise Ucrainei şi au realizat că acestea ridică anumite probleme în raport cu intensitatea războiului şi lipsa unei mentenanţe corespunzătoare. Ataşatul militar german în Ucraina a prezentat aceste analize, iar documentele au fost citite şi de Der Spiegel.
Astfel, potrivit acestor documente, obuzierul autopropulsat Panzerhaubitze 2000, numit „incredibil” ca performanţă iniţial se dovedeşte a fi sensibil din punct de vedere tehnic la o anumită intensitate, astfel că nu mai este privit drept potrivit „pentru lupte”. De asemenea, tancurile Leopard 1A5 ar fi folosite mai mult ca artilerie improvizată din cauza blindajului lor inadecvat pentru câmpul de luptă. Versiunea mai avansată Leopard 2A6 are şi ea probleme pentru că nu poate fi reparată pe front din cauza mentenanţei prea costisitoare şi a cerinţelor logistice. Până şi cu sistemele IRIS-T ar avea probleme ucrainenii, pentru că muniţia pentru acestea este puţin disponibile şi costisitoare.
Există şi sisteme germane care au fost doar lăudate, iar acestea sunt sistemele antiaeriene Ghepard. Trupele ucrainene spun despre acestea că ar fi „cele mai populare, eficiente şi sigure” sisteme.
Ataşatul militar german subliniază însă că aceste probleme sunt ridicate din cauza faptului că echipamentele au fost trimise rapid pe front, fără o instrucţie adecvată în materie de timp şi cu posibilităţi limitate de mentenanţă.
Nu doar sistemele germane ridică dificultăţi. Cu sistemele Patriot, de exemplu, deşi esenţiale pentru apărarea teritoriului ucrainean, ucrainenii au întâmpinat probleme pe front din cauza vehiculelor MAN prea vechi şi a pieselor de schimb greu de dobândit. De altfel, în a doua jumătate a anului trecut, Administraţia Biden a permis contractorilor americani să meargă în Ucraina pentru a repara armele, având în vedere că, anterior, forţele americane şi aliate ofereau ucrainenilor asistenţă în mentenanţă prin intermediul unor comunicaţii criptate prin telefon sau tablete. Contractorii respectiv au primit permisiunea de a putea repara avioanele F-16 şi sistemele Patriot, care necesită expertiză avansată.
Şi alte echipamente americane s-au dovedit a fi prea „sensibile” pentru câmpul de luptă ucrainean. Este vorba despre rachetele GMLRS şi de loviturile de artilerie Excalibur, de exemplu, care sunt uşor de bruiat de ruşi.
Probleme majore se găsesc şi de partea rusească, mai ales dacă ne uităm la câte vehicule şi tancuri au pierdut ruşii de la începutul acestui război. Experţii observau, încă din 2023, mentenanţa scăzută a echipamentelor ruseşti, fapt care ducea la colapsul acestora pe câmpul de luptă. Pe lângă aceste probleme, Rusia se confruntă şi cu imposibilitatea de a înlocui turelele şi armele de pe diverse vehicule sau tancuri, sistemele de ochire sau cele cu infraroşu, întrucât acestea au în componenţă piese europene greu de înlocuit cu cele chinezeşti, pe fondul sancţiunilor impuse Moscovei.
Fabricile şi atelierele ruseşti funcţionează în ture, reparând tancurile vechi şi scoase din uz pentru a construi un tanc din componente venite de la mai multe vehicule, declara, în martie, generalul locotenent Ihor Romanenko. În martie, Rusia mai avea în jur de 7.000 de blindate, de 20 de ori mai puţine decât avea, de exemplu, Uniunea Sovietică în 1990.
