Anul 2018 în domeniul securităţii interne a Uniunii Europene / Va oferi anul 2019 mai multă siguranţă Uniunii ? (Previziuni 2019 - X)

Făcând o retrospectivă a principalelor evoluţii pe domeniul securităţii interne a Uniunii Europene în anul 2018, ar trebui, pe de o parte, să ne referim la acele iniţiative şi măsuri  care  au abordat cele mai serioase ameninţări la adresa securităţii UE, iar pe de altă parte, să anticipăm evoluţiile viitoare în acest domeniu, extrem de important pentru starea Uniunii.

Migraţia ilegală şi reforma Sistemului European Comun de Azil

Din această perspectivă trebuie remarcat faptul că, la nivelul Comisiei Europene (CE) şi al instituţiilor europene specializate (EUROPOL, Poliţia Europeană de Frontieră şi Garda de Coastă - FRONTEX, Biroul European de Sprijin pentru Azil - BESA), s-au depus eforturi susţinute, atât în cadrul activităţilor proprii, dar mai ales  pentru îmbunătăţirea cooperării cu agenţiile de aplicare a legii din statele membre.

Aceasta a făcut, spre exemplu, ca numărul migranţilor ilegali care au ajuns pe teritoriul UE în cele 11 luni ale anului 2018 să fie de cca 138.000, în scădere cu 30% faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent. Au apărut însă mutaţii semnificative în dinamica fluxurilor aferente celor 4 mari rute migraţioniste, în sensul că au scăzut semnificativ fluxurile de migranţi pe rutele Mediterana de Est (cu 42%), Mediterana Centrală (cu 83%) şi Balcanii de Vest (cu 18%), dar a crescut numărul intrărilor prin Mediterana de Vest (cu 29%) faţă de perioada similară din 2017.

Este de aşteptat ca acest trend descendent al migraţiei să continue şi în 2019, în principal ca rezultat al măsurilor luate de CE şi respectiv Serviciul European de Acţiune Externă (SEAE), privind negocierea şi încheierea unor acorduri de readmisie cu state ce reprezintă surse majore de migraţie precum Maroc, Tunisia, Nigeria, dar şi ca urmare a acţiunilor coordonate ale FRONTEX şi EUROPOL cu statele membre şi cu cele din ţările sursă, pentru combaterea reţelelor de trafic cu migranţi.

Din păcate însă, cele două preşedinţii succesive ale Consiliului UE din anul 2018, cea a Bulgariei şi cea a Austriei, nu au reuşit să-şi îndeplinească priorităţile asumate în domeniul afacerilor interne, astfel încât în cel mai important pachet legislativ privind reforma Sistemului European Comun de Azil (SECA), nu s-au făcut progrese importante. Practic, niciuna din cele 7 propuneri legislative ale Comisiei din pachetul SECA, lansate în negociere în urmă cu 2 ani şi jumătate, nu au fost finalizate până la sfârşitul acestui an.

Recenta decizie luată de CE privind tratarea separată a celor 7 iniţiative legislative aferente pachetului SECA, ar permite ca în cursul anului următor, până la sfârşitul mandatului actualei Comisii, să fie adoptate Regulamentele privind creşterea capacităţii operaţionale a FRONTEX şi BESA, cel privind îmbunătăţirea sistemului de evidenţă a solicitanţilor de azil EURODAC  şi deciziile privind standardizarea procedurilor de azil. Este însă puţin probabil ca aceste proiecte, sau măcar o parte dintre ele, să pacurgă integral procedurile de adoptare, inclusiv trialogul cu Parlamentul European, pe perioada Preşedinţiei române a Consiliului JAI. Această situaţie s-ar datora numărului mare de dosare aflate în diverse stadii ale procedurii de adoptare preluate de la preşedinţiile anterioare, complexităţii acestora şi timpului scurt de activitate cu CE şi PE, în contextul apropiatelor alegeri europarlamentare.

Există totodată foarte puţine şanse ca proiectul de modificare a Regulamentului Dublin să fie adoptat anul viitor, datorită opunerii vehemente a  statelor din Grupul Visegrad şi îndeosebi a Ungariei, deşi acesta este practic cel mai important dosar legislativ din cadrul SECA.

În context, ar trebui amintit faptul că, deşi la frontierele externe ale UE s-au obţinut rezultate semnificativ îmbunătăţite faţă de anii anteriori, nu există progrese vizibile în ceea ce priveşte gestionarea situaţiei migranţilor aflaţi pe teritoriul UE. Afluxul mare de migranţi în unele state membre, respectiv Germania, Italia, Franţa, Spania, a determinat adevărate crize politice interne, soldate cu erodarea puternică a partidelor aflate la guvernare dar şi cu ascensiunea în preferinţele electoratului a partidelor naţionaliste, eurosceptice.

Este de aşteptat ca acest lucru să se întâmple şi cu ocazia alegerilor europarlamentare din 2019, cee ce va conduce, fără doar şi poate, la o structură eterogenă a viitorului Parlament European. În consecinţă, vor fi dificultăţi majore în privinţa alegerii noilor organisme europene, dificultăţi care se vor manifesta atât prin întârzierea procesului cât şi prin posibilitatea desemnării în poziţii cheie a unor persoane cu viziuni contrare principiilor ce stau la baza funcţionării UE,  de unitate şi împărţire a responsabilităţii, complicând astfel şi mai mult procesul de adoptare a unor acte normative esenţiale  pentru gestionarea migraţiei ilegale.

Am putea doar să ne imaginăm cât de mult s-ar complica situaţia în spaţiul comunitar, prin prisma unui potenţial scenariu evocat de primul-ministru belgian Charles Michel la ultimul Consiliu European din decembrie. Acesta punea o întrebare retorică, respectiv dacă statele membre ale Grupului Visegrad (Ungaria, Polonia, Cehia, Slovacia), care se opun principiului de împărţire a responsabilităţilor între statele membre privind gestionarea migraţiei, ar trebui să mai fie membre ale Spaţiului Schengen. Sigur că un astfel de scenariu nu este de dorit, pentru că dacă s-ar întâmpla, ar contribui cu siguranţă la un cataclism zdrobitor pentru construcţia europeană.

Lupta împotriva terorismului

Principala realizare a Comisiei în acest domeniu în anul 2018 a fost prezentarea Raportului Grupului de Experţi de Nivel Înalt în domeniul radicalizării, raport care a evaluat situaţia la nivel european în acest domeniu şi care a făcut unele recomandări.

Bazându-se pe lecţiile învăţate din ultimele atentate teroriste, în care autorii au fost aşa-numiţii “lupi singuratici”, recomandările vizează îndeosebi concentrarea eforturilor de combatere a radicalizării în închisori dar şi pentru lansarea unor campanii în mediul online, destinate să contracareze recrutarea şi folosirea persoanelor vulnerabile în atacuri teroriste. Comisia a lansat deja un proiect destinat organizaţiilor non-guvernamentale şi societăţii civile din statele membre, care să propună iniţiative şi campanii online împotriva radicalizării, proiect ce se va implementa în următoarele 24 de luni de consorţiul declarat câştigător, format din cel puţin 3 entităţi din state membre diferite.

Este de aşteptat ca eficienţa schimbului de informaţii între statele membre în domeniul combaterii terorismului să crească semnificativ şi ca rezultat al operaţionalizării în anul 2018 a punctelor naţionale de contact din cadrul programului privind evidenţa pasagerilor de pe cursele aeriene (Passenger Name Record – PNR) iniţiat de Comisia Europeană.
Impactul Brexit-ului asupra domeniului afaceri interne

Parlamentul britanic va relua pe 9 ianuarie dezbaterile asupra acordului cu UE privind Brexitul iar votul final este aşteptat în săptămâna 14-19 ianuarie.

Încercările Theresei May la ultimul Consiliu European de a obţine noi garanţii din partea UE privind aşa-numita plasă de siguranţă (back-stop), soluţie imaginată pentru a împiedica introducerea unei frontiere fizice între Republica Irlanda şi regiunea britanică Irlanda de Nord, s-au izbit de refuzul liderilor europeni, care au considerat această solicitare foarte vagă. Temerea opozanţilor britanici la această soluţie prevăzută în acord este că, fiind o soluţie pe termen nelimitat, ar putea bloca Marea Britanie într-o uniune vamală cu UE la nesfârşit, astfel încât soluţia de ieşire din impas ar putea fi un back-stop pe o perioadă limitată, ceea ce oficialii europeni refuză deocamdată să accepte.

În consecinţă, exstă temeri serioase privind refuzul Parlamentului britanic de a valida acordul privind ieşirea Marii Britanii din UE, astfel încât, ministrul britanic pentru relaţia cu Parlamentul, Andrea Leadsom, a evocat pentru prima dată o alternativă la situaţia Brexit-ului fără acord (no-deal Brexit), respectiv un Brexit negociat fără acord (managed no-deal Brexit) care, în fapt, ar însemna o înţelegere minimală cu UE prin care să se realizeze o ieşire mai puţin abruptă a Regatului Unit şi implicit o diminuare a consecinţelor unui no-deal Brexit. Această ultimă alternativă este deocamdată o speculaţie, la fel ca şi ideea organizării unui nou referendum, care nu mai poate fi luată în calcul, în opinia noastră.

Pentru a diminua impactul brutal pe care un Brexit fără acord l-ar avea asupra UE şi a cetăţenilor acesteia, Comisia Europeană a pregătit un plan de contingenţă, care vizează măsuri imediate datei de 29 martie în domeniul asigurării drepturilor de şedere şi de muncă ale cetăţenilor UE pe teritoriul Regatului Unit, precum şi ale cetăţenilor acestuia pe teritoriul UE şi de asemeni unele reglementări în domeniul finanţelor, transporturilor şi taxelor vamale.

În planul de contingenţă nu există însă măsuri privind cooperarea ulterioară a UE cu Marea Britanie pe domeniul afaceri interne astfel încât, în cazul unui no-deal Brexit, de la data de 29 martie, aceasta va deveni stat terţ şi niciuna din reglementările UE din domeniul afaceri interne nu-i vor mai fi opozabile.

Acest lucru ar avea consecinţe extrem de serioase asupra gradului de securitate internă al UE, dar mai ales al Marii Britanii. Schimbul de informaţii de interes operativ ar putea să se desfăşoare doar la nivel bilateral, prin intermediul ataşaţilor de interne sau al ofiţerilor de legătură acreditaţi pe lângă reprezentanţele diplomatice. Cooperarea în domeniul urmăririi persoanelor aflate sub puterea unui mandat de arestare preventivă sau de executare a pedepsei s-ar realiza exclusiv prin Interpol, cu declanşarea ulterioară a procedurilor de extrădare, în cazul în care persoanele urmărite au fost prinse pe teritoriul Marii Britanii, pentru mandatele emise de autorităţile judiciare din statele membre UE, respectiv al unui stat membru, pentru mandatele emise de autorităţile britanice.

În cazul adoptării de către Parlamentul britanic a actualului proiect de acord, până la expirarea perioadei de tranziţie (31.12.2020) Marea Britanie poate aplica toate instrumentele de cooperare pe care le aplică şi în prezent în raporturile de cooperare cu statele membre UE. Sigur că, după această dată, va căpăta acelaşi statut de stat terţ, dar ar exista timpul necesar negocierilor privind cooperarea cu UE, cu organisme ale UE (Europol, Frontex, Eurojust) sau la nivel bilateral cu statele membre, pentru a adera la unele din măsurile de cooperare din domeniul securităţii interne.

Avînd în vedere comunităţile mari de cetăţeni ai UE existente pe teritoriul Marii Britanii, aceasta este interesată mai mult decât orice alt stat membru să folosească instrumentele de cooperare specifice Uniunii, sau măcar o parte dintre acestea, dar pentru asta ar trebui să iniţieze aceste negocieri imediat după clarificarea situaţiei privind modul de ieşire din uniune .

Impactul Brexit-ului asupra cooperării poliţieneşti şi judiciare a României cu Marea Britanie

Românii reprezintă a doua cea mai numeroasă comunitate de pe teritoriul Regatului Unit, estimată potrivit statisticilor oficiale la 411.000 de persoane. Creşterea comunităţii româneşti este de-a dreptul spectaculoasă dacă avem în vedere că în iunie 2016, potrivit cifrelor oficiale, numărul românilor din Marea Britanie era de 272.000. Din punct de vedere al numărului persoanelor condamnate pentru încălcarea legislaţiei din statul de rezidenţă, românii ocupă acelaşi loc secund (după polonezi), într-un top 5 al criminalităţii comise de străini pe teritoriul Regatului Unit.

Din această perspectivă, este evident că britanicii vor fi mult mai interesaţi să coopereze cu România dar, din păcate, instrumentele de cooperare aflate la îndemâna unui stat terţ sunt semnificativ mai reduse decât cele ale unui stat membru UE. De aceea este cert că volumul schimbului de informaţii prin intermediul celor 2 ataşaţi de interne ai fiecărui stat acreditaţi pe lângă reprezentanţele diplomatice de la Londra şi respectiv Bucureşti va creşte exponenţial, dar vor apărea unele  constrângeri în ceea ce priveşte protecţia datelor personale. De asemeni, timpii de răspuns s-ar mări semnificativ în raport cu soluţia existentă de căutare automată în bazele de date şi implicit, ritmul investigaţiilor în dosarele penale s-ar diminua.

Este de aşteptat însă ca, în perspectiva unui no-deal Brexit cât şi după sau înainte de   expirarea perioadei de tranziţie, în cazul în care acordul va fi aprobat, Regatul Unit să negocieze cu UE o soluţie de opt-in pentru o parte din instrumentele acesteia de cooperare în domeniul afacerilor interne, care ar fi opozabilă tuturor statelor membre. O astfe de negociere însă ar fi de durată şi este foarte posibil să se desfăşoare cu dificultăţi în situaţia unui Brexit fără acord, având în vedere că o astfel de situaţie ar conduce la o întrerupere bruscă a tuturor activităţilor aflate în derulare, cu consecinţe dintre cele mai neplăcute pentru ambele părţi.

Vom afla curând deznodământul final al celei mai mari încercări prin care a trecut până acum proiectul comunitar, după o serie lungă de realizări care au schimbat semnificativ viaţa cetăţenilor Uniunii, dacă ne gândim doar la beneficiul liberei circulaţii, al monedei unice sau al fondurilor alocate pentru dezvoltarea statelor membre.

Nu ne rămâne decât să sperăm că raţiunea va triumfa şi că acordul de ieşire din UE a Regatului Unit  va fi aprobat de Parlamentul britanic, ceea ce ar oferi timpul necesar pentru negocierea celor mai eficiente soluţii care să asigure securitatea internă a ambelor entităţi.