Alegerile pentru Parlamentul European / Confuzii politice, mesaje populiste şi trolii de la Sankt-Petersburg

Activitatea media în perioada ce precede alegerile pentru Parlamentul European devine din ce în ce mai intensă şi mai agresivă odată cu apropierea zilelor de vot. La aceste alegeri competiţia este între partidele naţionale, iar rezultatul dă un indiciu clar referitor la preferinţele electoratului naţional. Percepţia electoratului asupra modului de funcţionare sau a eficienţei Uniunii Europene faţă de interesele naţionale marchează preferinţele faţă de un partid proeuropean sau faţă de un partid eurosceptic naţionalist sau radical. În acelaşi timp, evaluările asupra prezenţei, coerenţei şi clarităţii principiilor democratice în deciziile Uniunii Europene definesc încrederea publică şi influenţează prezenţa la vot.

De aceea, în această perioadă este necesară evitarea confuziilor ce ar putea să apară în poziţionarea Uniunii Europene faţă de principalele probleme ale societăţii ca şi semnele de întrebare asupra viitorului Europei.  

Cu doar o săptămână înainte de alegerile pentru Parlamentul Uniunii Europene, mass media a publicat un raport intitulat “Seven Days to Save the European Union”,  acesta fiind rezultatul unui sondaj, efectuat în luna martie a acestui an, referitor la o problematică alarmistă, dezintegrarea europeană. Fără a contesta rezultatele sondajului, faptul că un asemenea subiect este ridicat în imediata apropiere a alegerilor pentru Parlamentul UE este o dovadă a agresivităţii acelor ţări sau grupuri de interese care încearcă să divizeze Europa. Finanţarea partidelor extremiste sau eurosceptice, ca şi a unor think-tank-uri de profil, pentru a le spori capabilităţile de propagandă se subscrie aceluiaşi obiectiv.

Am considerat necesar să developăm acum interesele şi argumentele antieuropenilor şi euroscepticilor şi să punem în discuţie rezultatele sondajului menţionat, pentru a permite cititorului să-şi formeze propriile opinii despre viabilitatea şi eficienţa uniunii politice şi economice a celor încă 28 de state europene membre UE.

Sondajul, efectuat la solicitarea grupului de reflecţie European Council on Foreign Relations, (think-tank european) în 14 state membre ale Uniunii Europene (Austria, Cehia, Danemarca, Franţa, Germania, Grecia, Italia, Olanda, Polonia, România, Slovacia, Spania, Suedia şi Ungaria), pune în discuţie o posibilă dezintegrare a Uniunii Europene în următorii 10 - 20 de ani. În 11 din cele 14 state, respondenţii, în procent mai mare de 50%, au afirmat că un asemenea scenariu ar fi posibil. Acest procent s-a eşalonat astfel: Slovacia 66%, Polonia 58%, Italia 58%, Franţa 58%, Grecia 57%, Olanda 52%, Germania 51%, Suedia 44%. Doua treimi din europenii cu vârste cuprinse între 18 şi 34 de ani, consideră ca este posibil un colaps al UE şi chiar un război în interiorul UE, conform afirmaţiilor raportului menţionat.

Marc Leonard, directorul think-tank-ului amintit, plecând de la rezultatul sondajului privind prezenţa la vot, care arăta că în Franţa, Germania, Italia, Polonia, şi Spania majoritatea votanţilor au declarat că nu se vor prezenta la alegeri, motivează publicarea raportului cu o săptămână înaintea alegerilor cu scopul de a mobiliza populaţia la vot. Este posibil însă ca rezultatul să fie tocmai invers, confuzia propagată să-i mobilizeze mai degrabă numai pe eurosceptici şi pe antieuropeni care văd că pot avea şanse în obţinerea unui procent considerabil de voturi în Parlamentul European.

Este surprinzător faptul tocmai în ţările fondatoare ale UE în 1950, Belgia, Franţa, Germania, Italia, Luxemburg şi Olanda există cel mai mare număr de eurosceptici cu privire la Uniunea pe care părinţii lor au creat-o. De altfel, chiar Jean-Claude Juncker, luxemburghez, preşedinte al Comisiei Europene şi adjunctul său, Frans Timmermans, olandez, declarau cu circa doi ani în urmă că Uniunea Europeană se va destrăma în următorii 10-20 de ani.  

Pentru a da un semnal de coeziune a forţelor radicale de dreapta şi cu scopul  mobilizării  nehotărâţilor, ca şi pentru a-şi demonstra forţa, populiştii europeni s-au unit la Milano, într-o puternică manifestare publică, la chemarea ministrului de interne al Italiei şi preşedinte al Partidului Liga Nordului (Lega Nord) din Italia, Matteo Salvini. El a fost însoţit de  Marine Le Pen, preşedinta partidului Adunarea Naţională (fost Frontul Naţional) al Franţei. Liderii celor două partide populiste vor constitui, în Parlamentul European  grupul parlamentar Europa Naţiunilor şi Libertăţii, care, probabil, ca mărime, va fi cel de-al treilea partid al parlamentului nou format.

La întâlnirea de la Milano au participat reprezentanţi radicali şi populişti din 11 state membre ale Uniunii Europene. Nu au lipsit lideri ai Partidul Libertăţii din Austria, Partidul Vlaams Belang din Belgia, Partidul Libertaţii din Olanda, Volya din Bulgaria, Sme Rodina din Slovacia şi alte grupări şi partide europene.

Marele absent de la eveniment a fost premierul ungar Viktor Orban, lider al partidului populist Fidesz. Acesta a promis cooperarea cu Salvini după vot, dar nu vrea să intre, acum, într-o alianţă cu d-na Le Pen. Nici Partidul Dreptate şi Justiţie, partidul de guvernământ din Polonia, nu a participat.

Toate aceste partide au ca element comun poziţia similară faţă de fenomenul migraţiei, dar în alte probleme cum ar fi: constituirea bugetului european, distribuirea imigranţilor sau  atitudinea faţă de Moscova, ele au poziţii diferite.

Pe data de 9 mai, a avut loc la Sibiu Summit-ul informal al Uniunii Europene. Cu această ocazie, fiecare ţară a punctat, în manieră electorală, subiectele de interes naţional. Cel mai mult din acest Summit a avut de câştigat Romania care, prin reacţia populaţiei faţă de liderii europeni, s-a comportat mai european decât orice ţară cu lideri în Piaţa Mare a Sibiului.

Cu acesta ocazie, a fost semnată o declaraţie despre viitorul Europei. Marea valoare a acestei declaraţii constă în mesajul de unitate al statelor europene în faţa problemelor societăţii europene. Acest mesaj ţine uşa deschisă pentru negocierile şi abordările viitoare. Pentru cei care aşteptau doar acest mesaj, urmând ca problemele să fie enunţate şi abordate ulterior, summit-ul şi-a atins obiectivul. Desfăşurându-se cu doar 2 săptămâni înaintea alegerilor pentru parlamentul european, alegătorii au aşteptat măcar ca problemele actuale majore: schimbările climatice, migraţia, problema energiei,  modul de dezvoltare a Europei şi relaţiile politice şi economice dintre statele europene, apărarea europeană, relaţiile cu SUA sau Rusia să fie enunţate pentru ca alegătorii, la vot, să se poziţioneze faţă de acestea. Mesajul valoros al unităţii a fost alterat de confuziile ce pot să apară, mai ales din sintagma referitoare la principiul echităţii, atunci când aceasta este contrazisă de declaraţiile celor care au semnat acest document. Frans Timmermans, vicepreşedintele Comisiei UE, a declarat acum aproximativ 2 ani că „statele mici trebuie să ştie că sunt mici”, la fel ca şi Emmanuel Macron care s-a declarat public susţinător al unei Europe cu mai multe viteze.

În perioada premergătoare alegerilor, confuziile sunt dăunătoare pentru că ele îi ţin pe indecişi (care reprezintă majoritatea) departe de urnele de vot. Raportat la numărul de voturi, euroscepticii şi populiştii nu sunt foarte mulţi, dar ei se duc la vot şi de aceea, în final pot obţine acel număr de voturi care să poată afecta majoritatea democrată.       

Aceste partide şi mişcări sunt susţinute de Moscova, în primul rând prin fabrica de troli de la Sankt Petersburg.

Cu aproximativ 8 luni înainte de alegerile parlamentare europene, Jean-Claude Juncker declara că “ trebuie să aducem legislaţia electorală în rând cu epoca digitală pentru a ne proteja democraţia“. Au urmat alte două luni pentru a elabora un plan de acţiune care să permită realizarea  unui sistem de finanţare, de comunicaţii, avertizare şi monitorizare ca şi a unui sistem de alertă la campania de dezinformare transfrontalieră. Facebook, Twitter şi Google au cooperat în realizarea acestor sisteme.

Jakub Kalensky, analist la think-tank-ul Consiliul Atlantic din SUA, care a lucrat timp de trei ani la EastHYPERLINK "https://euvsdisinfo.eu/" HYPERLINK "https://euvsdisinfo.eu/"StratComHYPERLINK "https://euvsdisinfo.eu/" Task Force (EC), unitatea de elită a UE pentru combaterea eforturilor Rusiei de a submina democraţia europeană, afirma public, cu dezamăgire: “Ne aşteptăm să rezolvăm această problemă în cele două luni care au rămas până la alegeri când ruşii lucrează la ea de 5 ani?“.  East StratCom apreciază că Fabrica de Troli de la St. Petersburg cheltuieşte aproximativ 1 mil.$ pe lună pentru a dezinforma lumea, 24 de ore din 24, în timp ce unitatea UE, constituită în 2005, au ajuns la un personal de 16 oameni şi un buget de 5 mil. $ pe an. În afara acestei informaţii publice care poate fi o şi componentă de descurajare de tip “fake news”, trebuie să ţinem cont că şi în cazul în care ar fi adevărat ceea ce spune Kalensky statele membre ale UE au la dispoziţie şi capabilităţile lor naţionale pentru a contracara agresivitatea Rusiei.

Având în vedere cele câteva argumente prezentate mai sus se poate trage concluzia că acţiunile partidelor populiste sau extremiste susţinute de Rusia, de a destrăma Uniunea Europeană, trebuie tratate cu mare atenţie. Accentuând confuzia deja existentă în interiorul statelor UE, prin intermediul mijloacelor războiului hibrid, Moscova va căuta să dezbine statele europene şi să susţină partidele eurosceptice şi pe cele radicale pentru a decredibiliza mecanismele de funcţionare a Uniunii Europene. Susţinerea de către partidele naţionale a principiilor democratice şi pe cele ale statului de drept este singurul mijloc de a contracara aceste eforturi ce ar afecta cea mai puternică şi eficientă asociere politică şi economică din lume.