Alegerile parlamentare europene, oglinda unei Europe divizate

Parlamentul European este singura instituţie a Uniunii Europene ai cărui membri sunt aleşi direct, prin vot popular. Aceştia aleg preşedintele Comisiei Europene, instituţie cu atribuţii executive, şi aprobă legile după care funcţionează întreaga Uniune.

Parlamentul European funcţionează cu 751 de locuri atribuite statelor membre proporţional cu populaţia acestora. Votanţii îşi exercită dreptul de vot pentru partidele naţionale care sunt afiliate partidelor de la nivel european şi formează grupuri politice. Cu cât un grup are mai mulţi membri, cu atât acesta poate influenţa direcţiile politice ale Comisiei Europene. 

Alegerile naţionale pentru Parlamentul European, prin modul lor de desfăşurare şi prin rezultatele relevate au scos în evidenţă o serie de aspecte definitorii privind viitorul Europei. În cazul în care se înţelege semnificaţia acestui proces electoral, se vor înţelege şi direcţiile către care vor trebui să se orienteze în viitor acţiunile Uniunii Europene. Fără pretenţii de exhaustivitate,  văzând rezultatele acestor alegeri ca şi conjuncturile naţionale în care acestea au fost obţinute s-ar putea trage următoarele concluzii:

1.   participarea la vot a fost neaşteptat de mare. Procentul de peste 51% prezenţă la vot, cel mai mare din ultimii 25 de ani, duce la cel puţin două concluzii. Această numeroasă participare scoate, în primul rând, în evidenţă faptul că populaţia Europei crede pe deplin în democraţie şi în capacitatea acesteia de a modela viitorul. În al doilea rând, acesta este un indicator al dorinţei de schimbare a alegătorilor nemulţumiţi de rezultatele clasei politice care a condus destinele Europei până acum.

2.   grupurile parlamentare , care în legislaţia anterioară au fost preponderent proeuropene au, păstrat cele mai multe poziţii în noul legislativ proeuropean. Partidul Popular European, care a fost pe primul loc în vechea componenţă, este şi în prezent pe acelaşi loc, cu 180 de locuri, cu 36 de locuri mai puţin decât până acum. Figura centrală a acestui grup rămâne, în continuare cancelarul german Angela Merkel. Partidul Social-Democrat şi-a păstrat poziţia a doua cu 146 de locuri, cu 39 de locuri mai puţin decât în fostul legislativ. Păstrarea poziţiei social democraţilor se datoreşte, în primul rând, primului ministru al Spaniei, Pedro Sanchez care a trimis în noul Parlament 20 de socialişti.   În schimb, grupul liberal ALDE a crescut de la 69 la 109 locuri iar verzii de la 52 la 69 de locuri. Grupul liberalilor europeni îl include şi pe Emmanuel Macron şi partidul acestuia. În felul acesta, aceste grupuri cu atitudine proeuropeană pot forma o coaliţie care să permită adoptarea unor legi care să ducă înainte Uniunea Europeană.

Este cazul să scoatem în evidenţă creşterea semnificativă a verzilor, de centru    stânga sau de centru dreapta. Aceasta arată preocuparea electoratului pentru mediu şi schimbările climatice, aspecte care nu şi-au găsit în mod suficient şi eficient locul pe agenda vechiului Parlament.

3.    Ca orientare generală, se pot distinge 3 grupări majore: cea de centru stânga, cea de centru dreapta şi gruparea eurosceptică.

Din gruparea de centru stânga, pro UE, ar face parte Partidul Socialist al lui Pedro Sanchez (Spania) cu cel mai mare succes al socialiştilor, unele partide ale verzilor, Partidul Naţional Scoţian, stânga unită europeană care include pe Alexis Tsipras şi partidul său Syriza, şi o serie de partide nou intrate în Parlamentul European dar care nu au obţinut încă afiliaţia la grupurile parlamentare ale UE. Într-o analiză sumară, gruparea de centru stânga ar ocupa minimum 185 de locuri.

Din gruparea de centru dreapta fac parte Alianţa Liberalilor şi Democraţilor Europeni (ALDE) care include şi partidul lui Emmanuel Macron, Republique en Marche, Partidul Popular European care include Partidul Creştin Democrat al d-nei Merkel, dar şi o serie de partide de centru dreapta sau ale verzilor din alte state europene. Gruparea de centru dreapta ar ocupa 358 de locuri. Având posibilitatea de a realiza o majoritate indiscutabilă în Parlamentul European gruparea de centru dreapta ar putea, probabil, impune şeful Comisiei Europene şi, eventual, preşedintele Consiliului European. 

Gruparea euroscepticilor cuprinde Grupul Conservatorilor şi Reformiştilor de dreapta care include şi conservatorii Theresei May, partidul populist şi eurosceptic Brexit al lui Nigel Farage, Grupul Europa Naţiunilor şi Libertăţii al lui Mateo Salvini (Italia), gruparea Cinque Stelle, al d-nei Marine Le Pen şi, posibil, partidul Fidesz al lui Viktor Orban ca şi alte grupuri eurosceptice neafiliate încă. Partidele populiste, extremiste sau eurosceptice ar ocupa 171 de locuri. Celelalte poziţii nu sunt atribuite încă.

Rezultă deci că din cele 751 de locuri din Parlamentul Uniunii Europene, Partidele proeuropene de centru stânga sau dreapta ar ocupa cel puţin 543 de locuri faţă de cele 171 care ar putea fi ocupate de partidele eurosceptice, fără a ţine cont de cele neatribuite încă. Rezultă, de aici, o majoritate confortabilă de partea partidelor proeuropene.

În perioada campaniei electorale era des invocat pericolul ascensiunii partidelor populiste şi eurosceptice care prin poziţiile lor ar putea bloca decizii majore privind funcţionarea Europei. Deşi aceste partide au obţinut mai multe locuri decât în vechea legislatură totuşi ele nu sunt de natură să împiedice evoluţia democratică a Uniunii Europene.  

4.    rezultatele alegerilor pentru Parlamentul European au scos în evidenţă modul în care politica naţională şi atitudinea statelor membre în relaţia cu Uniunea Europeană, se reflectă în cursa electorală şi în final în rezultatul alegerilor pentru Parlamentul European. O scurtă trecere în revistă a rezultatelor din fiecare stat membru UE scoate în evidenţă poziţia faţă de Uniunea Europeană  a întregului spectru politic al fiecărui stat. Aceste rezultate sunt mai elocvente decât orice declaraţii sau acuze aduse pe baza unor reacţii de moment ale unor lideri europeni.

Austria: Partidul de centru dreapta, Partidul Poporului Austriac a câştigat alegerile pentru Parlamentul European cu 34,9% din voturi. Aceasta însă nu l-a ajutat prea mult pe  Sebastian Kurz, liderul partidului şi cancelar al Austriei care a doua zi după alegeri a fost demis, printr-un vot de cenzură, datorită scandalului de corupţie în care a fost implicat partenerul său de coaliţie, Heinz-Christian Strache vice cancelar şi lider al Partidului Libertăţii, partid de extremă dreaptă. Ca evaluare generală se poate aprecia că evoluţia Austriei este orientată către extrema dreaptă-centru dreapta.

Belgia: partidul de extremă dreaptă Vlaams Belang a obţinut un nesperat succes ajungând la un procent de 18,5% imediat după partidul tradiţional  Noua Alianţă    Flamandă, partid conservator de dreapta. Alegerile din Belgia au scos în evidenţă odată mai mult dispersia politică a ţării pusă de mult timp în situaţia de a nu fi capabilă de a forma un guvern naţional. Spectru politic belgian este deci orientat, în funcţie de provincie, către dreapta-centru dreapta.

Bulgaria : partidul GERB al primului ministru Boyko Borisov a câştigat, conform previziunilor, cu 31% scrutinul electoral devansând opoziţia socialistă care nu a realizat decât 24%.  Partidele menţionate mai sus vor face parte din Partidul Popular European respectiv Gruparea Social Democrată. Scena politică bulgară este majoritar proeuropeană.

Croaţia : din cele 11 locuri ale Croaţiei în Parlamentul  European, câte 4 locuri au fost împărţite între cele două partide de centru dreapta (Uniunea Democratică Croată) şi de centru stânga ( Partidul Social Democrat) iar celelalte au fost preluate de partide mai mici. Spectrul politic croat se poziţionează pe zona centrală centru dreapta-centru stânga.

Cipru:  Mişcarea Democrată, partidul de guvernământ cipriot a câştigat la mică diferenţă în faţa opoziţiei de stânga AKEL, obţinând fiecare câte două locuri din cele 6 locuri aparţinând Ciprului. Partidul Progresist al Poporului Muncitor (AKEL) va trimite, pentru prima dată, în Parlamentul European, un cipriot turc. Scena politică cipriotă se poziţionează către centru stânga.

Republica Cehă: comparativ cu media Uniunii Europene, participarea la vot a fost foarte slabă, de doar 28,72%. Coaliţia de guvernare condusă de prim ministrul Andrej Babis, formată din Mişcarea ANO  şi Social Democraţi a obţinut 21,18% respectiv 3,95%, mult mai puţin decât aşteptările. Partidul de centru dreapta ODS şi partidul proeuropean al Piraţilor au primit 14,54% şi respectiv 11,65%. Spectrul politic ceh este caracterizat printr-o divizare accentuată a partidelor proeuropene de centru stânga şi de centru dreapta.

Danemarca: Partidul Liberal al primului ministru Lars Rasmussen a câştigat alegerile din Danemarca situându-se înaintea social democraţilor. Cea mai mare înfrângere însă a aparţinut Partidului Poporului, de extremă dreaptă care a pierdut trei din cele patru locuri în Parlamentul European. Spectrul politic danez se poziţionează către centru cu apariţia unor tendinţe extremiste de dreapta.

Estonia: Partidul Reformei Liberale a câştigat, neaşteptat, alegerile în Estonia, fiind urmat de Social Democraţi şi partidul de centru al primului ministru Juri Ratas. Cea mai dureroasă înfrângere a suferit-o partidul de extremă dreaptă EKRE care a câştigat doar un loc în Parlamentul European. Se observă o tendinţă de repoziţionare a scenei politice de pe dreapta către centru.

Finlanda: alegerile au fost câştigate de gruparea de centru dreapta Partidul Coaliţiei Naţionale cu 20,8% din voturi urmată, neaşteptat, de verzi care au obţinut 16% din voturi şi au obţinut 2 din cele 13 locuri ale Finlandei. Social Democraţii care în aprilie câştigaseră alegerile naţionale, au fost doar pe locul trei. Spectrul politic finlandez se repoziţionează către centrul eşichierului politic.

Franţa: preşedintele Emmanuel Macron a urmărit în aceste alegeri să obţină sprijinul popular pentru platforma sa pro-UE şi, în acelaşi timp, să înfrângă extremiştii de dreapta. A eşuat în ambele tentative. Mişcarea de extremă dreaptă a d-nei Le Pen a câştigat alegerile cu 23,31% faţă de Renaşterea lui Macron care a obţinut doar 22,41%. Surpriza alegerilor au constituit-o verzii care au obţinut 13,47% din voturi. Ca rezultat al nemulţumirilor ajunse în stradă ca şi imposibilităţii de a pune capăt atacurilor teroriste spectrul politic francez alunecă în direcţie extremismului de dreapta.

Germania: caracteristica principală a alegerilor pentru Parlamentul European a constituit-o înfrângerea social democraţilor care au obţinut doar 15,8 % faţă de 27,3 % în anul 2014 şi mai ales, situându-se  în urma verzilor care au obţinut 20,5%. Aceştia din urmă devin astfel cel mai mare partid de stânga de pe eşichierul politic german. Pe primul loc s-a clasat partidul cancelarului Angela Merkel, CDU, cu 28,9 %. Gruparea de extremă dreaptă Alternativa pentru Germania a obţinut 11%, mai mult decât la alegerile UE din 2014, dar mai puţin decât la alegerile naţionale din 2017. Orientarea politică generală a Germaniei este de centru dreapta, extremismul de dreapta, care este prezent, neputând să prolifereze.

Grecia: partidul de guvernământ Syriza, de orientare centru stânga, a pierdut alegerile europarlamentare obţinând doar 24% din voturi comparativ cu 33% cât a obţinut partidul de opoziţie, de centru dreapta, Noua Democraţie. În aceeaşi zi, Syriza a pierdut şi alegerile locale astfel că putem să anticipăm că Grecia se deplasează politic din zona de centru stânga către cea de centru dreapta.

Irlanda: partidul de centru dreapta al primului ministru Leo Varadker a câştigat scrutinul europarlamentar din mai 2019 cu 21% din voturi. El a fost, surprinzător, urmat de partidul verzilor cu 18%, urmat de opoziţia de centru dreapta cu 14%. Partidul de stânga Sinn Fein, cu o prestaţie sub aşteptări nu a obţinut decât 11%. Orientarea politică a Irlandei se deplasează de la stânga către dreapta întrucât chiar şi verzi au principii de guvernare ce-i apropie de centru-dreapta.

Italia: alegerile europarlamentare din Italia au dat câştig de cauză unuia dintre cei mai vocali lideri din Uniunea Europeană. Partidul lui Matteo Salvini, Liga Nordului, a câştigat detaşat alegerile europarlamentare cu 34% din voturi, incomparabil mai mult decât partenerii de guvernare, Mişcarea 5 Stele, cu doar 17%. Retorica lui Salvini, care este în acelaşi timp şi vicepremier al Italiei, cuprinde apeluri la schimbarea radicală a Uniunii Europene. El susţine că în acest demers i se alătură şi Marine Le Pen din Franţa, Nigel Farage din Marea Britanie ca şi liderii de  dreapta din Ungaria şi Polonia. Prin implicarea extinsă în spectrul politic de extremă dreaptă a celor două partide de guvernământ ca şi prin convocarea de alegeri generale anticipate, liderul Ligii Nordului urmăreşte orientarea politică a Italiei către extrema dreapta şi către euroscepticism.

Letonia: îsn urma alegerilor din Letonia, au obţinut locuri în Parlamentul European 5 partide: partidul de centru dreapta al premierului Krisjanis Karins, partidul social democrat Armonia, partidul liberal pro-UE si partidul de extremă stânga Uniunea Letonă Rusă. Se poate observa că Letonia are un spectru politic echilibrat cu tendinţe pro-UE.

Lituania:  Alegerile pentru Parlamentul European câştigate de partidul de opoziţie de centru dreapta Creştin Democrat, au avut loc în aceeaşi zi cu alegerile prezidenţiale câştigate de Gintanas Nauseda.  Celelalte locuri au fost câştigate de Partidul Social Democrat, Partidul Verzilor şi câte un loc de alte partide. Aceste alegeri au scos în evidenţă un spectru politic echilibrat cu orientare pro-europeană.

Luxemburg: Partidul Social Creştin al lui Jean Claude Juncker şi Partidul Democrat al lui Xavier Bettel, actualul premier, au câştigat scrutinul europarlamentar din 26 mai, evidenţiind orientarea politică de centru dreapta a ţării.

Malta: Partidul Muncii, de orientare centru stânga, al premierului maltez Joseph Muscat a câştigat alegerile parlamentare. Gruparea naţionalistă de stânga ca şi cea de dreapta vor fi reprezentate în noul Parlament European. Acesta scoate în evidenţă evoluţia democratică a unei ţari mici dar cu un spectru politic larg.

Marea Britanie: Partidul Brexit al lui Nigel Farage, ce a fost constituit acum câteva luni, a fost marele câştigător al alegerilor parlamentare europene, reuşind să obţină 28 de locuri în legislativul european. În acelaşi timp, pentru a spori confuzia politică din Regatul Unit partidul anti-Brexit al Democraţilor Liberali s-a clasat pe cel de-al doilea loc. Cu o scenă politică atât de instabilă, nespecifică istoriei Marii Britanii, probabil aceasta va ieşi din Uniunea Europeană fără un acord acceptat.

Olanda: mprele câştigător al alegerilor europarlamentare a fost Partidul Muncii, al lui Frans Timmermans urmat de Partidul pentru Libertate şi Democraţie al premierului Mark Rutte. Unul dintre partidele de extremă dreapta ale Olandei, Forumul pentru Democraţie, a obţinut trei locuri în Parlamentul European, în timp ce partidul anti migraţie al lui Geert Wilders  nu a obţinut nici un loc. Scena politică olandeză este, în prezent, dominată de social-democraţi dar partidele naţionaliste au, şi ele, o voce ascultată de alegători.

Polonia: Partidul de guvernământ Lege şi Dreptate a câştigat alegerile europarlamentare la distanţă mare 45,56% faţă de Coaliţia Europeană, formată din 5 partide de opoziţie, cu doar 38,30%. Partidul de stânga Wiosna, de curând înfiinţat, ca şi grupul de partide de extremă dreaptă nu au obţinut rezultate notabile. Spectrul politic polonez este dominat de partidele eurosceptice şi de cele anti UE, care fac din Polonia o ţară ce se îndreaptă către grupul condus de Matteo Salvini.

Portugalia: socialiştii de centru stânga ai premierului Antonio Costa au obţinut o victorie clară cu 33,4% în faţa Partidului Social Democrat de centru dreapta care a obţinut doar 22%. Conservatorii de centru dreapta cu 6,2% şi-au dezamăgit alegătorii. În alegerile din Portugalia trebuie remarcat faptul că Partidul Comunist va avea două locuri în Parlamentul European. Partidul Popor-Animale-Natură va îngroşa numărul de membrii ai verzilor din legislativul european.  Spectrul politic lusitan este dominat de partidele de centru stânga şi chiar de stânga.

Romania: alegerile europarlamentare din acest an au adus în primplanul scenei politice din Romania partidele de centru dreapta. Partidul Liberal a reuşit să devanseze Partidul Social Democrat, de guvernământ,  cu 26,79% faţă de 23,39%. Dacă la acest scor adăugăm şi USR Plus, partid de dreapta recent înfiinţat, care a obţinut 20,4% putem să apreciem că scena politică din Romania este dominată de partide de centru dreapta. De asemenea este de remarcat lipsa totală a extremelor stânga sau dreapta din lista parlamentarilor europeni aleşi.

Ungaria: conform aşteptărilor, alegerile europarlamentare au fost câştigate de partidul ce pune în aplicare conceptele iliberale ale prim-ministrului Viktor Orban, cu scorul de 52,33%. Viitorul acestui partid în Parlamentul European este încă neclar având in vedere că deocamdată el este suspendat din Partidul Popular European. Există indicii că Fidesz s-ar asocia grupului euroscepticilor lui Salvini. Coaliţia Democratică şi partidul Momentum se vor integra în gruparea liberală europeană. Socialiştii şi partidul de extremă dreaptă Jobbik nu au obţinut decât câte un loc.   Este evident faptul că spectrul politic ungar este dominat de Fidesz, partid ce îşi caută locul în rândul partidelor anti migraţie şi eurosceptice.

Slovacia:  noua coaliţie proeuropeană de centru dreapta Slovacia Progresistă-SPOLU a câştigat scrutinul european din Slovacia cu 20,11% devansând partidul social democrat SMER-SD al fostului premier Robert Fico care a obţinut doar 15,72%. Partidul de extremă dreaptă L’SNS a obţinut un scor semnificativ de 12,07%. Rezultatele alegerilor parlamentare scot în evidenţă eforturile pe care le face noul preşedinte slovac, d-na Zuzana Caputova de a îndrepta ţara către o direcţie proeuropeană într-o conjunctură naţională în care tendinţele eurosceptice sunt evidente.

Slovenia: partidele de centru dreapta afiliate la Partidul Popular European au obţinut jumătate dintre locurile atribuite Sloveniei în timp ce socialiştii şi liberalii şi-au împărţit locurile rămase. Scena politică slovenă este dominată puternic de partide proeuropene.

Spania: în Spania au avut loc alegeri europarlamentare, regionale şi locale. Partidul Socialist PSOE al premierului Pedro Sanchez a câştigat în toate aceste scrutinuri. În parlamentul european, va avea cea mai mare contribuţie naţională în grupul social-democraţilor cu 20 de locuri. Pe plan regional şi local însă, deşi a câştigat alegerile regionale şi locale, are marea dezamăgire de a fi pierdut Madridul al cărui primar Manuela Carmena aparţine Partidului Popular. Orientarea spectrului politic naţional este dominată de socialişti.         

Suedia: câştigătorul alegerilor europarlamentare din Suedia a fost partidul Social Democrat cu 23.6%. Pe locul 2, cu un scor de 15,4%, mult peste cel obţinut în 2014 (5,7%) partidul de extremă dreaptă Democraţii Suedezi va întări prezenţa euroscepticilor în Parlamentul European. Urmând tendinţa generală europeană, verzii au obţinut mai multe voturi decât era de aşteptat.

Divizarea noului Parlament European a devenit vizibilă de la primele negocieri de desemnare a candidatului pentru Comisia Europeană. Şi această dezbatere nu a ajuns încă în Parlament!