Alegerile parlamentare europene din 25-26 mai 2019- Posibile operaţii de influenţă strategică ale Rusiei

În luna mai 2019 vor avea loc în toată Uniunea Europeană alegeri pentru Parlamentul European, prilej deosebit de favorabil Rusiei şi altor state interesate, în a încerca să influenţeze politica europeană prin trimiterea în Parlamentul European a unor noi membri care să susţină decizii politice în interesul statelor agresoare. Aceste state vor desfăşura acţiuni de influenţă strategică asupra statelor membre ale UE atât în perioada campaniei cât şi pe timpul scrutinului electoral. Desfăşurarea unor ample acţiuni pentru stabilirea profilului psihologic de grup, manipularea alegătorilor prin “fake news”, ca şi penetrarea sistemelor informatice, sunt operaţiuni cărora statele UE trebuie să le facă faţă pentru a organiza şi desfăşura alegeri libere şi corecte.

 Operaţiunile de influenţă strategică, combinate cu atacuri cibernetice pentru asigurarea unei penetrări eficiente, sunt considerate în epoca digitală ca fiind unele dintre cele mai eficiente mijloace hibride şi asimetrice de asigurare a succesului în acţiunile agresive acinetice.  Definiţia succesului, în cazul de faţă, îl constituie influenţarea deciziei liderilor sau a desfăşurării unor activităţi politice naţionale sau internaţionale,  prin manipularea indivizilor sau/şi a maselor folosind comunicarea adaptată profilului ţintelor. Prin penetrarea sistemelor informatice private sau oficiale se pot obţin informaţii pe baza cărora se stabileşte oportunitatea acţiunii de influenţă strategică, ca şi profilul psihologic şi comportamental al ţintelor.

În acest scop pot fi folosite, mai ales de către statele autocratice, vulnerabilităţile tuturor statelor democratice ale lumii. În categoria agresorilor cibernetici nu se înscrie numai Rusia, dar şi China, Iranul, statele Golfului şi poate şi unele state europene, în funcţie de interese.

SUA ca şi unele state de pe „bătrânul continent”, au fost, în cursul ultimilor ani, ţinte ale unor operaţiuni de influenţă strategică. Acestea s-au manifestat sub forma unor atacuri ilegale ale hackerilor asupra sistemelor informatice guvernamentale sau bancare, răspândirea de “fake news” cu ţinte prestabilite alese pe baza acţiunilor de „profiling” individual sau de grup, falsificarea rezultatelor alegerilor, şi alte acţiuni de acest tip. Istoria recentă pune la dispoziţia celor care trebuie să asigure desfăşurarea unui proces electoral liber şi corect numeroase exemple ce constituie lecţii învăţate pentru lupta împotriva iliberalismului, autoritarismului, falsurilor şi imposturii.

Începând cu atacul cibernetic asupra Estoniei din anul 2007, soldat cu pierderi financiare uriaşe şi continuând cu cele asupra Georgiei şi Poloniei, marea majoritate a acestor acţiuni agresive au fost atribuite Rusiei. Este cunoscut, de asemenea, atacul cibernetic asupra sistemelor informatice ale Parlamentului german din anul 2015. Şi atunci, serviciile de informaţii germane au atribuit agresiunea cibernetică unor hackeri ruşi, fără să poată dovedi cu certitudine acest lucru.

Un exemplu edificator îl constituie implicarea Rusiei în operaţiunile de influenţă strategică desfăşurate pe teritoriul SUA în preajma şi în timpul alegerilor prezidenţiale din anul 2016. Arestarea a 12 ofiţeri ruşi ai GRU de către autorităţile SUA constituie o primă măsură luată în această amplă operaţiune de contracarare a efectelor operaţiunii. Pe data de 18 iulie 2018, aceştia au fost trimişi în judecată. Capetele de acuzare definesc perfect natura acestor operaţii cibernetice desfăşurate  în numele, la comanda şi în folosul Rusiei, aşa cum acestea au fost făcute publice în media internaţionale.

Ofiţerii ruşi erau încadraţi în unităţile 26165 şi 74455, angajate în operaţiuni de penetrare a calculatoarelor pentru sustragerea de documente care apoi erau date publicităţii. Accesul neautorizat la aceste sisteme s-a făcut asupra unor persoane implicate în campania electorală prezidenţială din 2016. În felul acesta, începând cu luna martie 2016, au fost penetrate calculatoarele candidatului din partea partidului democrat, d-na. Hillary Clinton, ale chairman-ului campaniei sale electorale, ca şi cele ale unor voluntari şi angajaţi. În aceeaşi perioadă, agresorii cibernetici au sustras fişiere întregi din calculatoarele de serviciu ale  angajaţilor Partidului Democrat. Pentru penetrare au fost folosite IP-uri de calculatoare din întreaga lume şi chiar de pe teritoriul SUA.  Prin faptul că datele au fost făcute publice, se presupune că a fost viciat rezultatul alegerilor prezidenţiale. Ancheta este în curs de desfăşurarea în Statele Unite şi ea deţine de 2 ani capul de afiş al mass mediei de la Washington.

Deşi statele lumii se află în epoca digitalizării, pentru ca rezultatele alegerilor din Olanda şi Norvegia, din anul 2017, să nu fie viciate, autorităţile din aceste ţări au decis ca numărarea voturilor să se facă manual pentru a evita efectele penetrării de către hackeri a sistemelor informatice. Campania electorală a lui Emmanuel Macron a fost „victima unui atac cibernetic masiv şi coordonat”, agresorul cibernetic sprijinind gruparea Le Pen. În Germania, în anul 2017, au fost efectuate atacuri cibernetice asupra unor think tank-uri ce aparţineau ambelor partide guvernamentale. În anul 2018, un grup de ofiţeri de informaţii ruşi au încercat să penetreze calculatoarele Agenţiei Împotriva Proliferării Armelor Chimice cu sediul la Haga. Încercarea a eşuat. Microsoft a dezvăluit, de curând, faptul că au fost depistate atacuri ale grupului de hackeri ruşi APT28 cunoscut şi sub numele de Fancy Bear asupra unor think tank-uri europene. 

În luna mai 2019 vor avea loc alegeri pentru Parlamentul European, o ţintă deosebit de  tentantă pentru atacurile cibernetice coordonate sau efectuate atât de organizaţii guvernamentale cât şi de indivizi sau grupuri non statale.

Referindu-se la operaţiunile de influenţă strategică, Julian King, comisarul european pentru securitate, într-o declaraţie publică, menţiona faptul că „există o mare probabilitate ca dezbaterile şi rezultatele alegerilor europene să fie falsificate”.

Timp de 4 zile, în 27 de ţări vor avea loc, sub un management descentralizat şi naţional, alegeri pentru locurile atribuite fiecărui stat membru al UE în noul Parlament European,   şi, în funcţie de aceasta, se va prefigura politica europeană pentru următorii 5 ani..

La această campanie electorală vor participa sute de partide politice, mii de candidaţi, zeci de mii de centre de vot şi centre de numărare a voturilor şi, nu în ultimul rând, 400 milioane de votanţi. Implicarea într-un asemenea proces şi influenţarea sa, sunt deosebit de tentante cel puţin pentru state ca Rusia şi China, dacă nu şi pentru unele state arabe.

Participarea la vot pentru alegerile pentru Parlamentul European este, în aproape toate statele Uniunii Europene, mult mai scăzută decât în cazul alegerilor pentru parlamentele naţionale. Pentru cei care decid destinul Europei, votează, în medie, între 90%, în Belgia unde participarea la vot este obligatorie şi 13% în Slovacia. Aşteptările sunt, în medie, de sub 50%.

Participarea scăzută la vot avantajează partidele extremiste, populiste, de stânga sau de dreapta. Acestea sunt exact orientările politice susţinute de Rusia.     

Pentru a putea identifica modul în care ar putea acţiona Rusia, în această campanie electorală europeană, este necesară definirea obiectivelor pe care aceasta le urmăreşte:

• atacul la democraţia de tip liberal şi la multilateralism şi înlocuirea lor cu iliberalismul, autoritarismul şi naţionalismul radical; 
• decredibilizarea, fracturarea şi dezmembrarea Uniunii Europene;
• creşterea sentimentelor antiamericane şi pro-ruse în rândul populaţiei europene;
• subminarea relaţiei transatlantice;
• creşterea dependenţei Europei de furnizarea de energie din Rusia;
• anularea sancţiunilor UE asupra Moscovei.

Plecând de la aceste obiective, se pot identifica vectorii purtători ai unor mesaje şi, ulterior, ai unor decizii ale UE. care să ducă la îndeplinirea lor. În condiţiile actuale, în Europa, curentele eurosceptice, partidele populiste, cele naţionalist radicale ca şi cele de extremă stângă sau dreaptă, sunt considerate de Rusia ca ţinte predilecte ce trebuie susţinute. Mesajele de tip „fake news” adresate grupurilor indecise, sunt cu scopul de a le orienta către susţinerea partidelor menţionate mai sus.  

Cu scopul de a preîntâmpina atacurile cibernetice ale Rusiei în campania electorală pentru Parlamentul European, un grup de companii ale SUA, parteneri ai Google şi Microsoft, au lansat ediţia europeană a Campaign Cybersecurity Playbook care este destinată a sprijini autorităţile europene care organizează campania electorală europeană pentru a preîntâmpina atacurile cibernetice de tipul celor care au fost îndreptate asupra electoratului american în alegerile prezidenţiale din anul 2016.  Cu o participare bipartizană în realizarea ei, publicaţia dă ca exemple acţiunile întreprinse în timpul campaniilor electorale din SUA din 2012 pentru Mitt Romney şi în cea a candidatului Hillary Clinton din 2016. Sunt oferite soluţii pentru a proteja alegerile parlamentare europene dar şi paşi importanţi ce trebuie urmaţi pentru avertizarea timpurie faţă de acest tip de ameninţări neconvenţionale.

Pentru a descuraja atacurile hackerilor pe timpul alegerilor pentru Parlamentul European, Uniunea Europeană a introdus, la propunerea Marii Britanii, Olandei, Finlandei, Danemarcei, Lituaniei, Estoniei, Letoniei şi României, sancţiuni, acelora care, ilegal, urmăresc şi participă la falsificarea scrutinului european, ca şi ale alegerilor naţionale. Efectele acestor sancţiuni sunt însă minore, având în vedere faptul că, în conformitate cu legislaţia europeană, nu toate acţiunile cibernetice ofensive pot fi incriminate. În conformitate cu legislaţia europeană privind protecţia datelor personale poate fi combătută activitatea de profiling a potenţialelor ţinte individuale sau de grup, dar nu poate fi combătută proliferarea de ştiri false introduse şi răspândite în spaţiul virtual. UE îşi propune să ia măsuri pentru identificarea unor firme care ar desfăşura activităţi identice cu cele desfăşurate în trecut de compania Cambridge Analitica. Comisia Europeană va sprijini implementarea unui cod de bune practici pentru a face faţă dezinformării.

Sunt supuşi sancţiunilor, hackerii individuali sau guvernamentali,  identificaţi şi dovediţi, care atacă bazele de date guvernamentale sau cele care aparţin sau sunt asociate proceselor electorale. Aceste sancţiuni pot fi de la neacordarea de vize pentru restricţionarea circulaţiei în statele europene şi până la incriminarea în instanţă a celor dovediţi a fi vinovaţi.

Nu toate statele europene agreează această reacţie faţă de hackerii ruşi. Liderul partidului de dreapta italian Liga Nordului, Matteo Salvini, a criticat această măsură considerând-o a fi „o nebunie” a Occidentului faţă de Rusia. 

Aceasta este însă excepţia de circumstanţă, întrucât la momentul la care a fost făcută această declaraţie, Salvini se afla într-o vizită în Rusia. În realitate, este de remarcat solidaritatea europeană în eforturile de a diminua sau chiar înlătura pericolul atacurilor cibernetice asociate atât campaniei electorale pentru Parlamentul European, cât şi pentru alegerile naţionale din acest an din Estul Europei.