Administraţia Trump cântăreşte opţiunile de atac asupra Iranului. Lovirea unor ţinte militare este luată în considerare. Cum ne dăm seama că începe o revoluţie?

Un atac aerian la scară largă asupra mai multor ţinte militare iraniene este o opţiune luată în considerare - deşi Washingtonul nu a ajuns la un consens asupra unui plan de acţiune.[1]

Nu au fost mutate echipamente sau personal militar pentru un potenţial atac, au declarat surse din interiorul Iranului.

Cu toate acestea,  Donald Trump a sugerat că SUA se pregătesc să riposteze în cazul în care Teheranul va continua să ucidă protestatari, într-o postare pe Truth Social.

Donald Trump spune că „Iranul are în vedere LIBERTATEA... SUA sunt gata să ajute”. Nu este clar când ar putea interveni SUA, dacă o vor face, ori dacă vor primi şi sprijin din partea altor state. Cert este că protestele din Iran se transformă uşor, uşor, în mişcări de revoluţie sau, cel puţin, asta susţin unii dintre iranienii ieşiţi în stradă, consultaţi de Monitorul Apărării şi Securităţii.

Tot azi, însă, şi armata iraniană ar fi transmis că este pregătită să intervină pentru oprirea acestor acţiuni de protest, acuzând Israelul pentru intervenirea în problemele interne iraniene.

Potrivit Al Jazeera[2], armata iraniană transmite că va proteja infrastructura strategică şi proprietatea publică, îndemnând iranienii să împiedice „comploturile inamicului”. Într-o declaraţie publicată de pagini de ştiri semi-oficiale, armata a acuzat, sâmbătă, Israelul şi „grupurile teroriste ostile” că încearcă să „submineze securitatea publică a ţării”.

„Armata, sub comanda Comandantului Suprem, împreună cu alte forţe armate, pe lângă monitorizarea mişcărilor inamice în regiune, va proteja şi proteja cu hotărâre interesele naţionale, infrastructura strategică a ţării şi proprietatea publică”, a precizat aceasta.

Corpul de elită al Gărzilor Revoluţionare Islamice (IRGC) din Iran – care operează separat de armată – a avertizat, de asemenea, sâmbătă, că protejarea realizărilor revoluţiei din 1979 şi a securităţii ţării reprezintă o „linie roşie”, a relatat televiziunea de stat.

Avertismentele vin în contextul în care Teheranul şi-a intensificat eforturile de a înăbuşi cele mai mari proteste din ţară din ultimii ani, în urma cărora mii de oameni au ieşit în stradă, furioşi din cauza creşterii costurilor vieţii şi a inflaţiei. De asemenea, de 48 de ore, ca răspuns al autorităţilor iraniene la proteste, poporul iranian nu are internet. Proteste au avut loc astăzi şi în Bucureşti, în faţa Ambasadei Iranului.

Sunt aceste proteste diferite?

Potrivit The Telegraph[3], sunt unele semne care indică faptul că aceste proteste ar putea fi transformate uşor într-o revoluţie care să ducă, ulterior, la căderea regimului iranian. În primul rând, există un lider, prinţul exilat Reza Pahlavi, care chiar dacă este imperfect şi reprezintă o perioadă pe care tot iranienii au vrut-o încheiată, în 1979, a reuşit acum să creeze un consens în rândul iranienilor care au ieşit în stradă şi care cer schimbarea regimului. 

În al doilea rând, sistemul de opresiune al regimului este unul şubrezit în acest moment (şi ca efect al atacurilor israelienilor, de anul trecut), comparativ cu alte perioade în care au mai existat proteste.

În al treilea rând, liderul actual al Iranului, Ali Khamenei, nu mai are aceeaşi putere pe care o avea în primii ani de conducere, fiind mai mult izolat şi ridicându-se chiar şi opţiunea ca politicienii iranieni să îl convingă să plece din ţară, ca regimul să supravieţuiască. Acesta, aparent, şi-a făcut planuri de scăpare şi obţinere de protecţie în Rusia. Totodată, mai există şi ameninţările venite din partea lui Donald Trump, care oricând ar putea ordona un atac asupra Iranului, care să paralizeze orice răspuns al armatei şi forţelor de securitate contra protestatarilor. 

Cum ne dăm seama că s-a ajuns la revoluţie: când forţele de ordine, securitate şi armata nu mai ascultă ordinele liderilor ţării sau când politicienii de top încep să „dispară”, să plece din ţară sau să se alăture protestelor.