12 februarie 2019

Actualul sistem european de supraveghere financiară va fi modificat -decizia ECOFIN

Dorin Oancea

Consiliul Consiliul Afaceri Economice şi Financiare a invitat preşedinţia română să iniţieze negocieri cu Parlamentul European cât mai curând posibil în privinţa revizuirii funcţionării actualului Sistem european de supraveghere financiară (SESF).

Subiectul a fost discutat la a doua reuniune a Consiliului UE pentru Afaceri Economice şi Financiare (ECOFIN), prezidată de ministrul Finanţelor Eugen Teodorovici. Pe agenda reuniunii mai figurau şi concluziilor Raportului privind Sustenabilitatea Fiscală, descărcarea de gestiune bugetară pentru execuţia aferentă anului 2017, precum şi orientările privind construcţia bugetului UE din 2020.

„Autorităţile europene de supraveghere deţin un rol important prin contribuţiile lor la sănătatea sistemului financiar al UE. Acestea asigură punerea în aplicare în mod coerent în întreaga UE a normelor noastre comune şi cooperarea într-un mod cât mai eficient posibil între autorităţile naţionale de supraveghere. Acest dosar este o prioritate pentru preşedinţia noastră; suntem acum gata să începem negocierile cu Parlamentul şi ne angajăm să ajungem la un acord cât mai curând posibil”, a spus Eugen Teodorovici, ministrul român al finanţelor, statul care deţine în prezent preşedinţia Consiliului.

Sistemul european de supraveghere financiară a fost instituit în 2011 şi este alcătuit din trei autorităţi europene de supraveghere (ESA): Autoritatea Bancară Europeană (ABE), Autoritatea Europeană de Asigurări şi Pensii Ocupaţionale (EIOPA) şi Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare şi Pieţe (ESMA). Acestea asigură supraveghere şi furnizează orientări în materie de reglementare pentru diversele sectoare şi instituţii, precum şi din Comitetul european pentru risc sistemic (CERS), care supraveghează întregul sistem financiar şi coordonează politicile UE pentru stabilitatea financiară.

În urma crizei financiare, UE şi-a revizuit sistemul financiar, inclusiv modul de reglementare şi supraveghere a acestuia. A fost introdus un cadru unic de reglementare, şi anume un set de reglementări convenite la nivelul UE şi direct aplicabile în toate statele membre ale UE, şi au fost create autorităţile europene de supraveghere. Aceste autorităţi joacă un rol esenţial în asigurarea faptului că pieţele financiare din întreaga UE sunt bine reglementate, puternice şi stabile. Ele contribuie la dezvoltarea şi la aplicarea consecventă a cadrului unic de reglementare, la soluţionarea problemelor transfrontaliere şi, prin urmare, la promovarea convergenţei în materie de reglementare şi de supraveghere.

În septembrie 2017, Comisia a prezentat un pachet de propuneri menite să revizuiască sarcinile, competenţele, guvernanţa şi finanţarea AES şi ale CERS, astfel încât autorităţile să fie adaptate la contextul modificat în care îşi desfăşoară activitatea. În plus, Comisia a prezentat, în octombrie 2018, o propunere modificată cuprinzând dispoziţii care consolidează rolul ABE în ceea ce priveşte riscurile pe care activităţile de spălare de bani le prezintă pentru sectorul financiar.

Consiliul examinează pachetul de propuneri la nivel tehnic din octombrie 2017.

În cadrul mandatului său, Consiliul propune să se introducă îmbunătăţiri ale sistemului existent pentru convergenţa în materie de supraveghere cu scopul de a spori eficienţa, coerenţa şi transparenţa globală a procesului. Poziţia Consiliului introduce noi instrumente, de exemplu elaborarea unui plan strategic de supraveghere la nivelul UE, propunând în acelaşi timp consolidarea mecanismelor existente, cum ar fi evaluările inter pares sau consultarea grupurilor de părţi interesate.

 

Abordarea generală revizuieşte, de asemenea, structura de guvernanţă existentă. Aceasta susţine principiul conform căruia deciziile trebuie să fie adoptate de consiliul supraveghetorilor şi asigură un rol esenţial pentru autorităţile naţionale competente în cadrul structurii de guvernanţă a autorităţilor europene de supraveghere: nicio decizie nu ar trebui luată împotriva voinţei unei majorităţi a autorităţilor naţionale de supraveghere, iar organismul decizional suprem al autorităţii este consiliul supraveghetorilor. În paralel, Consiliul recomandă consolidarea rolului şi a competenţelor unui consiliu de administraţie ca principalul organism care pregăteşte reuniunile şi deciziile consiliului supraveghetorilor. Acesta ar trebui să fie alcătuit dintr-un preşedinte, şase membri ai consiliului supraveghetorilor şi doi membri cu normă întreagă, selectaţi pe baza meritelor, a aptitudinilor lor manageriale şi a experienţei lor în materie de supraveghere financiară. Preşedintele şi membrii cu normă întreagă ai consiliului de administraţie ar trebui să fie răspunzători în faţa Parlamentului European şi a Consiliului.

În ceea ce priveşte schema de finanţare a autorităţilor, poziţia Consiliului menţine în general actualul sistem de contribuţii care provin parţial de la bugetul UE şi parţial de la autorităţile naţionale competente. Abordarea generală menţine cheia de contribuţie stabilită pentru fiecare autoritate naţională competentă, introducând în acelaşi timp limite pentru echilibrarea contribuţiei de la bugetul UE.

Reforma revizuieşte, de asemenea, competenţele fiecăreia dintre cele trei autorităţi europene de supraveghere. Consiliul recomandă să i se acorde ESMA competenţe de supraveghere directă asupra indicilor de referinţă critici, precum şi asupra serviciilor care furnizează date de tranzacţionare consolidate ce vizează tranzacţiile din UE cu instrumente de capitaluri proprii şi cu alte instrumente decât cele de capitaluri proprii, aşa-numiţii „furnizori de sisteme centralizate de raportare”. În plus, Consiliul propune ca schimbul de informaţii şi cooperarea dintre autorităţile naţionale să fie consolidate, iar autorităţile europene de supraveghere să ţină seama de activităţile transfrontaliere într-o măsură mai mare.

În cele din urmă, reforma vizează, prin modificări specifice, îmbunătăţirea funcţionării Comitetului european pentru risc sistemic (CERS). În poziţia sa, Consiliul urmăreşte să clarifice rolul şi competenţele CERS, pentru a reduce la minimum posibilele riscuri de conflict de interese între diferitele responsabilităţi ale BCE în domeniul politicii monetare, al supravegherii microprudenţiale (precum MUS) şi al supravegherii macroprudenţiale (precum CERS).

Acum, după confirmarea de către Consiliu a abordării generale, ambii colegiuitori sunt în măsură să înceapă negocierile în cadrul unor triloguri, pe baza mandatului integral privind SESF, în vederea obţinerii unui acord în primă lectură. Primul trilog este programat să aibă loc la 14 februarie.