Acţiunile de spionaj ale Rusiei în Serbia. Scurtă istorie cu un caz recent

Un filmuleţ cu bucluc şi o şedinţă a Consiliului de Securitate Naţională

La 17.11.2019, pe reţeaua ”Youtube” a fost postată o înregistrare video care prezenta secvenţe ale unei activităţi operative: întâlnirea unui ”ofiţer de caz” (ofiţer de informaţii) cu un ”agent”, deplasarea celor doi la locul de întâlnire, discuţii între ei, despărţirea celor doi şi verificarea de către agent a sumei primite.

Un rol important în mediatizarea cazului l-a avut portalul postului de radio Europa Liberă (în limba sârbă). Imediat, articolul a fost preluat de către mass-media sârbe şi din regiune şi a ţinut apoi câteva zile pagina întâi, nu doar a tabloidelor, dar şi a ziarelor ”serioase”.

La scurt timp după mediatizarea filmuleţului, a fost identificat ”ofiţerul de caz”, în persoana unui (fost) diplomat militar rus acreditat la Belgrad, locotenent-colonelul Gheorghi Viktorovici Kleban, adjunct al ataşatului apărării.

După câteva zile de tăcere, sub presiunea opiniei publice, autorităţile de la Belgrad au fost nevoite să comenteze înregistrarea şi să confirme că acţionează pentru elucidarea ”cazului”.

La 20.11, şeful Direcţiei de analiză din Agenţia de Securitate şi Informaţii a R.Serbia (BIA) a confirmat autenticitatea înregistrării, iar alţi responsabili de la Belgrad au anunţat desfăşurarea, la 21.11, a unei reuniuni a Consiliului de Securitate Naţională al R.Serbia. Concomitent, s-a confirmat şi că se fac eforturi pentru devoalarea tuturor aspectelor ”cazului”.

Simultan, mass-media din Serbia s-a umplut de comentarii şi speculaţii, atât privind identitatea ”agentului” şi poziţia acestuia (ofiţer sârb de armată, general chiar, înalt funcţionar de stat etc.), cât şi privind autorul filmuleţului şi scopul postării acestuia.

La 21.11, la Belgrad s-a desfăşurat şedinţa Consiliului de Securitate Naţională, prezidată de către preşedintele ţării, Aleksandar Vučić. Unele concluzii şi rezultate ale şedinţei au fost prezentate public, în aceeaşi seară, de către preşedinte. Între acestea merită menţionate:

- filmul este autentic, dar nu a fost realizat de către Agenţia de Securitate Militară din ministerul sârb al apărării (VBA);

- în film apar ofiţerul rus Gh.V.Kleban, (fost) adjunct al ataşatului rus al apărării, şi un ofiţer sârb pensionat (locotenent-colonel), cu iniţialele ZK. Acesta se afla sub supravegherea organelor abilitate sârbe din 2012 (ca urmare a contactelor cu un serviciu de informaţii croat);

- filmul a fost realizat la 24.12.2018, în zona Zemun (municipalitate din Belgrad), întâlnirea ofiţerului de informaţii rus cu ”agentul” sârb având loc la o berărie (cu nume simpatic, ”Oaia Neagră”);

- partea sârbă ştie despre mai multe întâlniri ale lui Gh.V.Kleban cu personal militar sârb (trei surse!), iar unele dintre acestea au fost documentate”: foto, audio şi video (însă nu şi întâlnirea din 24.12!);

- VBA a observat şi existenţa ”contra-supravegherii”, de aceea nu a încercat să filmeze întâlnirea”;

- Belgradul a ”documentat” şi alte întâlniri operative ale ofiţerilor ruşi de informaţii cu personal militar sârb;

- Serbia se confruntă cu presiuni pentru a renunţa la ”neutralitatea militară” şi presiuni mari se înregistrează şi asupra industriei sârbe de apărare, care, într-un fel, sprijină această ”neutralitate”;

- un caz recent este cel în care serviciile de contrainformaţii din Serbia au prins un cetăţean sârb, de etnie sârbă, care preda unui cetăţean străin (macedonean), de etnie albaneză, documentaţie pentru fabricarea de muniţie cal. 12,7 mm, de la fabrica ”Prvi partizan” din Užice;

- în Serbia acţionează mai multe servicii străine de informaţii, atât ale unor state puternice, cât şi ale unor state din regiune, cu interese în Serbia;

- serviciile străine de informaţii colectează date importante pentru a influenţa sau modifica politica internă sau externă a Serbiei, precum şi pentru a reduce capacităţile informative şi contrainformative ale Serbiei;

- Serbia nu-şi va modifica politica faţă de Rusia.

Cine să fie autorul filmului?  Şi de la ce serviciu?

Principalele speculaţii legate de postarea filmuleţului se referă la autorul acestuia, motivaţia postării lui, identitatea ”agentului” sârb, pentru ce serviciu lucrează ”ofiţerul de caz” rus ...

Speculaţia cea mai apropiată de adevăr (din mass-media sârbe) se referă la apartenenţa ofiţerului rus de informaţii la serviciul rus de informaţii militare, Direcţia Principală de Cercetare, cunoscută în exterior ca GRU. Logica acestei concluzii este sugerată de faptul că ofiţerul rus de informaţii a fost identificat ca fiind ofiţer de armată, cu gradul de locotenent-colonel şi acoperirea de adjunct al ataşatului rus al apărării la Belgrad. Acesta ar fi sosit la post spre sfârşitul anului 2016 şi a plecat de la Belgrad în iunie 2019. În calitatea sa oficială a participat la mai multe activităţi cu autorităţile sârbe, inclusiv cu cele militare, cel puţin despre una existând o ştire (însoţită de o fotografie) pe site-ul ministerului sârb al apărării (o vizită într-o cazarmă din Novi Sad a Flotilei Militare Fluviale).

Plecând de la declaraţiile oficialilor sârbi că nu VBA este autorul înregistrării (VBA s-a aflat la locul întâlnirii operative dintre cei doi, dar nu a putut ”documenta” aceasta, pentru a nu se compromite), mass-media a sugerat că aceasta este opera unui serviciu (puternic) occidental. Au fost chiar ”precizări” că postarea s-ar datora serviciilor bulgare sau unui serviciu românesc.

Potrivit unei părţi a mass-mediei sârbe, scopul postării filmuleţului ar fi afectarea relaţiilor sârbo-ruse şi, implicit, deturnarea Serbiei de pe calea ”neutralităţii militare”. Aceasta în contextul în care pe 04.12.2019 este planificată o vizită de lucru a preşedintelui Serbiei, A.Vučić, la Moscova şi o întâlnire cu omologul rus, V.Putin.

Posibil, un scop complementar ar putea fi afectarea colaborării tehnico-militare sârbo-ruse, în condiţiile în care Moscova trebuie să livreze Belgradului sisteme de artilerie şi rachete de apărare antiaeriană ”Panţir-S” şi patru elicoptere de asalt Mi-35. Pe acest fond, ”există temeri” că Serbia nu a renunţat nici la achiziţia de sisteme de rachete de apărare antiaeriană cu rază medie sau lungă se acţiune (BUK sau S-300).

Acestea speculaţii conduc, evident, la concluzia că autorul filmuleţului şi decidentul privind postarea acestuia ar fi din ”Occident”.

Când spionajul este doar o ”provocare”

Indubitabil, ”cazul” a demonstrat, pentru opinia publică, sârbă şi internaţională, că Moscova execută operaţii de spionaj pe teritoriul R.Serbia, structurile abilitate sârbe neavând nevoie de o astfel de ”confirmare”, deoarece acestea ”documentau” temeinic activităţile operative ale ofiţerilor ruşi de informaţii, inclusiv ale celor cu acoperire diplomatică. Ca, de altfel, şi pe cele ale altor ”ofiţeri de caz” din Occident...

Totodată, scandalul iscat a demonstrat şi că Serbia execută supravegherea operativă a ofiţerilor de informaţii care acţionează pe teritoriul său, indiferent de ţara de origine a acestora. Aşadar, sunt supravegheaţi şi ofiţerii de informaţii ruşi.

Şi-a atins sau nu scopul postarea filmuleţului pe Youtube? Este dificil de răspuns la această întrebare, neputând avea o listă clară şi completă a scopurilor. Putem aprecia că scopurile au fost atinse parţial...

A fost devoalat faptul că Moscova execută acţiuni de spionaj pe teritoriul unui stat prieten, calificat adesea chiar ca ”frăţesc”. Totodată, s-a dovedit şi că Belgradul îi supraveghează şi pe ofiţerii de informaţii ruşi, nu doar pe cei din state occidentale. Pe de altă parte, nu a fost atins scopul de a fi afectate semnificativ relaţiile dintre Belgrad şi Moscova. Şi nici cel de a influenţa politica externă a Serbiei, în sensul de a o determina să adere la NATO, autorităţile de la Belgrad anunţând ferm că îşi vor păstra opţiunea de neutralitate militară şi nu vor adera nici la NATO, nici la Organizaţia Tratatului de Securitate colectivă (ODKB).

Câteva persoane intervievate pe străzile din Belgrad nu par a fi afectate de faptul că Rusia a spionat Serbia. Pentru altele, cazul este foarte confuz sau chiar nu există (!), iar Rusia rămâne partenerul care va ajuta Serbia să recupereze provincia Kosovo ...

Este posibil ca acest caz să aducă şi o serie de ”avantaje” Belgradului cu ocazia apropiatei întâlniri dintre preşedinţii A.Vučić şi V.Putin, unele urmând să fie mediatizate, altele rămânând, probabil, în plan secund sau chiar nefiind date publicităţii.

În urma cazului, este de aşteptat o modificare a atitudinii ”ofiţerilor de caz” din Serbia, atât a celor ruşi, cât şi a celor din alte state. Este cert că va dispărea ”siguranţa” ofiţerilor ruşi şi nu vom mai vedea cum aceştia se vor afişa cu nonşalanţă cu sursele conspirative, iar acestea nu vor mai flutura în autoturism ”recompensa”.

Nu poate fi exclusă apariţia, în contrapartidă, a altui caz de spionaj, cu protagonist dintr-un stat vecin, cu interese mari în Serbia. Să nu uităm ”cazurile” intens mediatizate la vremea lor în Serbia: ”Momčilo Perišić - John David Neighbour” (presupus caz de spionaj în favoarea SUA, deconspirat în martie 2002 de către organele de contrainformaţii militare de la Belgrad), Čedo Čolović (presupus caz de spionaj în favoarea Croaţiei, izbucnit în septembrie 2016) sau deconspirarea, în 2004, a lui Anthony Leopold Colyer Monckton (diplomatul britanic a fost prezentat în mass-media sârbă ca ”ofiţer de caz” al serviciului MI6, fiindu-i publicate fotografia şi alte date personale, în publicaţia ”Nedeljni telegraf”). De altfel, preşedintele sârb a anunţat că autorităţile sârbe abilitate vor prezenta în curând cazuri de spionaj care afectează securitatea naţională şi interesele sârbe.

Într-un stat ”normal”, un astfel de caz ar fi avut ca efect condamnarea fermă a activităţilor de spionaj. Preşedintele Serbiei nu numai că nu le-a condamnat, dar a ieşit chiar cu o scuză pentru preşedintele V.Putin, în sensul că acesta, ”cu siguranţă”, nu era  informat despre aceste activităţi ale ofiţerului rus Gh.Kleban. Mai mult, A.Vučić a reamintit rolul vital al Moscovei în păstrarea suveranităţii şi integrităţii teritoriale a Serbiei, prin sprijinul pentru poziţiile sârbe în dosarul kosovar şi blocarea accesului Kosovo în organizaţii internaţionale, ca şi rolul Moscovei în apărarea intereselor sârbe în ansamblu (cu referire la blocarea adoptării în Consiliul de Securitate al ONU, în iulie 2015, a unei rezoluţii britanice de condamnare a ”genocidului de la Srebrenica). Aşadar, prietenia şi colaborarea dintre Serbia şi Rusia rămân nezdruncinate, singura nedumerire a preşedintelui fiind de ce este nevoie de astfel de metode în relaţiile bilaterale?

În ultimele zile, la rândul său, ambasadorul rus la Belgrad a ieşit cu mai multe declaraţii în presa sârbă, în care nu a menţionat direct cazul de spionaj, ci a subliniat colaborarea multilaterală dintre cele două ţări, precum şi faptul că astfel de acţiuni sunt ”provocări” aşteptate, înaintea unei întâlniri importante cum este vizita preşedintelui sârb la Moscova (04.12.2019).

În alt plan, merită menţionat că recentul ”caz Kleban” a pus pentru câteva zile în plan secund ”cazul Krušik”, legat de probabilitatea mare a unor acte de corupţie în exporturile de armament şi muniţii din Serbia (cu implicarea unuia dintre colaboratorii cei mai apropiaţi ai preşedintelui Serbiei, ministrul de interne Nebojša Stefanović).

Puterea de la Belgrad a folosit ocazia pentru a denunţa presiunile mari la adresa sa pentru a renunţa la apropierea de Rusia, pentru a renunţa la ”neutralitatea militară” şi la consolidarea industriei sârbe de apărare. Nu în ultimul rând, preşedintele A.Vučić a dezminţit orice export de muniţii din Serbia direct în Ucraina, iar dacă muniţii produse în Serbia au ajuns să fie folosite împotriva insurgenţilor ruşi din Donbas, aceasta se datorează unor căi întortocheate.

Probabil, pentru a demonstra şi în acest caz ”neutralitatea”, preşedintele Serbiei a încălcat regulile diplomatice şi a vorbit public despre trei reprezentanţi diplomatici militari străini (din Austria, Bulgaria şi Germania), care şi-ar fi încălcat statutul, prin deplasarea şi participarea în uniformă la discuţii cu oficiali ai Consiliului Naţional Boşniac (BNV) pe o temă delicată, care ar submina securitatea şi integritatea teritorială a R.Serbia. În realitate, cei trei diplomaţi au participat la discuţiile cu oficialii BNV (iunie 2019) în ţinută civilă. Oricum, de regulă astfel de incidente se rezolvă pe canale diplomatice, şi nu printr-o conferinţă de presă...

Şi intriga nu s-a terminat

”Rămân în aer”, pentru publicul de rând, mai multe întrebări: cine a realizat filmuleţul, cine a decis postarea lui, cine a ales momentul postării şi pe ce criterii, cine a executat ”contra-supravegherea”, de ce Belgradul nu a oferit detalii privind aceasta (în condiţiile în care a avut forţe specializate în teren, care au observat ce se petrecea).

Pe de altă parte, ”filmuleţul” demonstrează că autorul său a beneficiat atât de date, cât şi de capacităţi tehnice şi umane deosebite (a cunoscut locul întâlnirii iniţiale, ca şi locul întâlnirii propriu-zise şi autoturismul ”agentului”, a avut capacitatea de a filma întâlnirea, atât în exterior, cât şi în berărie, a filmat chiar şi interiorul autoturismului, când ”agentul” a scos plicul cu bani din punga primită şi şi-a numărat ”recompensa”)...