Acord Coreea de Nord – SUA? În ce condiţii?

12 iunie 2018, Singapore. Este aceasta o dată istorică ce poate duce la denuclearizarea peninsulei Coreea sau este doar încheierea războiului între SUA şi Coreea de Nord? Aceasta este întrebarea la care se pregătesc să răspundă Donald Trump şi Kim Jong-un.

Întreaga lume a fost şocată când în 25-28 martie 2018 a avut loc, la Beijing, întâlnirea dintre liderul chinez Xi Jinping şi liderul suprem al Coreei de Nord, Kim Jong-un. Aceasta a avut loc ca urmare a unei invitaţii secrete, de a vizita China, transmisă pe căi diplomatice discrete de Xi lui Kim. A fost prima deplasare a liderului nord coreean în afara teritoriului naţional. Ulterior, cei doi şefi de state s-au reîntâlnit pe 7-8 mai la Dilian, pe teritoriul Chinei.

Conform agenţiei guvernamentale chineze Xinhua, Kim Jong-un ar fi declarat: „Problema denuclearizării este rezolvată, şi Coreea de Sud şi Statele Unite răspund la eforturile noastre cu bunăvoinţă, crează o atmosferă de pace şi stabilitate luând măsuri progresive şi sincronizate pentru realizarea păcii”. O analiză atentă pe text poate crea suspiciuni asupra sinceritaţii şocantei afirmaţii. Uşurinţa cu care face necondiţionat asemenea afirmaţii ca şi folosirea timpului prezent (cunoscut ca indiciu pentru identificarea minciunii) sunt argumente ale faptului că putem să luăm în considerare existenţa unor mari îndoieli asupra unui rezultat prea optimist al viitoarelor negocieri.  

Dupa vizita la Beijing, Kim Jong-un s-a întâlnit la data de 27 aprilie 2018 la Panmunjon cu preşedintele sud coreean Moon Jae-un. Vizita a avut multe momente simbolice pentru trecutul şi viitorul relaţiei dintre cele doua state coreene. Problemele discutate s-au referit atât la acordul de pace cu SUA cât şi la reconciliere şi denuclearizare. În conformitate cu declaraţia comună a celor doi preşedinţi, ambele parţi împărtăşesc „scopul comun al realizării, printr-o denuclearizare completă, o peninsulă coreeană liberă de arme nucleare”. Conform declaraţiei ulterioare a lui Moon, pentru prima dată, Kim nu a condiţionat denuclearizarea peninsulei de părăsirea Coreei de Sud de către trupele americane.

Cu ocazia aceleiaşi întâlniri, ca dovadă a dorinţei de reconciliere, Moon i-a înmânat lui Kim o propunere a unui program de cooperare economică regională. Acesta ar cuprinde o centură economică (economic belt) care să lege vestul peninsulei coreene cu China. În întâlnirea lui Xi Jinping cu Kim Jong-un de la Dilian, în conformitate cu datele făcute publice, cei doi lideri au discutat aspecte legate de dezvoltarea relaţiilor economice bilaterale. Aceste relaţii sunt deocamdată blocate de sancţiunile ONU aplicate Coreei de Nord datorită dezvoltării programului nuclear. Promiţând însă reconciliere şi denuclearizare, Coreea de Nord vrea să fie pregătită pentru dezvoltarea relaţiilor economice cu statele din regiune. În acelaşi timp, Coreea de Nord a început discuţii exploratorii cu Rusia referitor la construcţia unui pod peste râul Tumen aflat la graniţa dintre Coreea de Nord, Rusia şi China. 

Cu ocazia unei adunări, în luna martie a acestui an, a membrilor Partidului Muncitorilor, aflat la guvernare, Kim Jong-un a declarat programul nuclear finalizat şi a anunţat că acum Coreea de Nord va trece la “construcţia economică socialistă”. Aceasta ar însemna, în concepţia lui Kim, o dezvoltare după modelul evoluţiei “economiei  socialiste de piaţă” a Vietnamului. În această ţară, a fost lansat procesul de tranziţie în anul 1968 iar acum Vietnamul caută să se integreze în economiile occidentale făcând din aceasta un obiectiv strategic. S-a reuşit astfel un mix între marxism şi capitalism, obiectiv care se doreşte a fi asimilat şi de Kim Jong-un. Acesta a experimentat deja un  model similar în zonele libere de la graniţa cu China, Rusia sau Coreea de Sud.  

Sub conducerea lui Kim Jong-un, poporul nord-coreean a făcut sacrificii enorme pentru a realiza o armă nucleară şi o rachetă purtătoare ameninţătoare pentru pacea regiunii şi a lumii. La performanţele la care a ajuns, aceasta poate lovi teritoriul Statele Unite ca şi teritoriul Europei. La scurt timp după ce Coreea de Nord a făcut, prin teste, dovada performanţelor noii arme, Kim Jong-un şi-a exprimat disponibilitatea de a negocia.  Este evident faptul că ameninţarea cu loviturile nucleare reprezintă, deocamdată, doar un mijloc de negociere, o poziţionare în rândul puterilor nucleare, deci, o poziţie avantajoasă la masa negocierilor.

Acestea sunt condiţiile de securitate sub care vor incepe negocierile de la Singapore. Ce am putea aştepta de la viitoarele negocieri ?

Principalul subiect ce va fi abordat va fi, cu siguranţă, semnarea unui acord de pace care să ducă la încheierea armistiţiului cu care s-a finalizat războiul. Armistiţiul a fost semnat, alături de Coreea de Nord, de către SUA şi China dar nu şi de Coreea de Sud. Acordul de pace va fi semnat tot de SUA şi China şi va fi aprobat de ONU. Există o mare probabilitate ca acest deziderat să se realizeze. O posibilă invitare a Chinei şi a unui reprezentant ONU la întâlnire ar fi indicii serioase că acordul se va semna.               

Obiectivul SUA este denuclearizarea completă, ireversibilă şi verificabilă a peninsulei Coreea. Acest lucru însă este dificil de acceptat. Până în prezent SUA a susţinut că va negocia cu Coreea de Nord numai după ce aceasta va abandona programul nuclear. De altfel, legislatia SUA, aşa cum este ea astăzi, nici nu ar permite această opţiune decât în condiţiile menţionate. Decizia Congresului SUA “ The North Korean Sanctions and Policy Enhancement Act” secţiunea 401 şi 402 stipulează precis paşii pe care trebuie să-i facă Coreea de Nord pentru ca aceste sancţiuni să poata fi suspendate sau eliminate. Este deci necesar ca Trump să solicite modificarea acestor prevederi sau să îşi asume riscul de a nu ţine seama de ele. Este însă puţin probabil că liderul nord coreean îşi va da singurul as pe care îl are, numai pentru a se aşeza la masa unor negocieri al căror final nu îl cunoaşte. În cazul în care Kim jong-un ar accepta denuclearizarea peninsulei, întrebarea care s-ar pune este ce ar cere în schimb? 

Retragerea completa a trupelor SUA din Coreea de Sud este o posibilă condiţie pe care ar pune-o Kim Jong-un pentru a accepta denuclearizarea peninsulei. Propunerea ar fi salutată de China şi Rusia dar ea nu poate fi acceptată nici de SUA şi nici de Coreea de Sud. De altfel, din declaraţiile liderului sud coreean, aceasta variantă nu ar fi pusă pe masa negocierilor.

Liberalizarea Coreei de Nord, după denuclearizare, cu sprijin financiar extern. Trump, prin reprezentanţii săi a anunţat însă că nu este dispus să acorde sprijin financiar Coreei de Nord.

Probabil SUA, China, Japonia şi Rusia vor încerca să stimuleze un proces de liberalizare a Coreei de Nord. Datorită faptului că au de-a face cu un stat deţinător de arme nucleare, acestea vor urmări ca acest proces să se desfăşoare lent fără evoluţii neaşteptate. Un proces de răsturnare a actualei guvernări ar duce ţara într-o dezordine necontrolabilă, ce ar putea să se constituie într-un pericol nuclear din partea unor forţe necunoscute. De aceea, paradoxal, cel puţin pentru o perioadă, guvernul Kim Jong-un ar putea fi sprijinit de forţele occidentale ca şi de China si Rusia. Kim Jong-un ştie asta şi de aceea ar fi puţin probabil să renunţe la programul nuclear, optând pentru suspendarea lui. 

Unificarea celor doua state coreene pe modelul Germania de Vest si Germania de Est. Aceasta a fi o condiţie puţin probabil a fi pusă de Coreea de Nord. Deocamdată niciunul din cele doua state coreene şi nici statele din regiune sau SUA nu sunt pregătite pentru o asemenea opţiune. Diferenţa de mentalitate, de regim politic, de nivel de trai, de structuri de stat, de regim al proprietăţilor, de strategii şi doctrine şi multe altele, fac o asemenea opţiune nediscutabilă decât ca exerciţiu academic.

Să nu se ajungă la nici un rezultat, este o altă opţiune ce ar fi provocată de o atitudine şi pretenţii exagerate ale lui Kim Jong-un neacceptabile de către Trump. O asemenea variantă este însă puţin probabilă ţinând cont de discuţiile prealabile purtate de către Mike Pompeo, Secretarul de Stat al SUA, în Coreea de Nord.

În condiţiile de mai sus, întâlnirea de la Singapore, cu mare încărcătură diplomatică, poate reprezenta un prim pas către începutul unei reconcilieri în zonă. Chiar dacă se va semna doar acordul de pace după războiul din Coreea de Nord, întâlnirea va avea meritul de a pune la aceeaşi masă pe cei doi lideri şi de a fi exprimate direct opţiunile şi punctele de vedere ale fiecăruia.

Evoluţiile politice ca şi negocierile purtate la nivelul 2 al celor două administraţii, ce vor preceda întâlnirea de la Singapore, vor permite, poate, identificarea intenţiilor celor două părţi.

Zvonurile despre posibila amânare sau anulare a întâlnirii ar putea fi un semn că negocierile sunt în impas sau fac parte dintr-o campanie pentru creşterea importanţei întâlnirii?