29 martie – Ziua când România a intrat în NATO
Florin JipaPe 29 martie 2004, România a depus instrumentele de ratificare la Departamentul de Stat al SUA, stat depozitar al Tratatului Alianţei Nord-Atlantice. Depunerea instrumentelor de ratificare a fost urmată, la 2 aprilie 2004, de ceremonia arborării oficiale a drapelului român la sediul NATO. Pe baza unei propuneri legislative, începând cu anul 2005, „Ziua NATO în România” se celebrează în prima duminică a lunii aprilie.
În prezent, NATO cuprinde 30 de state membre din Europa şi America de Nord. Cel mai recent membru fiind Republica Macedoniei de Nord, care s-a alăturat Alianţei pe 27 martie 2020, dar anul acesta are şanse mari să adere şi Finlanda.
În România sunt peste 4.000 de militari aliaţi, în bazele de la Kogălniceanu (grupul american de luptă şi detaşamentul de aeronave pentru poliţia aeriană), Cincu (Grupul de luptă NATO condus de Franţa), Deveselu (unitatea antirachetă Aegis Ashore) şi Câmpia Turzii (detaşamentul american de drone MQ-9 Reaper)
România are mai multe structuri aliate de comandă pe teritoriul ţării: Corpul Muntinaţional Sud Est (Sibiu), Divizia multinaţională şi Forţa de Integrare NATO (Bucureşti) şi Brigada Multinaţională (Craiova). La acestea se adaugă Centrul de excelenţă Humint de la Oradea.
Generalul care l-a învins pe Hitler devine primul comandant NATO
Anul acesta sărbătorim 74 de ani de la înfiinţarea NATO, pe 4 aprilie 1949. După formarea Alianţei, cele 12 state fondatoare au avut nevoie de un lider militar pentru crearea unei forţe armate integrate, astfel că cel mai faimos general al celui de-Al Doilea Război Mondial, americanul Dwight D. (Ike) Eisenhower, cel care l-a înfrânt pe Hitler, a fost votat, în decembrie 1950, în unanimitate, primul Comandant Suprem al Forţelor Aliate din Europa.
NATO apără democraţia de 74 de ani
Pe 4 aprilie 1949 s-a semnat Tratatul Atlanticului de Nord, la Washington D.C. de 12 membri fondatori. Tratatul are la bază Articolul 51 al Cartei Naţiunilor Unite care dă dreptul statelor independente la apărare individuală sau colectivă.
Prin semnarea Tratatului, membrii NATO îşi arată determinarea să protejeze libertatea, patrimoniul comun şi civilizaţia popoarelor lor, întemeiate pe principiile democraţiei, libertăţii individuale şi statului de drept. Apărarea colectivă rămâne elementul central al Alianţei Nord-Atlantice.
Momentele definitorii ale Alianţei rămân căderea zidului Berlinului, destrămarea URSS şi crearea de parteneriate cu fostele ţări adversare din Pactul de la Varşovia.
Începând cu 1991, Europa se reuneşte, iar ţări foste comuniste încep să se alăture Alianţei, România fiind primul stat din Europa Centrală şi de Est care a aderat la Parteneriatul pentru Pace, în 1994.
După invazia rusă din Ucraina, Alianţa Nord-Atlantică a condamnat războiul pornit de Vladimir Putin şi se adaptează la noua situaţie de securitate prin susţinerea militară a Ucrainei, dislocarea de militari în estul Europei şi creşterea capacităţilor militare.
