23 august, cum au transformat comuniştii o lovitură de stat în zi naţională cu o denumire care era greu de ţinut minte
Florin JipaPrin lovitura de stat de la 23 august, regele Mihai I a decis demiterea şi arestarea lui Ion Antonescu, prim-ministrul României şi conducătorul statului, încetarea alianţei cu Puterile Axei şi începerea tratativelor de armistiţiu cu Aliaţii, dar şi colaborarea militară cu Uniunea Sovietică. Momentul vine după cinci ani de la semnarea unui pact secret între Germania nazistă şi URSS, în 23 august 1939, care a şi dus la pierderea Basarabiei pentru noi, dar şi la declanşarea celui de-Al Doilea Război Mondial, conform multor analişti istorici.
Acordul de armistiţiu a fost semnat, după 20 de zile, pe 12 septembrie, perioadă în care a domnit debandada pe unele porţiuni de front şi mulţi militari români au fost luaţi prizonieri de Armata Roşie.
Acesta stabilea modalităţile de guvernare, plata despăgubirilor către URSS, dar şi revenirea Transilvaniei de Nord în graniţele României, în timp ce Cadrilaterul, Basarabia şi Bucovina rămâneau în posesia Bulgariei, respectiv Uniunii Sovietice.
Momentul 23 august a accelerat înaintarea Aliaţilor spre graniţele Germaniei, armata română eliberând pe 25 octombrie teritoriul naţional, după care a luptat în Ungaria şi Cehoslovacia.
Actul de la 23 august a fost organizat de regele Mihai I, ajutat de reprezentanţii partidelor politice. După numai trei ani, însă, pe 30 decembrie 1947, regele a fost forţat să abdice. Ziua de 23 august a fost adoptată drept sărbătoare de stat, sub denumirea de: Ziua insurecţiei antifasciste, începutul revoluţiei populare în România.
În timp, semnificaţia acesteia s-a transformat în începutul revoluţiei de eliberare naţională şi socială, antifascistă şi antiimperialistă.
Timp de 43 de ani, aceasta a fost sărbătorită cu mult fast, prin manifestaţii grandioase susţinute de armată, elevi, studenţi şi muncitori.
