01 decembrie 2021

1 Decembrie, Ziua Naţională a României. Semnificaţia acestei date

Andreea Soare

Începând cu anul 1990, România serbează aniversarea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 ca zi naţională.

Sursă foto: MApN

Ziua de 1 Decembrie 1918, ziua în care Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia a adoptat Rezoluţia de Unire cu România, a însemnat sfârşitul procesului de desăvârşire a unităţii naţionale româneşti început în acel an, 1918, prin actul unirii Basarabiei cu România, adoptat de Sfatul Ţării din Chişinău, la 27 martie/9 aprilie, şi continuat prin actul unirii Bucovinei cu Patria Mamă, adoptat de Congresul General al Bucovinei, la Cernăuţi, la 15/28 noiembrie.

Marea Unire s-a înfăptuit atât ca urmare a unei conjuncturi politice internaţionale favorabile, marcate de victoria puterilor Antantei în Primul Război Mondial, de principiul wilsonian al statelor naţionale, de efervescenţa mişcărilor de eliberare naţională şi socială, dar şi a curajului şi eroismului soldaţilor şi ofiţerilor români pe câmpurile de luptă ale Războiului de Întregire şi, nu în ultimul rând, al determinării manifestate de clasa politică românească şi a societăţii româneşti din teritoriile străine, vremelnic ocupate.

Semnificaţia acestei date marchează desăvârşirea idealului de unitate naţională, ideal care a străbătut veacurile şi a cunoscut, etapă cu etapă, momente de deplină angajare politică şi militară, alternate cu perioade de pierderi, de haos sau deznădejde. De la înfăptuirea primei uniri sub sceptrul lui Mihai Viteazul, la 1600, eforturile constante ale clasei politice şi ale societăţii româneşti de a reuni între graniţele naturale, istorice, ale României toate teritoriile locuite de cei de aceeaşi „limbă şi trăire românească” şi-au găsit împlinirea la 1 Decembrie 1918, prin realizarea unităţii naţional-teritoriale.

 Acest moment crucial al devenirii noastre ca naţiune, crearea statului naţional unitar român, rămâne ca punct de referinţă major în memoria colectivă a generaţiilor de ieri şi de astăzi, fiind expresia cea mai elocventă a triumfului solidarităţii de neam şi ţară a celor ce vorbeau şi simţeau româneşte, în pofida tuturor vicisitudinilor vremurilor şi a ocupaţiilor străine.

Ca atare, ziua de 1 decembrie a fost aleasă, după revoluţia din decembrie 1989, ca semn de înaltă preţuire şi suprem omagiu adus predecesorilor noştri, ca zi de unitate naţională, sărbătorită, atât pe întreg teritoriul României, cât şi de toţi românii care locuiesc în afara frontierelor ei.

An de an, pe 1 decembrie, românii au putut admira ceremoniile militare organizate în mai multe oraşe ale ţării, însă de departe cea mai spectaculoasă rămâne parada militară organizată în capitală, la Arcul de Triumf.

Arcul de Triumf din Bucureşti face parte din ansamblul de monumente naţionale reprezentative care omagiază şi comemorează Războiul de Întregire al României (1916 – 1919). În această categorie de monumente mai sunt incluse Catedrala Încoronării din Alba Iulia (15 octombrie 1922), Mormântul Eroului Necunoscut  din Parcul Carol I (17 mai 1923) Crucea Eroilor Neamului de pe muntele Caraiman (14 septembrie 1928), mausoleele de la Mărăşeşti (18 septembrie 1938), Mărăşti (6 octombrie 1938) şi ansamblul monumental de la Târgu Jiu (27 octombrie 1938).

Prin însăşi semnificaţia sa, de omagiere a armatei naţionale victorioase, ridicarea unui astfel de monument a devenit necesară în istoria modernă a României chiar din primele ei decenii de existenţă, mai precis din 1878, când România a sărbătorit cucerirea independenţei. Dificultăţile  financiare inerente perioadei de după război nu a permis, însă, decât construirea unui monument provizoriu pe sub care au defilat trupele române în octombrie 1878. Alte monumente provizorii de acest gen au fost construite în mai 1906, la jubileul de 40 de ani de domnie ai regelui Carol I, şi în 1918, pentru a sărbători revenirea familiei regale în Bucureşti, la 1 decembrie acel an.

După Războiul de Întregire, în spiritul tradiţiei de până atunci, în Bucureşti, s-a construit în 1922 un arc de triumf, simbol al unităţii naţionale împlinite printr-un greu tribut de sânge, menit să sărbătorească încoronarea regelui Ferdinand şi a reginei Maria în Catedrala de la Alba Iulia.

Ceremonia inaugurării a avut loc la 1 decembrie 1936, când s-au împlinit 18 de ani de la Marea Unire, în prezenţa unui numeros public, a familiei regale, a guvernului şi a multor personalităţi marcante, singurul discurs fiind rostit de către regele Carol al II-lea.

Arcul de Triumf a rămas de atunci un simbol al onoarei şi gloriei naţionale omagiindu-se prin defilarea trupelor momentele decisive ale istoriei românilor.