26 mai 2018

POLONIA - un posibil exemplu pentru reorganizarea apărării?

Stefan Danila

Încă de la aderarea la NATO, Polonia a înţeles importanţa şi necesitatea Analizei Strategice de Apărare/Securitate. Dacă iniţial a fost principalul argument al semnării Tratatului Nord-Atlantic, rezultatul procesului complex şi laborios de analiză a furnizat soluţiile optime pentru achiziţii şi pentru reforma forţelor armate. Stabilirea unui buget şi construcţia unor forţe armate moderne care să răspundă ameninţărilor prezente şi celor potenţiale sunt rezultate ce ar trebui să fie în atenţia liderilor politici din toate statele intrate în Alianţă după 1990. Ar trebui să fie un exemplu pentru România?

Autorităţile poloneze au derulat în 2016 un amplu proces de revizuire strategică a apărării (SDR 2016), finalizat cu adoptarea în luna mai 2017 a documentului ”Koncepcja Obronna Rzeczypospolitej Polskiej – The Defence Concept of The Republic of Poland” (Concepţia de Apărare a Republicii Polonia). Procesul este prezentat sintetic în documentarul ”Polonia - detalii desprinse din ”Strategic Defence Review” - SDR 2016").

Concepţia, document care ar fi echivalentul Strategiei Naţionale de Apărare a României, combinată cu Carta Albă a Apărării, are la bază ipoteze noi pentru dezvoltarea politicii de apărare şi organizarea planificării apărării, aşa cum a explicat Ministerul polonez al Apărării Naţionale raţiunile pentru care s-a trecut la scrierea unei noi pagini a istoriei militare poloneze. Acestea sunt expuse într-o analiză actualizată a riscurilor şi ameninţărilor mediului de securitate al Poloniei.

Potrivit ministrului polonez al Apărării, deşi pe parcursul ultimelor decenii au fost realizate mai multe Revizuiri Strategice ale Apărării (Strategic Defence Review -SDR) şi au fost concepute multe documente cu caracter strategic, acestea au avut ancore analitice inadecvate şi ipoteze de lucru eronate, bazate pe evaluări nerealiste ale mediului de securitate al Poloniei şi pe metodologii superficiale. Rezultatul final a fost blocarea sistematică a planificatorilor militari de a optimiza cerinţele reale ale apărării naţionale. Polonia este determinată acum să declanşeze în mod realist şi pragmatic, pe durata următorilor 15 ani, procesul de consolidare a capacităţilor sale de descurajare prin construirea propriilor capabilităţi de apărare naţională.

Conducerea actuală de la Varşovia a concluzionat că linia politică anterioară de negare a posibilităţii unui conflict militar a condus la degradarea semnificativă a problematicii apărării în multe din instituţiile statului polonez, deşi era bine cunoscut faptul că o apărare eficace solicită o coordonare eficientă a ministerului apărării cu celelalte instituţii cu responsabilităţi sau cu importanţă critică în domeniul securităţii. Noua abordare a dus la schimbarea de paradigmă în evaluarea riscurilor şi ameninţărilor, în sensul că riscul unui conflict militar pe teritoriul Poloniei şi în proximitate nu mai este considerat un „risc marginal” (cum a fost cazul în ultimele decenii) şi, pe cale de consecinţă, posibilitatea ca Forţele Armate Poloneze (Polish Armed Forces - PAF) să fie implicate în confruntări militare în regiunea de interes strategic vital pentru Polonia este readusă pe planşeta planificatorilor militari. Existenţa unei asimetrii a capabilităţilor militare pe flancul estic între Rusia şi NATO, este un alt motiv pentru care Polonia a declanşat pregătiri intensificate ale apărării naţionale pe termen mediu spre lung, perioadă în care Varşovia întrevede o creştere a tensiunilor cu Rusia, varianta unui conflict militar deschis nefiind exclusă. Conceptul de flanc este menţinut pentru a respecta formulările din documentele Alianţei, chiar dacă enunţurile fac trimitere mai degrabă către conceptul de front.

 

Mediul actual de securitate al Poloniei şi în perspectiva anului 2032

Analiza geostrategică poloneză a caracteristicilor mediului de securitate internaţional cu impact asupra Poloniei, din anul 2017, a debutat cu determinarea tendinţelor înregistrate în ultimii ani şi a elementelor noi care afectează interesele naţionale de securitate poloneze. În cadrul general, au fost remarcate unele distorsiuni în cadrul procesului de globalizare, care alimentează succesul politic al unor forţe ce se opun liberalismului globalizant în multe zone ale lumii. Diminuarea influenţei hegemonice a SUA şi reafirmarea unor state cu ambiţii de lideri regionali, care contestă sau chiar încalcă normele de drept internaţional existente, reprezintă o tendinţă periculoasă în relaţiile internaţionale actuale. Actorii non-statali devin tot mai numeroşi şi diverşi, iar unii dintre aceştia ar putea folosi chiar tehnologii avansate, unele cu dublă destinaţie, cum ar fi maşinile cu inteligenţă artificială, valabile şi pentru aplicaţii militare, sau tehnologii noi de comunicaţii care permit accesul la baze de date extinse.

Totuşi, Polonia consideră că principala sa îngrijorare şi preocupare privind apărarea şi securitatea în context naţional şi aliat o reprezintă situaţia din Europa de Est. În acest sens, Varşovia constată că seria de evenimente din ultimii ani a fost cea mai gravă de la destrămarea Uniunii Sovietice, cu tot mai multe schimbări dramatice, nu numai politice şi militare, dar şi economice, sociale şi chiar culturale. Actualmente, situaţia este evaluată ca fiind extrem de volatilă, periculoasă, structurată pe existenţa unor actori statali agresivi şi revizionişti în plan teritorial (cu trimitere directă la Rusia), dar şi a unora non-statali, transnaţionali (grupări teroriste, reţele de crimă organizată etc.), care au destabilizat profund state din Europa de Est, Orientul Mijlociu şi Africa de Nord.

Se consideră că evaluările oficiale anterioare asupra situaţiei geopolitice a Poloniei au conţinut erori de analiză şi interpretare în ceea ce priveşte diagnoza strategică în vecinătatea sa, cu impact negativ asupra poziţionării geopolitice a Poloniei. Au fost create convingeri politice eronate, chiar la vârf, privind riscurile majore de securitate, cum ar fi inexistenţa riscului unui conflict militar inter-statal în Europa de Est.

Plecând de la acest considerent, se afirmă că Polonia nu îşi poate permite să facă astfel de greşeli strategice şi, de aceea, pentru prima dată în perioada post-Război Rece, sunt puse bazele revizuirii apărării pe premise realiste, deoarece „analiza strategică a poziţiei actuale a Poloniei pe scena internaţională a condus la o concluzie clară: amploarea ameninţărilor care rezultă din politica agresivă a Rusiei nu a fost evaluată în mod adecvat în trecut”. Rusia reprezintă ameninţarea majoră de securitate pentru Polonia, acest stat rămânând principala sursă de instabilitate în vecinătatea estică a NATO. Rusia a trecut la consolidarea poziţiei sale în ordinea globală prin utilizarea unor diverse metode destabilizatoare, prin încălcări ale actualei ordini de drept internaţional, utilizarea în mod deliberat a forţei şi altor mijloace coercitive în relaţiile cu alte state, promovarea de acţiuni concentrate de natură a destabiliza structurile integrate din Occident.

Se estimează că, până în anul 2032, Rusia:

- va continua să promoveze politici agresive şi revizioniste în plan extern;

- va militariza statul, crescând cheltuielile militare şi se va menţine un ritm accelerat de modernizare militară;

- va accentua în favoarea sa asimetria de capabilităţi militare cu statele din flancul estic al NATO;

- va menţine presiunile militare asupra Poloniei şi altor state din Europa de Est;

- ar putea provoca chiar un conflict regional de tip separatist într-unul sau mai multe state NATO, pentru a exploata slăbiciunile structurale ale acestora;

- ar putea purta războaie prin interpuşi (proxy wars) în diverse zone ale globului, pentru a mări capacitatea sa de negociere de pe poziţii de forţă cu Occidentul,

- va recurge în continuare la atacuri cibernetice, la campanii de propagandă şi dezinformare a altor state, la spionaj şi, probabil, va ameninţa state non-nucleare cu lovituri nucleare tactice.

Acţiunile ruse sunt şi vor fi, de regulă, bine mascate şi instrumentate la un nivel care să nu permită ţărilor NATO să invoce Art.5 al Tratatului referitor la mecanismul de apărare colectivă. În relaţia cu statele ex-sovietice, Rusia va continua acţiuni de destabilizare internă şi de preluare a acestora sub control sau influenţă politică sau să le angreneze în conflicte separatiste sau îngheţate (în state precum R. Moldova, Ucraina, R. Belarus, Armenia, Azerbaidjan şi Georgia, care sunt şi surse importante de instabilitate şi insecuritate regională).

Drept consecinţă a evaluărilor de mai sus, politica de apărare a Poloniei va avea la bază identificarea Rusiei ca factor major de risc de securitate. Obiectivul major al acestei politici este apărarea teritoriului Poloniei prin prioritizarea capacităţilor naţionale de apărare şi descurajare.

Cu un interes strategic direct mai scăzut, Polonia a identificat existenţa unor crize profunde şi multi-dimensionale pe flancul sudic al NATO. Concluzia este că orice încercare de a anticipa evoluţiile viitoare din Orientul Mijlociu şi Africa de Nord este foarte dificilă. Se estimează că vor continua o parte din actualele războaie, altele vor izbucni şi vor exista noi valuri migratorii. Extremismul politic de tip religios va rămâne o trăsătură dominantă, vor apărea şi alte grupări teroriste cu ambiţii teritoriale după modelul ISIL, atacurile teroriste vor fi frecvente, toate acestea urmând a ridica noi şi noi provocări pentru statele membre NATO şi UE.

Totuşi, posibilitatea de a fi denunţat Acordul cu Iranul nu a fost imaginată!

 

Angajamente militare internaţionale ale Poloniei au fost reevaluate şi consolidate prin specificarea explicită în noile documente.

Astfel, au fost definite ca prioritare următoarele:

- Polonia va menţine contribuţiile sale în cadrul NATO şi va consolida cooperarea cu aliaţii, fiind pregătită să desfăşoare operaţiuni în afara teritoriului naţional;

- Varşovia se exprimă pentru derularea de către NATO a unui proces de adaptare a structurilor de comandă, fără a diminua coeziunea şi solidaritatea între aliaţi;

- UE ar trebui să acţioneze în complementaritate cu NATO (deşi se consideră că Uniunea va trece prin schimbări structurale semnificative până în anul 2032);

- Polonia consideră că un element important pentru ea şi Europa va fi continuarea angajamentelor politico-militare ale SUA, intuind perspective excelente pentru dezvoltarea pe mai departe a cooperării militare cu Washingtonul în format bilateral;

- se doreşte o implicare mai profundă a Marii Britanii în regiune, chiar şi în condiţiile Brexit;

- un element esenţial pentru securitatea Poloniei va fi consolidarea cooperării militare regionale, în special la Marea Baltică, cu Grupul Vişegrad, cu România şi alte state din flancul estic al NATO (România este pentru prima dată menţionată într-un document polonez de o asemenea relevanţă strategică).

- consolidarea cooperării cu Berlinul porneşte de la realizarea comandamentului de nivel Corp, la care Germania, împreună cu Danemarca au o contribuţie importantă;

- intensificarea cooperării între ţările dintre Marea Neagră, Marea Baltică şi Marea Adriatică, ca o formă suplimentară de cooperare în ceea ce priveşte dezvoltarea şi coeziunea în cadrul UE prin Iniţiativa „Trei Mări” (Three Seas).

Ce ar fi de reţinut?

Polonia are o experienţă în realizarea Analizelor Strategice ale Apărării. Unul din cele mai importante rezultate ale precedentelor a fost legea prin care s-a stabilit ca prag minim pentru bugetul apărării 1,95% din PIB, dar şi programe importante de achiziţii, cum ar fi achiziţia celor 48 de avioane F-16, Block 52. Evenimentele din ultimii patru ani implică, desigur, o nouă abordare. Rezultatul acesteia implică o suplimentare la 2,5% din PIB pentru apărare pentru viitorii 12 ani şi constituirea unei noi categorii de forţe, forţele teritoriale. SUA ocupă primul loc în politica de apărare a Poloniei, urmată de apartenenţa la NATO. Pentru prima dată, România este menţionată alături de statele din grupul de la Vişegrad.

Principalele poziţii ale Poloniei în cadrul NATO şi UE sunt stabilite şi foarte clar expuse. Menţinerea termenului de flanc estic, deşi abordarea este de front are la bază faptul că termenul este deja consacrat în Alianţă. Aşa cum au făcut şi cu alte prilejuri, polonezii au apelat la sprijinul american şi pentru această evaluare. De altfel, elaborarea în comun a unor documente privind apărarea Poloniei este de notorietate la nivelul Alianţei.

Documentul este elaborat şi publicat în format bilingv, respectiv poloneză şi engleză, iar formulările cât se poate de explicite sugerează şi obiectivul de comunicare strategică a descurajării.

Totuşi, a nega tot ce a fost înainte doar din considerente politice interne, consider că nu este corect! Din punct de vedere al conţinutului, sunt multe prevederi cu care nu sunt de acord şi care nu ar trebui să constituie un exemplu pentru dezvoltarea şi modernizarea forţelor noastre armate, cum ar fi implicarea mult prea mare a politicului în structurile militare. Ambiţiile foarte mari şi denigrarea majorităţii deciziilor precedente nu reprezintă un exemplu de urmat. Cunosc bine precedentele documente, precum şi poziţia fostului ministru polonez al apărării, a fostului ministru de externe, a fostului consilier prezidenţial pentru securitate cu care am discutat la sfârşitul anului 2013.

Ştiu care au fost elementele contestate de militarii polonezi din anterioara reformă organizaţională a forţelor armate poloneze, structurile de comandă-control şi diminuarea semnificativă a rolului şefului Statului Major General în luarea deciziilor. Securitatea naţională trebuie să fie o preocupare comună a tuturor partidelor politice, iar deciziile luate pentru sistemul de apărare trebuie să aibă continuitate. Din păcate, alunecarea discursului politic către zona securităţii, cu acuze la adresa predecesorilor, cu negarea acţiunilor anterioare şi supralicitarea cu opţiuni mai agresive este un pericol destul de mare, care pare să fi cuprins şi politica românească. Jocul de-a cine dă mai mult, cine e mai democrat sau cine dă mai multe contracte într-o anumită direcţie este de un populism ieftin şi cu costuri mari!

Dacă trebuie să urmăm acelaşi curs, sau un altul, putem afla doar dintr-o Analiză Strategică a Apărării la nivelul statului român, în contextul securităţii internaţionale din Regiunea Extinsă a Mării Negre.

Evenimentele de tipul recentei expoziţii de tehnică militară, BSDA 2018, pot avea o altă consistenţă atunci când deciziile se bazează pe analize strategice şi consens politic. Declaraţiile date de către domnul Mihai Fifor, ministrul Apărării naţionale, la finalul evenimentului sunt încurajatoare, dar nu există garanţia continuităţii determinate de nevoia real dovedită şi unanim acceptată.

Despre proceduri, legi şi acorduri cu caracter strategic vom vorbi altădată, tot în Monitorul Apărării şi Securităţii.

Aşadar, ar trebui sau nu să fie Polonia un exemplu pentru România?

Procedural, ar trebui, dar cu adaptarea la realitate, nu cu măsuri populiste, oportuniste.